7 ANI

A mai trecut un an. Chiar dacă nu mai suntem activi pe acest blog, el rămâne în amintirea noastră și poate și a celor care ne-au citit cândva postările.

Iată că au trecut 7 ani. De când am transformat o pasiune în ceva palpabil, de când am avut curaj și am zis să urmez provocarea scrisului, de când aceste minunate lumi de hârtie, cărțile, m-au îndemnat să le împărtășesc cu voi.

Recent, mi s-a întâmplat un lucru care m-a surprins într-un mod foarte plăcut. O persoană mi-a cerut sfaturi, fiind la început de drum cu propriul blog de cărți. Am fost fericită să văd că și această generație are sete de cunoaștere și alege cărțile ca mod de petrecere a timpului liber, într-o lume în care suntem bombardați din toate părțile de alte hobby-uri.

Sper ca în continuare să citiți, să vă bucurați de cărți și de tot ce vă oferă ele, să vă pierdeți în lumi fantastice și apoi să încercați să schimbați ceva și în lumea în care trăim. Eu cred că schimbarea începe cu individul, cu cunoașterea proprie, cu acceptarea de sine. Sunt multe rele pe care le putem lăsa să ne întunece și să ne ducă spre pierire, dar nu trebuie să le lăsăm.

Străluciți precum o piatră prețioasă, fiți delicați precum o floare de bumbac, amintiți-vă mereu de unde veniți precum scoica poate reproduce sunetul mării din care provine, nu uitați să vă apreciați frumusețea, atât interioară, cât și exterioară, luminați locurile pe care le vizitați și umpleți-le cu căldură, și, nu în ultimul rând, nu uitați de pasiunile voastre!

La mulți ani, The Search For Something More! 🙂

P.S. Și la mulți ani tuturor celor cu nume de floare!

Un act ce duce la echilibru

A mă întreba cum m-am apucat de citit este ca și cum m-ai întreba la vârsta de copil ce vreau să fiu când am să fiu mare. Răspunsul, indiferent care ar fi fost, va fi cu siguranță diferit de rezultatul final. Sau dacă aș fi răspuns ca John Lennon, că vreau să fiu fericit, poate că prezentul ar fi fost de acord cu asta. Într-o măsură cel puțin. Încerc să fiu fericit și îmi dau silința pentru acest aspect zi de zi. Cam asta ar fi completarea de acum.

Poate că mereu am avut o ușoară invidie pentru cei care știau de mici răspunsul la ce vor să fie când vor fi mari. Certitudinea nu a fost niciodată un prieten foarte apropiat de mine. Ne cunoșteam doar din priviri, ca să o zic pe drept. Incertitudinea, pe de altă parte, a vrut să-mi fie alături, iar eu am lăsat-o că îmi plăcea compania cuiva, chiar dacă la acel moment nu știam că nu este chiar benefică.

Am o mare incertitudine referitor la prima mea carte citită. Acum ar trebui să încep să am o oarecare frustrare pentru cei care știu și acest lucru. Dar nu o să o fac. De regulă, memoria mea nu dă greș să rețină până și cele mai nesemnificative detalii legate de ceva ce a implicat emoție, dar se pare că și ea era mică la fel ca mine la începuturile mele în ale lecturii. Adică sper că am simțit emoție la prima mea lectură sau de asta amintirea legată de asta este inaccesibilă în acest moment pentru mine?

Mi-aș fi dorit să documentez cum m-am apucat de citit. Dar era jurnalului venea un pic mai târziu în viața mea. Poate dacă aș fi avut niște părinți moderni care să-mi arhiveze fiecare a mea ”primă dată”. Cel puțin, primele ”prime dăți” încă nu te gândești să le ascunzi față de părinți.

Ce a fost nu cred că mai contează, ci mai mult ce este. Îmi aduc aminte totuși de călătoria cu ”Heidi, fetița munților”, de o versiune în engleză a cărții oferită de mama. De mic, mă voia bilingv. Poate acum e fericită și ea de multilingvismul meu. Totuși, incertitudinea mă face să îmi pun un semn de întrebare dacă cartea aia chiar a fost citită de mine în engleză. Dar am amintiri plăcute legate de ea.

Îmi aduc aminte și de o saltea în mijlocul camerei mele, nu știu ce ”decorațiuni interioare” aveau loc atunci în casa mea, dar parcă era vară și citeam Colț Alb. Ar trebuie să caut programa mea din clasele I-IV și așa sigur voi descoperi primele mele lecturi măcar. Probabil primele s-au numărat printre cele obligatorii. Sună trist, într-un fel, că nu am avut libertatea de a-mi alege prima carte. Dar tocmai mi se puneau lanțurile unui sistem care avea să mă priveze de libertate mulți ani din acel moment.

Ce nu știam atunci, dar știu acum, este că evadarea în cărți mi-a redat libertatea. Evadarea în orice fel de artă, de fapt. M-a făcut să-mi conștientizez captivitatea și știam că tot ce trebuie să fac este să-mi antrenez mintea în continuare pentru a mă putea elibera. Să-mi dezvolt imaginația suficient de mult încât să vin cu cheia pentru lanțurile mele.

Printre primele mele alegeri libere în ale lecturii, și zic primele – ca să-mi respect incertitudinea – a fost cu siguranță prietenia mea cu Harry Potter. Și de atunci, zic eu, mi-a fost mai clar că magia există și în realitatea mea. Îmi aduc aminte, citind Harry Potter și Prizonierul din Azkaban, trecut fiind de ora mea de culcare, cum mama a venit și mi-a stins lumina pentru că ”este târziu”. Atunci nu știam că lumina se poate aprinde la loc.

Am o altă amintire citind Harry Potter și într-un autocar. Care nu mai știu unde mă ducea. Sau de unde mă aducea. Totul este într-o ceață a memoriei umane ce se va intensifica cu cât înaintez în această viață. Memoria va selecta ce nu mai consideră necesar și va arunca în ”prăpastia amintirilor pierdute”. Amintiri uitate. Așa cum s-a întâmplat cu prietenul imaginar al fetiței din filmul Inside Out. Poate așa a făcut și cu amintirea primei mele cărți citite fără să mă întrebe și pe mine.

Indiferent de toate aceste supoziții ale mele, sunt fericit că am putut să readuc la viață azi, prin intermediul acestui articol, o formă scrisă a răscolirii unor amintiri privind începerea vieții mele de cititor.

Pot doar să bănuiesc că m-am apucat de citit simțind nevoia unui nou prieten. Un prieten care te acceptă fix așa cum ești tu. Și simt că vor exista cărți în lume atâta timp cât nu va fi prezentă suficientă acceptare, iubire și sentiment de siguranță. Pentru că totul se rezumă la un echilibru și dacă este cineva sau ceva ce ține acest echilibru în funcțiune, de ce nu ar fi chiar cărțile?

Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov. Pe librăria online Libris, găsiți o varietate de cărți noi, incluzând cărți de beletristică, ce se află printre preferatele mele.

 

6 ANI

Azi am făcut această poză. Poză ce reprezintă un început de apus la un sfârșit de zi. 9 aprilie 2016.

În ultima jumătate de oră din această zi, mă găsesc scriind aceste rânduri. Situația mă găsește cu un program foarte încărcat, weekend fiind. Cu toate acestea, știu că dintre tot ce aș putea să fac, să scriu acest articol e lucrul pe care mi-l doresc cel mai mult. Și pe care probabil îl voi regreta dacă nu o voi face.

Simt că scriu contra cronometru. Vreau să îl public înainte să intru în altă zi. Vreau să mai apuc să scriu ceva azi pe acest blog, așa cum am scris pe 9 aprilie în ultimii 5 ani de zile. Și azi se fac 6. E o minune viața pe acest Pământ, dar, totodată, de fiecare dată când mă gândesc la această trecere a timpului, mă apucă o nostalgie teribilă.

În ultima oră, am citit 1 AN. Apoi 2 ANI. Și apoi 3 ANI. Și apoi 4 ANI. Și apoi 5 ANI. Și mi-au produs o emoție așa specială aceste 5 postări, incapsulări ale unui timp trecut, încât nu mă pot abține să nu o scriu și pe a 6-a. Și uite că tocmai o fac.

Simt că mă învârt în jurul cozii. Cuvintele se adună, dar parcă nu zic nimic. De fapt, ce vreau să zic este MULȚUMESC. Mulțumesc tuturor celor care au vizitat vreodată acest blog, celor care dacă aud acest nume își aduc aminte ”Aaa..da, parcă îi țin minte. Făceau concursuri frumoase.” Sau orice altceva.

Și cei care stau în dubii, oricine citește această postare, vă recomand din tot sufletul să vă faceți un blog. Sau dacă nu un blog, atunci o altă metodă prin care să vă puteți exprima. Sunt atât de multe acum.

E în permanență nevoie de voci noi. Voci unice. Care să exprime frumosul din viața asta. Care să evidențieze acel ceva mai mult.

Eu, unul, vă promit că niciodată nu voi înceta să caut acel ceva, esența, să fac lumea mai bună prin toate mijloacele de care dispun. Și nici tu, cel care citește, nu ar trebui să te oprești. Pentru că, plecând de la doi oameni care au creat acest blog, împreună, la nivel de perspectivă mai înaltă, toți suntem împreună. Aici și acum. Și de noi depinde totul. De fiecare în parte.

Pentru a șasea oară și la cât mai multe, La mulți ani The Search For Something More!

 

 

Simplu de Cristi F. Ștefan

Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.

Autorul vine cu 99 de idei pentru o viață remarcabilă care, din punctul meu de vedere, reprezintă mai mult niște stâlpi de susținere pentru o fundație solidă pe care TU vei ajunge o persoană de succes. Și de fapt, acel 1% care mai rămâne ești tu, pentru a ajunge la 100%. La finalul cărții, este un capitol intitulat ”Cel mai bun sfat” în care oameni importanți din România din sfera dezvoltării personale încearcă să ofere o idee puternică, un motto dacă vreți, de care să te legi și să te ghidezi după acesta. De exemplu, Lorand Szasz spune: ”Dă 100% în tot ceea ce faci, indiferent ce faci”. Și acest lucru este foarte important, să trăiești cu astfel de intensitate, activ, ci nu pasiv și purtat de valurile vieții.

Capitolele scurte, pline de informații valoroase fac din carte una foarte ușor de citit, de dat pagină după pagină, însă exercițiile practice din aproape fiecare capitol te fac să te oprești și să aplici ceea ce ai lecturat.

Consider că de fapt punctul forte al acestei cărți este partea practică, deseori inexistentă chiar și în cărțile de acest gen. Așadar, autorul a hotărât ca în locul unei cărți plină cu teorie, să facă ceva diferit și să prezinte mai succint o idee, dar să te ”oblige” să o și pui în practică.

După cum am atins și mai sus, aceste 99 de idei reprezintă de fapt teme din viața unei persoane de succes, unele chiar subtile, altele evidente, unele ușoare, altele mai grele, dar care puse împreună creează un scut invincibil asupra ta, TU asupra lumii. Sunt convins că dacă implementezi doar 5 din cele 99 de idei în obiceiuri, viața ți se va schimba considerabil în bine. Acum depinde de cât timp ești dispus să acorzi cărții și ideilor din ea, pentru că nu este o carte pe care o citești și apoi o pui să se împrietenească cu praful. Nu. Revii la ea, mai meditezi la o idee, mai insiști asupra unei idei care se lasă mai greu transformată în obicei. ”Simplu”, oricât de ironic ar suna, este o carte care îți dă de muncă, te scoate din zona de confort. Te ajută să ajungi la simplitate, dar procesul în sine nu e tocmai simplu.

Te invit să citești și tu cartea de debut a lui Cristian Ștefan, pe el îl găsești și pe FaceBook aici, și pe blogul lui aici, unde scrie articole săptămânale foarte bune, în fiecare joi. Și așa cum obișnuiește el să spună, sper că ți-ai luat valoare de pe urma acestei recenzii și vei îndrăzni să-ți iei și mai multă citind cartea.

Titlu românesc: Simplu
Autor: Cristian Ștefan
Număr de pagini: 236

20 de lucruri pentru 20 de ani

1.       Atunci când te vei accepta pe tine și îți vei îmbrățișa adevărata personalitate, de-abia atunci vei fi liniștit și mulțumit cu tine și cu lumea din jurul tău. Nu încerca să te schimbi după ce dictează societatea, tot vor găsi ceva greșit, niciodată nu vei fi perfect.

2.       Bucură-te de natură! În orice moment în care nu te simți bine, ești singur sau pur și simplu vrei o pauză de la tot, du-te în natură, într-un parc, într-o grădină, la bunici, oriunde! Te vei simți revigorat și vei fi în legătură cu propria ta persoană.

3.       Nu te mai lăsa distras! Mai ales că majoritatea vieții noastre este acum acaparată de mediul online, e foarte ușor să vrei să faci un lucru și să sfârșești prin a face ceva cu totul altfel.

4.       Ai grijă de timpul tău! Nu e infinit, vei îmbătrâni și nu vei mai putea experimenta tot ce ți-ai plănuit, așa că profită de toate cele 24 de ore ale fiecărei zile!

5.       Fii într-o relație strânsă cu parinții și frații/surorile tale. Ei sunt familia ta și acest lucru va fi pentru totdeauna. Ascultă, înțelege, fii răbdător și deschis, comunică, până la urmă îți vor binele.

6.       Poartă-te frumos cu corpul tău, este casa ta în această viață. Hidratează-te, mănâncă cât e necesar și când trebuie, dormi suficient.

7.       Bucură-te de lucrurile simple: o fotografie veche, un buchet de flori, o îmbrățișare caldă. Nu uita să fii copil. Micile bucurii vor fi marile bucurii ale vieții tale.

8.       Ajută ori de câte ori poți, nu fii indiferent. Dacă vezi că cineva are probleme, oferă-i ajutorul tău, fie că e un prieten, fie că e un necunoscut. Te vei simți extraordinar!

9.       Dacă vrei să faci ceva nu mai sta pe gânduri și fă acel lucru! De prea multe ori amânăm și uităm până la urmă multe vise, planuri și speranțe. Motivul adevărat este faptul că ne este frică, găsim scuze și portițe de scăpare. Vei regreta mai mult ce nu ai făcut decât ceea ce ai făcut.

10.   Fii bun.

11.   Ascultă muzică. Oricând. Muzica e bună pentru suflet, te calmează, te motivează, te binedispune.

12.   Fă tu primul pas, dacă vrei cu adevărat ceva. Nu aștepta să se întâmple într-o zi o minune și să primești totul pe tavă. Viața îti dă, dar trebuie să muncești al naibii de mult ca să primești tot ce vrei.

13.   Prietenii vin și pleacă. Nu vei putea niciodată să forțezi pe cineva în viața ta, dacă acea persoană nu vrea să fie acolo. Viața își urmează cursul și unele prietenii se termină cu simplul fapt că nu ați mai vorbit.

14.   Cele mai de preț cadouri pe care le poți oferi cuiva sunt atenția și timpul tău.

15.   Fă mici economii, e întotdeauna bine să ai o rezervă numai a ta pe care să o folosești cum dorești.

16.   Pune mai mult preț pe partea interioara, decât pe cea exterioară. Atât în privința ta, cât și în privința celorlalți.

17.   Nu înceta niciodată să înveți, să te testezi, să îți depășești limitele! Înscrie-te la cursuri, în organizații, participă la concursuri, încearcă lucruri noi.

18.   Notează orice lucru care zici că o să-l ții minte. Te asigur că cel mai probabil îl vei uita în următoarele minute.

19.   Mergi înainte!

20.   Fii recunoscător pentru toate lucrurile bune și toate lucrurile rele care ți s-au întâmplat. Toate te-au ajutat să ajungi persoana care ești astăzi.

10 lucruri învățate dintr-o noapte albă culturală

Noaptea de 11 spre 12 septembrie a fost una specială în București. A avut loc prima ediție de Teatru Independent – un maraton teatral de 7 spectacole, de la 7 seara la 7 dimineața. Cifra 7 a fost destul de magică în această situație.

Scrollând într-o dimineață pe Facebook, îmi sare în ochi în newsfeed afișul cu program, pe care îl puteți vedea și voi mai jos. Ideea mi se pare foarte tare. Tot ce aveam de făcut era să mă hotărăsc să merg, să găsesc pe cineva cu care să mă duc și cam atât. Restul sunt detalii. Zis și făcut, trec la acțiune, iau trenul vineri dimineață spre București, chiar simțeam nevoia unei escapade. Și a fost o experiență extraordinară, nouă, din care desigur am avut ce învăța. Și iată-ne aici, cu 10 lucruri învățate dintr-o noapte albă culturală.

1. Nu e chiar așa de ușor să faci o noapte albă. Cu trei ore jumate dormite noaptea dinaintea plecării, trezit la 6 pentru a ajunge la timp la gară, ajuns în neliniștitul dar încântător București și fără pic de odihnă după-amiază, am avut niște așteptări puțin cam mari de la corpul meu. Deși am băut un latte machiatto pe la miezul nopții, la 5 dimineața și anume la ultimul spectacol, deja se simțea oboseala grav. Zgomotele destul de puternice pentru a mă ține în priză, modul alert al ultimei piese ”Paravan. Două telefoane” m-au ținut la distanță de somnul ademenitor. Este foarte interesantă senzația dimineții unei nopți nedormite când tu te îndrepți cu pași înceți spre un pat, iar alții tocmai ce l-au părăsit și își încep ziua. Poate neobișnuință, poate prea mult confort în a respecta somnul fiecărei nopți, cert este că se merită clar o dată pe lună, de câteva ori pe an măcar să-ți furi o noapte, să-ți adaugi câteva ore de timp 99% dedicat somnului și să le trăiești, în loc să le dormi. Chiar dacă, vorbă devenită celebră în aventura mea, zisă la 7 dimineața: ”Mai am puțin și collapse.”  
2. Te simți viu. Legat de ce spuneam și la primul lucru. Ai o senzație deosebită atunci când faci ceva nou, ieși din zona ta de confort și mai ales faptul că îl faci când majoritatea dorm. Că tu trăiești când alții dorm. Comparația nu și-a avut locul în mintea mea în nici un caz eu raportat la ceilalți. Ci eu raportat la mine. Cum puteam să-mi petrec noaptea dormind și cum am ales să o petrec altfel. Am ales să o trăiesc. Și m-am simțit la propriu viu. Circuitele îmi țiuiau mai tare ca niciodată că sunt viu. Poate pentru că nu trebuia să fiu, ele fiind obișnuite să fiu adormit și ripostau. Le deranjam. Dar ce mă bucur că le-am deranjat. Și verișoara mea a avut același sentiment de libertate: ”Ar trebui să fac asta mai des”.
3. Ca orice experiență, te schimbă. Experiențele noastre sunt ca niște ochelari cu dioptria potrivită pentru un miop. Ne fac să vedem lumea mai clar, altfel decât o știam până atunci. Și o noapte culturală cu siguranță te îmbogățește sufletește și spiritual prin ideile transmise. Iar acum să trecem la câteva dintre acele idei întâlnite de mine în această seară. 
4. Ce te face să crezi că lumina mea este mai bună decât întunericul tău? – Flori pentru Algernon, monodramă. Sincer, sper că am reținut citatul bine. Însă ideea lui cu siguranță o păstrez. Flori pentru Algernon a fost una din piesele de care auzisem și chiar voiam să o văd. Am înțeles că s-a jucat acum câțiva ani, și recent a intrat din nou în scenă, cu anumite modificări. Spectacolul încă nu are o casă, ci se joacă unde și când se poate, vine în vizită și este un oaspete deosebit. Avut loc și aici într-o sală mică, de 70 de locuri, m-am rugat să prind loc și să nu se taie coada înainte să intru și eu. 63,64,65, phiu 67. Am intrat. Nu am mai prins loc jos, ci am stat în picioare. Și timp de o oră, am ascultat povestea lui Charlie. Vreau să citesc neaparat și cartea după care a fost adaptată piesa. Revenind la citat, eu l-am simțit ca referință la faptul că o situație mai favorabilă a unui om nu înseamnă nicidecum că este mai presus decât una mai puțin favorabilă a altuia. Suntem egali din mai multe perspective decât am vrea să acceptăm, decât poate recunoaștem. Iar piesa ne aduce sau poate readuce aminte de umanitate. Iulia Colan interpretează un rol într-un mod genial: ” Flori pentru Algernon nu e un spectacol. E o confesiune. Dar dacă poți să faci spectacol dintr-o confesiune, atunci e mai mult decât un spectacol. El s-a născut dintr-o mare nevoie a mea de sinceritate. Și umanitate. Așa s-a născut Charlie. Prin ea am putut să privesc oamenii în ochi fără să mă prefac. Deci, Charlie- el a devenit Charlie- ea. Spun asta pentru că personajul din roman este masculin. Obstacolul de gen (masculin/feminin) l-am înlăturat, întrucât nu m-a interesat. Charlie nu e băiat. Charlie nu e fată. Charlie e o inimă. De câte ori în viață ați văzut o inimă care vorbește? Măcar pentru asta și merită s-o cunoașteți pe Charlie.” 
5. Cum naiba să nu iubești suferința când realizezi cât de stupid e totul? – HELL sau Ce caut eu aici? – piesa a fost preferata mea sau una dintre preferatele mele din toate cele 7. Spectacolul, în regia lui Chris Simion, nu are cum să nu te miște. E o experiență în sine. E viu. E viață. Și stârnește emoție la fiecare pas, chiar și atunci când nu te aștepți. Iar interactivitatea cu publicul și improvizația îi aduce un mare plus.

Trebuie să vă las prezentarea piesei: Spectacolul „Ce caut eu aici?”, în regia lui Chris Simion, este o poveste de viaţă atât de reală încât râul realităţii tale se varsă în fluviul realităţii personajelor. Nu mai poţi vedea doar ceea ce-ţi place. Nu mai poţi auzi doar ceea ce vrei să auzi. Un ceva, un ritm ieşit dintr­-o cadenţă impusă te trage de mânecă şi strigă la tine să ţii cont de el. O sete de nepotolit te îndeamnă să scormoneşti pământul fiinţei tale în căutarea a ceva care să o potolească de-­a lungul spectacolului. O sete de viaţă adevărată, departe de turmă, departe de adevărul personajelor.  Actorii din distribuţie fac parte dintr­-o generaţie a performanţei, care iese din tipare, o generaţie care gândeşte în afara cutiei. „Ce caut eu aici?“ reprezintă una din replicile-cheie ale spectacolului și una din problemele de bază ale personajelor. Pe scenă, patru tineri, copii de bani gata, își schimbă existența profitând din plin de droguri, sex și viața de noapte în cluburi de fițe. Pentru scurt timp, doi dintre ei, Hell (Antoaneta Cojocaru) și Andrea (Mihai Smarandache) se îndrăgostesc. Viața lor capătă un sens ­ euforia pe care „prafurile“ nu le­-au dat­-o niciodată. De frică însă, se despart și revin la vechile vicii. „Liniuțele“ prizate acum nu mai au nicio putere. Scenă după scenă, spectacolul zbârlește pielea audienței. Vittorio (Dan Rădulescu), Chloe (Ana Covalciuc), (Sibylle) Ela Ionescu și îndrăgostiții Hell și Andrea te așteaptă să îi cunoști. „Ce caut eu aici?” este o experienţă, pentru că ți se adresează direct, fără menajamente. Te tulbură, îţi cotrobăie prin toate ungherele pe unde ai uitat să ştergi praful, îţi demolează castelele construite pe nisip pentru că te pune în faţa unui mare adevăr: dacă nu eşti atent, oricând destinul personajelor poate fi al tău! Scopul acestui spectacol nu este să-­ți placă. Ci să te miște!

Viața pe care actorii o insuflă personajelor este realizată remarcabil printr-o mare putere și trăire, idee despre care vorbesc la punctul următor. 

6. Atunci când joacă, actorii nu mai sunt ei. Sunt personajele. Acțiunile, trăirile, emoțiile nu le mai aparțin lor, ci personajului pe care îl interpretează. De aceea, dau tot ce au cât timp joacă acel personaj. Intră în pielea lui și i-o explorează în întregime. Pentru că la sfârșit, când părăsesc pielea personajului respectiv, realizezi că l-au trăit cu toată ființa atunci când observi extenuarea fețelor revenite după o desprindere dureroasă la propriul eu. Poate că este un lucru cunoscut, dar eu nu am mai observat până acum cu o asemenea conștientizare, câtă viață, trăire, emoție și energie ia din tine să joci un rol. Și mulțumesc universului că mi-a adus în cale actorii după ce s-a terminat spectacolul, când se îndreptau spre casele lor. Și că le-am văzut fețele și oboseala pe care o purtau. Dar totodată și fericirea. Mi s-a părut un lucru extraordinar și de acum privesc cu o admirație maximă orice actor, pentru că abia acum am prins și eu o fărâmă din imensa muncă ce are loc pentru a da viață unui personaj și pentru a juca pur și simplu într-un spectacol. Pentru a menține un spectacol viu și o audiență interesată până la final. 
   
7. Magia rezistenței unei relații vine din…ATENȚIE – Nouă. Ne. Ni. Studii despre iubire – acesta este unul dintre mesajele cu care te lasă această piesă. Ceva simplu și oarecum insesizabil..atenția. Care prezentă face minuni, iar absentă..ca un foc care îl lași nesupravegheat..fie se stinge, fie face ravagii. Oricum, nimic bun nu iese din absența ei.
8. Oamenii se cunosc și se despart. Se despart fiindcă au avut imprudența de a se cunoaște. Se despart, dar nu se uită. – Studii despre iubire – mi-a plăcut foarte mult ce transmite ideea aceasta. Cum e imposibil să nu faci imprudențe în viață. Cum prin imprudență, te riști. Câștigi sau pierzi. Pierzi și înveți. Sau câștigi, pierzi și înveți și mai mult. Totul e experiență. Oamenii intră în viața ta și pleacă. Dar urma lor rămâne. Te desparți..dar nu uiți. 
9. Îndrăgostirea e ceva artificial. Iubirea e profunzimea, întemeiată pe libertate. – interesant cum de la ceva artificial pornești în călătoria a ceva mai profund. Curios totuși, e momentul în care de la aparență ajungi la esență și cum recunoști esența și reușești să treci de valurile aparenței, de îndrăgostirea magică în care totul e perfect. Pentru că atunci când totul nu mai este perfect și te lovești, intră în joc iubirea împreună cu imperfecțiunea vieții. Cum jonglezi cu cele două..de acolo pornești în profund.
10. Să faci o cură de teatru, spectacol după spectacol, într-o singură noapte – asta înseamnă să fii mafiot. Lăsând gluma la o parte, sincer nici nu mai îmi aduc cu precizie aminte ultima dată când am fost la teatru. Dar cu o astfel de cură, te detoxifici, mai scapi de ”cactuși” și parcă te simți altfel. Ieși un alt om de acolo. Și cert este că merită și este o experiență care cu siguranță merită repetată.

Chris Simion, mulțumesc și mulțumim pentru o noapte de vis.  Mulțumesc pentru că te gândești la noi. Așteptăm ediția a 2-a cu entuziasm! Dar până ”copilul” va împlini 2 ani, zic să ne bucurăm și de primul an și de această primă ediție realizată cu succes!

P.S Această cură este necesară și se recomandă realizarea ei cel puțin o dată pe an!

P.S #2 – Vlog din seara evenimentului – 

Fata din tren de Paula Hawkins

Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.

Cartea Fata din tren de Paula Hawkins a fost o lectură cel puțin intrigantă. Mi-a plăcut mult stilul autoarei, cu siguranță m-am simțit parte din poveste, implicată fizic dar și emoțional. Trăiam alături de protagonistă, Rachel, absolut fiecare tresărire, frică și incertitudine. Nu numai că a reușit să scoată la iveală cele mai adânci sentimente din sufletele personajelor ei, dar autoarea a făcut în așa fel încât să te implice și pe tine, am citit foarte ușor fiecare capitol.

Au existat trei voci feminine după care s-a ghidat toată acțiunea. Rachel este “fata din tren”, cea care face zilnic naveta spre un serviciu inexistent și care așteaptă cu nerăbdare momentul în care trenul încetinește sau oprește la un semnal defect numai pentru a se uita pe fereastră la casa în care locuiesc Jess și Jason, un cuplu perfect din prisma ei. Megan este fata perfectă privită de Rachel, sorbindu-și cafeaua pe terasă și care are o viață mult prea departe de perfecțiune. Anna este actuala soție a lui Tom, fostul soț al lui Rachel, cu care are o fetiță pe nume Evie.

Numai după descrierea personajelor îți dai seama că povestea e încurcată. Rău de tot. Și de-abia la final se clarifică lucrurile.

“Acum nu mai râde.

Vine spre mine. Are ceva în mână.

Am căzut. Cred că am alunecat pe ceva. M-am lovit cu capul de ceva. Simt că mi se face rău. Văd roșu în fața mea. Nu pot să mă ridic de jos.”

Mi-a plăcut cum se adăuga treptat câte o piesă la puzzle, un indiciu, o idee, ceva care să te facă să te întrebi cum viețile oamenilor se pot complica atât de tare încât nici ei nu mai știu de unde au pornit și unde au ajuns. Nu mai au control asupra propriei vieți, nu mai se recunosc, se lasă în voia viciilor și sunt mult prea obosiți să se chinuie să-și ia viața în propriile mâini. Cred că asta e învățătura acestei cărți: oricât de multe rele ai făcut, oricâte greșeli, oricâte lucruri ți-au scăpat de sub control, ridică-te! Nu mai sta fără să faci nimic!

“Era o senzație extrem de plăcută, dansul acela al respingerii și atracției, al dorinței și al cumpătării. Nu voiam să renunț ușor la acel sentiment, îmi doream cu atâta ardoare să-l pot păstra cât mai mult.”

Toate aceste trei femei au avut de-a face cu trădarea în dragoste, fie că ele au înșelat, fie că au fost înșelate. Și singura concluzie este că nu se merită. Acele câteva clipe de plăcere, acel sentiment la care nu vor să renunțe nu e real. La finalul zilei tot ele sunt cele care plâng singure, care nu au liniște, care nu se recunosc.

“Mă doare gândul că oamenii ăștia se plimbă prin casă – prin casa mea, locul în care, cândva am trăit fericită. Încerc să nu mă gandesc la ce a urmat. Încerc să nu mă gândesc la noaptea aceea. Încerc și nu reușesc.”

În concluzie, vă recomand acest thriller și sper să vă dați seama de cine a fost criminalul cu mult înainte!

Titlu românesc: Fata din tren
Titlu original:  The Girl on the Train
Autor: Paula Hawkins
Editura românească:  Trei
Număr de pagini: 404
Nota: 9

Regatul Luminilor de Leigh Bardugo

Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.

„Cu timpul, am fi putut fi fericiți. Oamenii se îndrăgostesc zi de zi. Genya și David. Tamar și Nadia. Dar oare erau fericiți? Și cât timp aveau să fie fericiți? Poate că iubirea era o superstiție, o rugăciune pe care o spuneam ca să ținem la distanță singurătatea. Am dat capul pe spate. Stelele păreau apropiate unele de altele, când, de fapt, erau despărțite de milioane de kilometri. La urma urmelor, poate că iubirea nu era decât dorul după ceva foarte strălucitor, dar niciodată accesibil.” – p.230

Citeam primul volum al acestei trilogii la începutul verii anului trecut și iată-mă aici, ajuns la finalul seriei. Trebuie să mărturisesc, a fost o călătorie pe cinste și recomand această trilogie oricui, prezintă o lume atât de bine construită de care o să-mi fie dor.

Am început ultimul volum al seriei cu o oarecare teamă, având o presimțire că finalul va fi tragic, sentiment întărit de dedicația cărții din primele pagini.

Din fericire pentru mine și nefericire poate pentru alții, finalul a fost, din punctul meu de vedere poate cu o ușoară exagerare, perfect. Chiar a fost pe gustul meu și mi-a întrecut așteptările.

În Regatul Luminilor, Alina continuă călătoria ei în găsirea celui de-al treilea amplificator, care avea să-i ofere suficientă putere încât să-l învingă pentru totdeauna pe Întunecatul. Sau ar trebui să zic pe Aleksander?

Ce mi-a plăcut cel mai mult la întreaga serie este evidențierea acestui contrast, binom universal și fundamental dintre bine și rău, urât și frumos, lumină și întuneric. Până și titlurile celor trei volume ilustrează sublim acest contrast. La început a fost întunericul – Regatul Umbrelor, apoi în volumul al doilea pășim în Regatul Furtunilor – simbolizând lupta dintre întuneric și lumină, creând un haos general între forțele binelui și cele ale răului, urmând în final Regatul Luminilor, care sugerează victoria luminii asupra întunericului, dar cum aici nu suntem în basme, victoria nu este chiar ceea ce te aștepți, ci iese pătată nicidecum pură, dintr-o luptă care, de la început a dovedit că, indiferent de rezultat, va lăsa consecințe fatale.

Fiind final de serie, o să încerc mai degrabă să fac o analiză generală a tot ce am simțit în legătură cu aceasta, privind retrospectiv de unde au început personajele și unde au ajuns.

De la început mi-a plăcut relația dintre Alina și Mal, cu suișurile și coborâșurile ei. După volumul doi și o mare parte din volumul trei, îmi pierdusem aproape orice speranță ca relația lor să aibă o rezoluție fericită, dar se pare că Ana Kuya avea dreptate: „Speranța este ca apa. Întotdeauna găsește un locșor prin care să se strecoare.” Și oriunde ar fi sfârșit drumurile lor, mi-a plăcut ce a zis Mal că: „oricare ar fi legătura dintre noi, nu încape îndoiala că noi am creat-o. Ne aparține nouă.”

Mi-a plăcut foarte mult și tema răului condusă de personajul Întunecatul. De abia în ultima parte din Regatul Luminilor, am conștientizat măiestria cu care aceasta s-a dezvoltat și a ajuns la o oarecare finalitate. Pentru că, să fim serioși, răul din lume nu va dispărea niciodată în întregime tocmai datorită faptului că este necesar un echilibru. Și într-un mod realist, nici în finalul seriei răul nu dispare. Dar ce mi-a plăcut extrem de mult sunt ultimele cuvinte ale lui Aleksander, care îi spune Alinei: „Cineva care plânge după mine”. Chiar m-a emoționat, ducându-mă cu gândul la o idee mult mai profundă inițiată de Mark Twain care spune cam așa:„Dar cine se roagă pentru diavol? Cine, în 18 secole, a avut decența și umanitatea să se roage și să se gândească la acel păcătos care avea cel mai mult nevoie de asta?”

„Îndurare. Oare înțelesesem vreodată ce însemna îndurarea? Oare chiar crezusem că știam ce înseamnă să suferi? Să ierți? Îndurare, mi-am spus în sinea mea. Pentru cerb, pentru Întunecatul, pentru noi toți.” – p.371

Un alt aspect al cărții extreme de interesant este felul în care este adresată suferința. Ideea că „suferința e pe toate drumurile. Ce contează e ce face fiecare om din ea” este foarte adevărată și arată că și dintr-un rău ai multe de învățat și de multe ori mult mai multe decât dintr-un bine. Dar în același timp, trebuie să ai grijă să îți controlezi suferința, să nu o hrănești des fiindcă într-o zi s-ar putea să ajungă atât de mare încât să se hrănească cu tine și din tine, fără să-ți ceară vreo permisiune: „Suferința avea propria ei viață, se hrănește din ea însăși”.

„Știu că nu există viață fără durere – oricât de mult sau de puțin ai trăi. Oamenii te dezamăgesc, ești rănit și îi rănești la rândul tău pe cei din jur.” –p.294

În concluzie, trilogia Grisha este o serie extraordinară pe care o recomand din toată inima, singura care mi-a amintit până acum cu adevărat de Harry Potter și făcând această comparație, spune multe, vă zic! Un univers fantastic, dar cu niște personaje extreme de realiste, cu care poți empatiza ușor. O serie care te învață să fii puternic fiindcă tăria se dobândește, să nu îți pierzi niciodată speranța și să rămâi mereu cu acea licărire care deși mică poate aprinde oricând un foc mare. Și nu în ultimul rând, să îndrăznești să iubești, pentru că deși poate părea ceva inaccesibil, ceva cu o durată limitată, o dată ce te atinge, devii nelimitat și vei străluci precum luceafărul, cu o lumină atât de intensă încât vei lumina până și cele mai întunecate colțuri. Ca un ultim omagiu adus luminii, îți mulțumesc Leigh Bardugo, pentru lumina pe care ai adus-o în viața mea și a multor altor cititori, sunt sigur!

Titlu românesc: Regatul Luminilor
Titlu original:  Ruin and Rising
Autor: Leigh Bardugo
Editura românească:  Trei
Număr de pagini: 407
Traducător: Laurențiu Dulman
Nota: 10

Domnul Ibrahim și florile din Coran de Eric-Emmanuel Schmitt

 Iubirea ta pentru ea este numai a ta. Îți aparține. Chiar dacă ea o refuză, nu poate schimba nimic. Doar că nu profită. Momo, ceea ce oferi rămâne la tine mereu; ceea ce păstrezi este pierdut pentru totdeauna! – p.42

Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.

Ultima carte citită în sesiune a fost ”Domnul Ibrahim și florile din Coran” și anul acesta vreau să acopăr, dacă nu toată, măcar cea mai mare parte din seria de autor Eric-Emmanuel Schmitt.

Deși are doar 76 de pagini, povestea reușește să transmită multe, tratând multe teme și aspecte interesante, printre cele mai importante aflându-se importanța zâmbetului și a dansului în viața umană.

Se consideră că un înțelept este acela care zâmbește mult și vorbește puțin, fiind ”imun la agitația obișnuită a muritorilor de rând”. Că zâmbetul nu este pentru oameni bogați sau oameni fericiți, ci însuși actul de a zâmbi te face fericit. Denumit ”arma absolută” pe care fiecare om o are, dar puțini o folosesc, personajul nostru, Momo, descoperă fascinat efectele unei zile cu zâmbetul pe față și cum o simplă acțiune poate aduce o mare schimbare, nu doar în interior, cât și în exteriorul, adesea incontrolabil.

Se spune că ”inima omului este ca o pasăre închisă în colivia trupului”, iar când ”dansezi, inima cântă asemenea păsării care dorește să se confunde cu Dumnezeu”. Dansul capătă o conotație nouă, aceea de învârtire în jurul inimii tale pentru disiparea urii acumulate conștient sau inconștient în inima ta, așternută pe ea ca un strat de praf care refuză să-și părăsească proprietarul fără o zdruncinare puternică. Zdruncinarea reprezintă dansul, pierderea tuturor reperelor terestre, a așa numitului echilibru și lăsarea în voia aerului, a vidului, a atomilor și a sentimentelor de libertate, fericire care ajung să te înconjoare. Renunțarea la greutatea condiției umane și îmbrățișarea sentimentului de zbor, atingând o nuanță a condiției de înger viitoare, dar momentan inaccesibilă.

Un alt lucru care mi-a mai plăcut este descifrarea oferită noțiunii de Dumnezeu. Adevărul este că Dumnezeu se află în noi, iar locul în care avem acea mică parte din acesta, dar esențială, este în inimă. Pentru că de la inimă pleacă totul, de la inimă se naște iubirea. Când aceasta se oprește, Dumnezeu pleacă. De aceea, un corp cu inima oprită e un trup fără Dumnezeu. Iar un trup fără Dumnezeu nu mai e om. Așa că să avem grijă de inima noastră, acolo e totul!

În concluzie, cartea este una care înglobează esența spiritului uman, subtilă prin sugestii, dar puternică prin spargerea unor bariere și preconcepții mentale. Așa cum zicea și Momo, chiar am simțit lucruri frumoase citind această carte în care fericirea constă în dans de ”titirez”, în ”pac:zâmbet”, în călătorii și drumuri neumblate, în exprimare, în experiențe și toate astea realizate încet, lent pentru a fi savurate, infuzate în sufletul călător, căci o lecție importantă pe care domnul Ibrahim ne-o oferă este următoarea: ”Lentoarea este secretul fericirii”.

Titlu românesc: Domnul Ibrahim și florile din Coran
Titlu original:  Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran
Autor: Eric-Emmanuel Schmitt
Editura românească: Humanitas
Număr de pagini: 76
Traducător: Simona Brînzaru
Nota: 10

Recenzia de Duminică: Visătoarea din Ostende de Eric-Emmanuel Schmitt

Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.

Deja pot să declar, fără dubii, că Eric-Emmanuel Schmitt este în prezent autorul meu preferat. Așa că de abia așteptam să mai citesc o nouă carte. Am ales Visătoarea din Ostende și desigur că nu a dezamăgit.

Povestirile acestei cărți ilustrează impactul imaginației asupra existenței noastre, acesta având un aspect dual.

Prima nuvelă, care i-a dat numele și cărții, este intitulată evident Visătoarea din Ostende. Este cea mai lungă dintre cele cinci povestiri, dar și cea mai frumoasă. Dintre toate, aceasta mi-a plăcut cel mai mult. Aici aflăm că de o iubire esențială nu te vindeci niciodată, dar și că acea iubire poate fi uneori ca un foc, atât de intensă și de minunată încât la inevitabilul final al acesteia nu mai rămâne decât cenușa.

„O mănușă este o amintire. Mănușa păstrează forma corpului precum o amintire pe cea a realității; mănușa e la fel de departe de mâna vie, ca și amintirea de timpul dispărut. Mănușa e un material al nostalgiei…”

Nuvela ne oferă o definiție a unei vieți frumoase, în care fericirea și nefericirea se întrepătrund. Cum una nu poate exista fără cealaltă și cum dacă am evita sau ignora nefericirea, fericirea ar întârzia sau ar înceta să mai apară. Cel mai mult mi-a plăcut ideea că nefericirea deschide ușa fericirii autentice, care în cazul de față este iubirea: ”E o idioțenie să spui fraze din astea:”altminteri!; dacă n-ar fi fost boala” Sunt niște șiretenii ale minții, care te fac să suferi și mai mult. Destinul meu nu s-ar fi putut desfășura „fără asta”. Nu trebuie niciodată să te lași dus de ipoteze de felul ăsta, pentru că nu sunt decât niște fântâni ale durerii în care continui să te zbați. Eu am avut parte de o nefericire, și de o fericire, n-am de ce mă plânge! Nefericirea: boala. Fericirea: că Guillaume mă iubește…”. Totodată, ni se arată cum imaginația omului încearcă să denatureze, să profaneze magia iubirii, punând la îndoială credibilitatea acesteia.

Cea de-a doua povestire, Crimă perfectă, înfățișează cum imaginația poate distruge o iubire prin îndoială, aceasta mâncând din ce în ce mai mult din frumusețea ei, ajungând ca la final să fie putredă, precum un măr mâncat de vierme. Din lanțurile minții cu greu mai scapi o dată intrat, iar prețul pe care îl plătești e colosal. Nuvela cercetează sublim fragilitatea mintală și natura umană predispusă la schimbări majore.

”Imaginația ei le ruinase iubirea. Și, din nefericire, nu doar imaginația îl împinsese în gol.”

Cea de-a treia povestire, Vindecarea, sugerează importanța iubirii de sine și ce schimbări aduce aceasta în viața ta. Cum privirea unui orb te poate face să vezi cu alți ochi lumea, și mai ales pe tine. De asemenea, nuvela explorează modul în care societatea oferă întâietate văzului și ignoră alte simțuri.

”O femeie de vis nu e cea la care visează o femeie, e femeia pe care o vede bărbatul.”

Cea de-a patra povestire, Lecturile proaste, ne arată cum imaginația provenită dintr-o carte proastă poate avea efecte catastrofale asupra minții noastre și asupra modului în care ajungem să percepem realitatea. Totodată, nuvela cercetează influența copleșitoare a părinților încă din copilărie și felul în care anumite traume ajung să aibă reverberații mari în viața de adult.

”Iată pentru ce distrugem noi planeta, lichidăm plămânii globului, rezervele de oxigen, ecosistemele: pentru ca niște femei supraponderale să citească niște cărți supraponderale, a căror valoare este nulă! Dezgustător…”

Cea de-a cincea și ultima povestire, Femeia cu buchetul de flori, sugerează cum, ca oameni, ne folosim imaginația ca mod de dezvăluire a unei enigme. Cum aceste posibile interpretări ale noastre pot fi cu mult departe de adevăr și cum ”interesant la o enigmă nu e adevărul pe care-l ascunde, ci misterul ei.”

În concluzie, Visătoarea din Ostende este o carte foarte bună, complexă, subtil copleșitoare prin prezența morții în fiecare povestire, dar până la urmă dacă fiecare viață se termină prin moarte de ce nu și fiecare nuvelă din această carte nu ar avea acest drept?

 Titlu românesc: Visătoarea din Ostende
Titlu original:  La Reveuse D`Ostendee
Autor: Eric-Emmanuel Schmitt
Editura românească: Humanitas
Număr de pagini: 237
Traducător: Liliana Donose  Samuelsson
Nota: 10

Incredibul pelerinaj al lui Harold Fry de Rachel Joyce

Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.

“Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry” a fost o poveste minunată, rară și cu un mesaj puternic, care te provoacă să faci un pas în urmă și să privești imaginea de ansamblu a propriei vieții, reflectând asemenea personajului, la trecut, prezent și viitor.

Harold Fry este un bătrânel de 65 de ani, care în urmă unei scrisorii primite de la o fostă colegă grav bolnavă, ia o decizie spontană, pe moment, care deși poate nu își dă seama la început – îi va schimba viața pentru totdeauna.

Acesta pornește într-o călătorie pe jos de sute de kilometri către Berwick, locul în care era internată Queenie, persoana care i-a trimis scrisoarea. Fără un echipament corespunzător, telefon sau hartă, acesta pleacă cu o misiune aparent imposibilă, însoțit doar de un foc interior puternic și de o voință aproape neverosimilă.

“E-atâta forță în mintea omului..Depășește puterea noastră de înțelegere. Dar, dacă ai credință, poți face orice.” – p.22

Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte este că și noi, cititorii, plecăm în această călătorie a lui Harold. O călătorie de redescoperire a sinelui, de recuperare a identității pierdute, de acceptare a greșelilor din trecut și de identificare a sensului vieții, a frumuseții ascunse care ne înconjoară permanent, deși petrecem atâta timp fără să o vedem, fără să-i remarcăm prezența.

“Degeaba trăim, dacă, din când în când, nu facem și câte o nebunie.” – p.39

Întrebările pe care și le pune Harold ajung întrebări și pentru noi, iar revelațiile la care ajunge devin revelații și pentru noi. Devenim pelerini alături de Harold într-o călătorie care schimbă atât protagonistul, cât și cititorul. Cartea metamorfozează persoana care o citește, căci, implicat fiind în poveste, cel care a început cartea nu va mai fi la fel cu cel care o va termina.

“Știa că va ajunge la Berwick și că pentru asta nu trebuia decât să pună un picior în fața celuilalt. Simplitatea acestui lucru îl umplea de bucurie. Dacă merge înainte, sigur va ajunge.” –pg 54

Un lucru și mai interesant este faptul că habar nu aveam cum avea să se încheie călătoria. Nu știam la ce să mă aștept, așa că am continuat cu entuziasm să citesc, bucurându-mă de fiecare om cu care Harold se întâlnea, de fiecare învățătură. Pe drumul său, Harold ajunge să poarte și puțin din oameni, fiecare lasându-și amprenta asupra lui, într-o mai mică sau mai mare măsură.

“Învățase deja că natura obișnuită a oamenilor îl umplea de mirare și tandrețe, dar și de singurătate. Lumea era alcătuită din oameni care puneau un picior în fața celuilalt; o viață putea să pară obișnuită doar fiindcă cel care o trăia făcea asta de foarte mult timp. Acum nu mai putea trece pe lângă un necunoscut fără să recunoască un adevăr: că toți erau la fel și, în același timp, unici; și că aceasta era dilema condiției umane.” – p.167

Ca orice lucru frumos, cartea trebuie să aibă și o doză de tristețe. O doză chiar apăsătoare spre sfârșitul romanului, care îți inundă sufletul și te face să realizezi adevăruri profunde referitoare la singurătatea ființei umane.

Necesitatea mai mult a credinței decât a rațiunii, apartenența omului la lume ca tot unitar, simplitatea și efemeritatea ființei sunt doar câteva dintre acele adevăruri despre care vorbeam mai devreme.

Cartea ne sugerează faptul că suntem doar niște corpuri în care sălășluiește o călătorie, pe care fiecare are datoria să o ducă la bun sfârșit. Călătoria este metafora vieții, iar noi trebuie să iubim, să ne jucăm, să pierdem, să simțim, să ne bucurăm, să ne revoltăm, să facem ceva înainte să fie prea târziu. Pentru că dacă nu termini tu călătoria, te termină ea pe tine. Și atunci chiar nu mai poți face..nimic.

Titlu românesc: Incredibul pelerinaj al lui Harold Fry
Titlu original:  The Unlikely Pilgrimage of Harold Fry
Autor: Rachel Joyce
Editura românească: Litera
Număr de pagini: 332
Traducător: Petru Iamandi
Nota: 10

Impuls: îl urmezi?

Deși mă consider o persoană bună, impulsul meu de a face bine nu este întotdeauna suficient pentru a-mi mișca corpul din loc și a face acțiunea respectivă. Am observat acest lucru la mine de-a lungul timpului, iar trei situații petrecute recent (toate în aceeași zi) m-au pus pe gânduri și aleg azi să analizăm puțin următoarele întâmplări.

Prima întâmplare se petrece într-o dimineață, în maxi-taxi, în drum spre facultate. Privesc cu atenție oamenii din jurul meu, iar atenția îmi cade asupra unei doamne care intră în maxi-taxi super agitată și coboară la câteva stații în același ritm. Fix când să coboare îi cade telefonul mobil din mână și dintr-o bucată ajunge trei: carcasă, baterie și restul de telefon. În aceeași manieră agitată, își ridică restul de telefon și carcasa. Și iese din maxi-taxi. Aici intervin eu. Observ bateria și într-un interval de 2 secunde, gânduri alerte îmi invadează mintea: „Aoleu.Ce fac? Ar trebui să mă ridic de pe scaun, să mă aplec, să deschid ușa și să mă duc dupa acea femeie. Dar nimeni nu a observat. Da, e adevărat că eu am observat, dar pot să mă fac că nu am observat. Astfel toată lumea e fericită, nimeni nu se mai ridică de pe scaun, mai ales că șoferul trebuie să pornească din stație dintr-o clipă într-alta, semaforul sigur s-a făcut deja verde. Și atunci mi-am dat seama că femeia aia nu o să mai poată să-și folosească telefonul în veci.” M-am ridicat. I-am spus șoferului “Stați”, am luat bateria, am deschis ușa și femeia era chiar acolo, se întorcea pentru că și-a dat seama de lipsa acesteia. “Uitați. Vai, mulțumesc drăgălașu’”. M-am simțit mult mai bine după. Pentru că mi-am ascultat impulsul de a face bine.

A doua întâmplare se petrece tot într-un maxi-taxi, de data asta la întoarcere. O doamnă mai în vârstă intră în maxi și nu mai era niciun loc liber. Atunci realizez că ar putea să fie – să îi fac eu loc. Simțindu-mă oarecum vinovat pentru întârzierea intenției mele de a face bine de azi dimineață, am zis să nu mai repet aceeași întâmplare. M-am uitat la doamnă, m-am ridicat și i-am oferit locul – ca să îmi spună că nu e nevoie pentru că o să coboare la următoarea stație. Intenție neîntârziată refuzată.

A treia întâmplare se petrece când cobor eu din maxi-taxi. Cu căștile în urechi, oarecum despărțit de realitate, simt deodată o mână pe umăr. Mă întorc, îmi dau casca jos și un bărbat îmi înapoiază un leu care mi-a căzut din haină. Gestul mă face să zâmbesc. Putea, desigur, să îl ia și să nu mi-l dea. Nu că ar fi avut ce să facă cu leul meu, dar am apreciat enorm intenția omului de a face bine. De a fi corect.

Acum, trăind aceste întâmplări retrospectiv, realizez ce interesantă a fost acea zi. Prima dată sunt pus eu la încercare dacă voi proceda corect, dacă voi asculta sau voi ignora vocea binelui. Apoi, decid să o ascult fără a mai cântări situația, pur și simplu acționez din instinct. Deși fapta bună nu a fost creată, a fost creată intenția și săvârșirea ei. Iar în ultimă instanță, mi se returnează oarecum favorul. După faptă și răsplată. Desigur, acest lucru este doar un mod de a privi situația. Tind totuși să cred că a fost o coincidență.

Concluzia este să ne ascultăm vocea interioară, să ne urmăm instinctul mai ales dacă este pentru o faptă bună și niciodată să nu ne gândim: “Ce îmi iese mie din asta?“. Fii sigur că binele făcut se va întoarce la tine. Nu ezita niciodată când e vorba de astfel de lucruri. Ezită la rău. Căci dacă am face asta și nu le-am mai inversa, lumea ar fi mai bună!

Ce vrei să te faci când vei fi mare?

Cea mai întâlnită întrebare pe care mi-o amintesc de când eram mică este aceasta: Ce vrei să te faci când vei fi mare? Adevărul e că atunci îmi plăcea la nebunie să răspund pentru că nu realizam ce însemna “mare”(nu că acum sunt mult mai luminată în privința asta). Și din această cauză găseam mereu raspunsuri unul mai nebunesc decât altul, cum ar fi vrăjitoare. Totuși am crescut, am avut alternative la care am renunțat pe parcurs și am ales un drum care nu știu sigur unde mă va duce, dar pe care sper că voi fi fericită.

Răspunsul la întrebare încă nu îl știu, vreau să cred că viața îmi va oferi oportunități la care eu nici nu m-am gândit, mă va surprinde în mod plăcut. Câteva sfaturi pe care ți le-aș oferi ca de la o necunoscătoare la altul ar fi următoarele:

1. Nu te lăsa influențat de părerile celorlalți. Te rog ascultă-le cu atenție și cântărește-le foarte bine, dar nu face ceva dacă nu crezi cu adevărat că poți și că ți se potrivește.
2. Nu lua în considerare doar partea financiară. Știu că are o importanță destul de mare, dar gândește-te în felul următor: Vei fi mai fericit dacă ai foarte mulți bani, dar nu te bucuri de ceea ce faci zilnic? Până la urmă contează mai mult să faci ceea ce îți place, dacă o faci cum trebuie vor veni și banii.
3. Dacă ai o idee pe care consideri că merită să o pui în practică atunci fă-o! E foarte important să începi chiar dacă nu ai totul pus la punct, resursele vor apărea în timp, oamenii își vor arăta interesul.
4. Înconjoară-te de oameni care au un vis și care lucrează în fiecare zi la îndeplinirea lui. Aceștia îți vor da motivația necesară să muncești și tu pentru visul tău.

Care este visul tău și ce ai făcut azi pentru a fi mai aproape de îndeplinirea lui?

10 Lucruri pe care să le Faci în Sesiune

Sesiunea a fost dintotdeauna o sursă inepuizabilă de inspirație pentru studenți. Fie că învățau sau nu, zilele din sesiune sunt cele mai frumoase din viața de student. De ce? Pentru că te invită să descoperi noi laturi ale tale, ale colegilor tăi, chiar și ale profesorilor.

Așa că am pregătit pentru tine o listă cu 10 lucruri pe care dacă nu le faci în perioada aceasta minunată, atunci cu siguranță nu ești student adevărat.

1. Cel mai important lucru e să te plângi. În zilele noastre lucrul ăsta e foarte ușor: pune o poză pe Instagram cu mii de hârtii și cărți aranjate strategic, adaugă-i și un filtru interesant, #hardwork și gata! Nu trebuie neapărat să te limitezi la atât, poți să scrii un citat motivațional pe Twitter, Facebook sau Tumblr.
2. Trebuie să te organizezi cât mai bine. Fă o plimbare scurtă până în Carrefour și petrece câteva ore alegând cele mai frumoase pixuri, creioane, culori, markere, highlightere, poți să-ți iei și un top de hârtie că doar o să ai nevoie, un capsator, capse, agrafe, gume de șters, ascuțitoare, rigle, post-it notes și alte multe instrumente folositoare pentru activitatea ta intensă de învățare.
3. Vizitează cel mai apropiat xerox și familiarizează-te cu oamenii de acolo, vei vedea că nu e în zadar. Poți să te și împrietenește cu doamna drăguță de acolo, poate îți oferă un discount pentru cursurile pe care sigur le vei xeroxa.
4. Caută pe youtube muzică relaxantă, playlist-uri pentru a învăța mai ușor. Experimentează și vezi ce ți se potrivește. Dacă nu ești genul care învață cu muzică atunci du-te la farmacie și cumpără vreo două seturi de dopuri de urechi. O să le folosești mai ales când auzi muzică începând cu ora 4 de la colegele de mai jos.
5. Acum că a venit sesiunea e timpul să descarci toate filmele pe care nu ai apucat să le vezi. Și să nu uităm de seriale. Mai ții minte serialul recomandat de nu știu ce prieten? Eu zic să te uiți cât mai curând posibil!
6. Nu uita de jocuri! Fă o vizită magazinului Play și descarcă ultimele noutăți. Sesiunea e momentul perfect să-ți întreci prietenii la Candy Crush, Soda Saga și orice altceva are multe nivele!
7. Cu atât de mult timp liber, e bine să te gândești și la cum să redecorezi prin casă, ce planuri să-ți faci la vară, la ce concerte să te duci, etc. Sună-i și pe prietenii tăi și plănuiți împreună!
8. Înainte de a începe să înveți fii sigur că toate sunt la locul lor, doar nu poți să înveți când în jurul tău e dezordine! Spală vasele, șterge praful, rearanjează-ți biblioteca!
9. Plănuiește în avans locurile în care o să înveți. Trebuie să ai alternative pentru că te vei plictisi de la așa de mult învățat. Totuși, orice ai face nu te așeza în pat! Te va vrăji în așa fel încât nu o să-i poți rezista!
10. Ultimul lucru pe care trebuie să-l faci în sesiune este să înveți! Dar să fim serioși, cine face asta?

Old connections, new ways

I believe in people and in the power that lies in them. It just needs the right words, the right help, the right actions and that power will come to light. If you believe that life is not beautiful, stop right now and look around you! Look how many good things can happen in a day! Be grateful!

Recently, I met this wonderful person that believes in the good in this world, so the good repaid her. Her name is Misha Leah, she was born in Romania in 1989 and was adopted when she was 2 years old. Now she lives in the United States in California. She found her birthmother on Facebook and has been on a true adventure since then. Starting with New Year’s when her mother wrote back, she has been learning more and more things about her blood family with each day.

I helped her translating the things she wanted to say to her mother in Romanian and the things her mother told her in English. I can’t express how much happiness I felt knowing that I helped them communicate. It would’ve been very hard, because Google Translate can’t get across the message, only some words, so knowing both languages, it was easier for me to try and find the right words that express the right feelings.

Misha is a gorgeous young lady, who loves making art and living beautifully. Her major in college was Art. This is her online Etsy shop, if you would like to see and buy some gorgeous earrings or paintings.

She found out she has two sisters: Ana is in the 8^th grade and Manuela is married and has two daughters. She also has a brother, Alexander, who is in Malta. Their life is quite hard, but they keep on going forward. Her adoptive family is numerous too, she also has two sisters and a brother.

 “It is so nice to hear about my sisters and brother. It would be so amazing to meet them and you. I will keep good thoughts for Dad’s surgery. I would love to know your address, to send you things. You seem like a strong woman even though things are hard. I wonder how alike we are. A little about me, I love doing arts and crafts, nature, playing guitar, and animals. My job for awhile has been babysitting and I sell my arts and crafts sometimes. I make candles, jewelry, paintings, drawings, little bags, and wool baby shoes. I really enjoy creating. I am having this amazing dear girl of a heart help me translate. I would love your address to send you things. Love you” – a message to her mother

The most exciting thing is that she found out about an Israel birthright. It’s the last year she can go, but it’s a free roundtrip with all expenses paid. Also many people extend and go out in Europe, to other places. And she thought about going to Romania, it would be much cheaper like this, from Israel to Romania. It would be a one in a lifetime opportunity, so I hope she will succeed. This would mean that I would help her with the language and everything else, once she gets in Romania and I couldn’t be more happy and grateful that I can help.

I hope everything turns out alright for this bright soul and she gets to meet her family. And don’t ever forget: there is good in the world, there is good in the people, you just have to look for it and you will find it when you least expect it!

Închide cartea, deschide ușa

OLD WAYS won’t open NEW DOORS. Cred că despre asta este vorba în 2015, dacă chiar vrei să schimbi ceva. Să faci lucrurile diferit, să adopți o nouă perspectivă, să-ți ștergi ochelarii pentru o viziune mai clară.

Pentru că adevărul este că 2015 nu este un blank slate. Poate că ai închis cartea anului 2014, dar lucrurile nerezolvate, obiceiurile negative te vor urmări și în noul an. De fapt, au intrat cu tine în noul an. Entuziasmul tău iluzoriu de nou început le-a făcut să se ascundă, dar în adâncul tău chiar și tu știi că este doar o scurtă perioadă de timp până când își vor face din nou apariția. Pentru că problemele nu dispar dacă le ignori. Ele dispar dacă le înfrunți și le găsești o soluție creativă de rezolvare.

Azi m-a lovit acest aspect și am realizat că de fapt nu s-a schimbat nimic. Sunt tot eu. S-a schimbat doar o cifră. În loc de 4 pun 5. Și încă nici cu asta nu m-am obișnuit. De cele mai multe ori încă scriu 2014 când mă aflu de fapt în 2015. Și asta arată ignoranța mea față de tot amalgamul de probleme pe care l-am cărat cu mine în 2015. Și l-am cărat în adevăratul sens al cuvântului. Pentru că de abia azi am realizat cât de greu este. Magia începutului de an l-a făcut să pară atât de ușor și acum stau să mă întreb. Doar nu am creat asta în doar 13 zile? Normal că nu. Este cel creat în 2014 și dacă nu îmi fac timp să sortez, să elimin și să mă descotorosesc de ce mă trage în jos, nu voi putea să zbor în 2015. Deși aripile mele sunt pregătite, ce le cer eu este prea mult. Așa că îmi amân zborul. Și sper că dacă și tu ești în aceeași situație ca mine, să ai curajul să începi să faci ordine în ce ai luat cu tine din 2014. Pentru că acele lucruri se țin ca scaiul de tine. Trebuie să te oprești, să-l iei pe fiecare în parte și să-l arunci.

Momentul nu poate fi mai potrivit decât acum. Chiar nu e deloc târziu. E perfect. E început de an, e ianuarie și asta ar trebui să facem cu toții, să lăsăm 2014-le în urmă cu adevărat. Sună mai ușor decât este, dar nu e imposibil. Iar dacă vrei să realizezi ce ți-ai propus pe 2015, mai întâi trebuie să faci asta. În ordinea asta. Fii tu atipic. Descotorosește-te de lucrurile pe care le-ai luat cu tine din 2014, apoi fă-ți rezoluțiile pentru 2015. Chiar dacă acest lucru se va întâmpla în februarie sau martie. Și nu uita că nu ești singur, eu sunt împreună cu tine. Îți promit că vei avea rezultate de 10 ori mai bune dacă faci lucrurile în această manieră. Și vei vedea și cât de mulți vor eșua în toate visele lor mărețe pe 2015. Pentru că atunci când pe lângă sacul greu acumulat în 2014, mai torni și în 2015, oricât de puternic ai fi, o să cedezi. Și o să-ți rupi aripile. Și tot 2015-le o să ți le repari. Și se mai scurge un an. Dar TU, cel care citește asta, nu vei proceda așa. Vei proceda corect. Și anul 2015 va fi cel mai bun an de până acum. Anul 2015 va fi anul NOSTRU.

Povestea vieții tale este alcătuită din cărți: 2013, 2014..2015. Ce ai făcut în trecut influențează prezentul, iar ce faci în prezent influențează viitorul. Vindecă-ți trecutul și dă totul prezentului. Îi vei face un mare și frumos cadou viitorului. Și ține minte că viața poate fi ce ți se întâmplă sau poate fi ce faci tu să se întâmple. Tu ai stiloul în mână. Nu-ți mai lăsa mâna să scrie după un plan mental prestabilit. Tu deții controlul!

Schimbă, vindecă, iubește!

2014 retrospectiv

“Dacă vrei să adaugi ceva (pentru că așa am fost învățați), atunci adaugă recunoștință pentru momentele vieții tale. Secundă cu secundă viața ți se desfășoară în fața ochilor. În loc să dai vina pe peisaj și să adaugi mereu câte un copac ori floare, șterge-ți ochelarii și bucură-te și de pomii goi și îmbrăcați în nea sau mușchi verde, dar și de ceața din fața ta sau de bolovanii gri.” – entuziasm.ro

Deși e un pic cam târziu pentru o astfel de postare, zic mai bine mai târziu decât niciodată!

IANUARIE – APRILIE

Luni grele. Luni în clasa a XII-a presat de părinți, profesori, meditații, societate chiar și prieteni. Luni în care lumea mi-a fost oarecum străină. Luni în care am încercat să găsesc un echilibru, între învățat și relaxat, fericire și stres. Mi-a ieșit mai mult sau mai puțin. Per total, sunt mulțumit. Idealul meu în această perioadă a sunat cam așa: “Mă simt cam obosit. Și îmi doresc să fac mai multe decât fac, și pe plan școlar, dar și sufletesc. Să mă ocup de mine, de suflet. Să mă mai cunosc. Nu vreau să mai pierd timp. Că oricum nimic nu e garantat. Sper să mă mobilizez. Și învățatul să nu-mi epuizeze ființa, iar stresul să-l hrănesc cât mai puțin.” (extras din jurnal, sâmbătă, 11 ianuarie 2014 – postare numită Strop de motivație)

Pe 14 ianuarie, profesoara mea de fizică a zis ceva tragic-comic: “A fost convenția că în clasa a XII-a nu vă omor, dar nici nu vă las să trăiți!”

Pe durata acestor luni, am avut momente de bipolaritate, mentală, nu patologică. Mi-am alinat această perioadă super încarcată de școală, pregătiri, învățat pentru bac, simulări de bac sau ar trebui să le numesc simulacre – cu câteva cărți citite în afara subiectelor de școală, cu seriale și filme și cu plimbări în aer liber și întâlniri cu prieteni. Asta a fost, eram când în momente precum: “atâtea lucruri de făcut în așa puțin timp și te întrebi: Mai trăiești cu adevărat?”, când “of, ce frumoasă e viața dacă înveți să o trăiești, să ții ritmul cu ea și să ai permanent o perspectivă pozitivă”.

Și să nu uit, pe 9 aprilie 2014, blogul acesta drag a împlinit 4 ANI.

MAI

În mai m-am despărțit de liceu. O experiență a ajuns la final. Poate o să fac în 2015 o postare separată legată de aceasta, vedem. Ce mi-a plăcut foarte mult în mai este că am fost foarte uniți ca, colectiv. Am vorbit mult mai mult unul cu celălalt și chiar am format o legătură puternică în acele ultime momente. Am realizat împreună până și două cântece pentru a des-supăra două profesoare supărate, fix la final. Și am zis să încheiem bine. Și așa a fost. Am avut un curs festiv minunat. Am absolvit apoi. Am făcut multe multe poze împreună cu toți. Și am avut și banchetul de final, ultima zi de relaxare înaintea intrării în iunie, ultima lună dinaintea fiorosului BAC.

IUNIE

În iunie voi vorbi doar despre ultima zi a lunii și anume ziua în care am dat prima probă a BAC-ului  – la română. Desigur că am avut un mini-șoc întrucât nu mă așteptam să pice poezia. Dar mi-a plăcut Eminescu și la cât m-am chinuit să învăț adnotarea vieții *cine știe cunoaște* am avut o satisfacție că am putut să o scriu si să impresionez evaluatorul.

IULIE

După prima probă, parcă mă mai liniștisem. Am dat matematica pe 2, iar anatomia pe 4 iulie. Și am scăpat și de BAC. Într-un sfârșit. Se afișează rezultatele, fericire, chestii. Dar realizez că nu se merită. Atâta chin, stres pentru niște amărâte de note. Pentru o amărâtă de hârtie. De diplomă care precizez NICI ACUM NU AM PRIMIT-O.  Nu încurajez în niciun caz să nu mai dați bac-ul, eu cred că aș fi fost dat afară în șuturi de părinți dacă aș fi luat o astfel de decizie strigătoare la cer. Reține doar că aceste note contează doar câteva zile, iar apoi pe nimeni nu mai interesează ce ai făcut tu la BAC. Important din această experiență este cu ce rămâi. Și ține minte că o notă niciodată nu te va defini și că de cele mai multe ori notele nu reflectă inteligența unei persoane. M-am lăsat prea mulți ani de școală traumatizat de note, să fie cât mai mari. Și pentru ce?

Mă liniștesc puțin cu terminarea bacului și cu rezultatele obținute, că mă apuc să mai repet pentru admitere. Astfel luna iulie se cam pierde și ea cu admiterea. La admitere, am fost destul de liniștit. Eram destul de sigur că intru și așa a fost. Chiar i-a mirat pe părinți decizia mea de a aplica doar la o singură facultate, fără nicio rezervă. Dau și admiterea, se afișează și rezultatele și în sfârșit se termină. În sfârșit pot să urlu LIBERTATE.

În puținele zile rămase din iulie, particip la un maraton cu bicicleta și îmi depășesc limitele. M-am simțit foarte bine!

Iar la începutul lunii, imediat după ce am terminat cu probele pentru BAC, mă înscriu în programul Doisprezece – cel mai tare program de dezvoltare personală, despre care o să fac sigur o postare în 2015.

AUGUST

Am încercat să mă bucur cât mai mult de libertate și de faptul că în sfârșit puteam să fac tot ce îmi doream. Am citit, m-am uitat la filme, la seriale, am ieșit afară aproape în fiecare zi, am mers foarte mult cu bicicleta. Am fost și în concediu, atât la munte cât și la mare. La mare am fost în Grecia, ajuns în această țară minunată pentru a patra oară și tot nu m-am săturat de ea.

SEPTEMBRIE

În septembrie am încercat să mă bucur cât mai mult de faptul că aveam două săptămâni de vacanță în plus și că nu mai începeam școala la mijlocul lunii. Totodată, o nostalgie a infuzat aerul primei luni de toamnă datorită faptului că mă despărțeam de colegi de liceu, prieteni..până și de familie și de comfortul camerei mele. În septembrie a venit și bunica mea și a stat o săptămână la noi, lucru care m-a bucurat mult. Stă în Focșani și chiar nu mai venise de câțiva ani.

Pe 16 septembrie am început pe blog un nou proiect: The Search For Something Motivational. Primul articol îl puteți citi aici. De atunci, am scris în fiecare săptămână câte un articol, atât eu cât și Andreea, și suntem mândri de ceea ce a ieșit și desigur că vom continua și în 2015. Lista completă a articolelor o găsiți aici.

Bonus: Mi-am cumpărat în sfârșit și eu laptop.

OCTOMBRIE

Am început facultatea cu un BANG – mi-a fost furat portofelul și avea multe în el..mult prea multe. Am început să fac vlog-uri zilnice, în care povestesc ce am făcut în ziua respectivă. Pe durata întregii luni am făcut 13. M-am acomodat cu viața de cămin, cu persoane noi și un mediu nou și per total a fost o lună interesantă ca și experiență și propulsare a mea în necunoscut.

NOIEMBRIE

Am schimbat prefixul. Am fost la București într-un weekend în care m-am simțit foarte bine și am reușit să fac destul de multe: m-am dus la o conferință de dezvoltare personală, la Gaudeamus, la film și era mai mai să pierd trenul datorită taxi-urilor din capitală. Aa..și să nu uit, mi-am luat bilet la Balul Bobocilor, am plătit și pentru rezervarea mesei și nu m-am mai dus. Se mai întâmplă..

DECEMBRIE

A fost o lună a simplității, în care m-am mai odihnit și m-am bucurat de momentul prezent. Am fost fericit ca un copil atât de Moș Nicolae cât și de Moș Crăciun. Am încercat să fiu mai liniștit, să nu las agitația perioadei să pună stăpânire asupra mea, ci din contră să mă bucur de căldura interioară a sărbătorilor de iarnă. Am citit o carte cu tematică de Crăciun, ceea ce nu am mai făcut de câțiva ani și chiar a reușit să mă introducă mai mult în magia sărbătorilor. A fost o lună de retrospecție și introspecție, de meditație asupra anului ce a trecut și a celui ce urmează să vină.

2014 a fost un an bun, destul de obositor și cu multe schimbări. 2015 o să fie un an foarte bun și v-am pregătit și vouă o grămadă de surprize frumoase.

Închei cu un citat tare fain după care o să mă ghidez în 2015: „Sper ca în acest an ce vine, să faci greșeli. Pentru că dacă greșești, atunci înseamnă că încerci lucruri noi, înveți, trăiești, îți testezi limitele, încerci să te schimbi pe tine, încerci să schimbi lumea. Faci lucruri pe care nu le-ai mai făcut până acum, dar mai important, Faci Ceva. Așadar aceasta este dorința mea pentru tine, pentru noi toți. Greșește!

Bilanț 2014

A fost un an în care am citit cât de mult am putut, a fost un an încărcat deoarece a fost o perioada de examene, dar ceea ce am citit ne-a ajutat și ne-a încântat!

Cărți citite de Andreea

 

1. Delirium – Lauren Oliver – 10
2. Pandemonium – Lauren Oliver – 10
3. Bătrânul și marea – Ernest Hemingway – 10
4. Am să te iubesc până la sfârșitul lumii – Marius Tucă – 9
5. Requiem – Lauren Oliver – 10
6. Arta războiului – Sun Tzu – 8
7. Hoțul de cărți – Markus Zusak – 10
8. Soni – Andrei Ruse – 10
9. Looking for Alaska – John Green – 9,5
10. Portretul lui Dorian Gray – Oscar Wilde – 10
11. Jurnalul unui hamster. 1990-1990 – Miriam Elia – 8
12. Dragoste n-are plural – Vladimir Drăghia – 10
13. Motive pentru a zâmbi – Zig Ziglar – 9,5
14. De 19 ori Katherine – John Green*
15. În adâncul sufletului – Gary Zukav*
16. Cartea asta se vinde precum pâinea caldă – Ariel Constantinof – 9

Cărți citite de Alex

1. Chemarea cucului – J.K. Rowling – 10
2. Zi după zi – David Levithan – 9
3. Regatul Umbrelor – Leigh Bardugo – 10
4. Doi domni din Bruxelles – Eric-Emmanuel Schmitt – 10
5. Starters – Lissa Price – 8
6. Cartea asta se vinde precum pâinea caldă – Ariel Constantinof – 10
7. Cea mai frumoasă carte din lume – Eric-Emmanuel Schmit – 10
8. Mai mult cu mai puțin – Leo Babauta*
9. Jurnalul unui hamster.1990-1990 – Miriam Elia – 9
10. Puterea Prezentului – Eckhart Tolle*
11. In cautarea spiritului Craciunului – R.D. Mottok – 10
12. Regatul Furtunilor – Leigh Bardugo*

“*” – Cărţile pe care le-am marcat cu steluţă nu le-am terminat de citit din diferite motive.

În materie de filme, am avut experiențe cu adevărat plăcute, atât la cinema, cât și acasă. Un an plin din acest punct de vedere!

Filme văzute de Andreea

1. The Wolf of Wall Street
2. Divergent
3. The Fault in Our Stars
4. New York Melody
5. Lucy
6. Hercules
7. If I stay
8. Interstellar
9. The Hunger Games: Mockingjay Part 1
10. The Penguins of Madagascar
11. Vampire Academy
12. We’re the Millers
13. Safe Haven
14. About Time
15. Frozen
16. The Book Thief
17. Now is good
18. Despicable me 2
19. The to do list
20. The Giver
21. Let’s be cops
22. Maleficent
23. Rio 2
24. Amelie
25. Ruby Sparks
26. The Maze Runner
27. Before I go to sleep
28. Hugo
29. Dark Shadows
30. Upside Down

 

Filme văzute de Alex

1. Safe Haven
2. We’re the Millers
3. About Time
4. Frozen
5. The Book Thief
6. Now is good
7. Despicable me 2
8. The to do list
9. Divergent
10. Freedom Writers
11. The Fault in our Stars
12. Noah
13. Maleficent
14. Amelie
15. Before Sunrise
16. Before Sunset
17. Before Midnight
18. Ruby Sparks
19. Hercules
20. If i stay
21. Like Crazy
22. Cinderella Man
23. Patch Addams
24. Brave

Am început și câteva seriale noi, de care ne-am îndrăgostit deja, dar am început și unele apărute în anii trecuți, pe care voiam să le vizionăm de mult.

Serialele Andreei

• Young&Hungry
• The 100
• Extant
• Chasing Life
• The Flash
• A to Z
• Selfie
• Bitten
• Game of Thrones

 Serialele lui Alex

• 2 broke girls – neterminat, doar sezonul 1
• Resurrection – neterminat
• Young&Hungry – 10
• The 100 – neterminat
• Extant – 10
• Chasing Life – 10
• Forever – 10
• Arrow – 10
• Red Band Society – 10
• The Flash – 10
• A to Z
• Jane the Virgin

Pentru curioşi sau noi vizitatori, aici găsiţi bilanţul nostru din 2013. 

Mulțumim că ați fost alături de noi în acest an și sperăm să avem alături de voi un An Nou minunat, plin de realizări și concursuri!

La Mulți Ani!

 

 

 

 

Andreea’s wall of inspiration

Cu toții avem ceva care ne inspiră, ceva care nu vorbește cu noi, ci cu ceva din sufletul nostru, adânc îngropat, care de-abia așteaptă să iasă la suprafață. Noi avem puterea de a face orice ne propunem, absolut orice, dacă avem îndeajuns de multă credință și muncim pentru a ne îndeplini visele.

Totuși, nu întotdeauna conștientizăm acest lucru și avem nevoie de ceva ca să ne reamintească. Desigur că prietenii sunt mereu gata să te bată la cap dacă o iei pe căi greșite, părinții la fel, dar parcă atunci când știi că tu ești cel care iți reamintește te simți altfel, mai responsabil.

Inspirată fiind de draga mea Lilly Singh (Superwoman),  am adunat de-a lungul a câtorva săptămâni imagini cu tot felul de citate sau lucruri care pe mine mă ajută numai când le privesc. După ce le-am scos la imprimantă, le-am tăiat și le-am sortat, am început încet-încet să construiesc peretele inspirației.

Centrul este ocupat de fericire, pentru că aceasta este starea principală a mea. Indiferent de situație,  încerc să găsesc motive să fiu fericită, altfel nu văd cum aș putea să supraviețuiesc fără să fiu copleșită. Îndemnul cu  “No more zero days” îmi reamintește să fiu întotdeauna conștientă de timpul pe care îl am la dispoziție într-o zi și că trebuie folosit cu cap. Îmi place mult imaginea cu “Love like crazy” pentru că mă îndeamnă să iubesc fără limită, în plus “Like crazy” e filmul meu de dragoste preferat. O altă imagine care mă inspiră foarte mult este cea cu “Leave people better than you found them”. Trebuie să încercăm măcar, dacă nu și să reușim, să schimbăm în bine lumea, să vedem binele în oameni și să-l încurajăm. De cele mai multe ori oamenii au o concepție greșită pentru că nici nu dau șansa oamenilor să-și arate adevăratul potențial. Dacă vom crede ce e mai rău, asta vor arăta cei din jur, dacă însă îi tratăm cu respect și bunătate, asta vor transmite înapoi.

Fiecare imagine este specială și are un loc aparte pentru mine. Fiecare reprezintă o latură a aceleași persoane, o căutare a ceva mai mult, un impuls către frumos. Sper că îți place acest wall of inspiration, de ce nu poate faci unul chiar tu! Te vei trezi în fiecare dimineață alături de îndemne care să te inspire pentru întreaga zi.

Nu uita că ești mai curajos decât crezi, mai puternic decât pari și mai inteligent decât crezi!

Sărbători fericite!

Împreună pe o pagină de jurnal

~ Text scris acum doi ani, inspirat de serialul Ringer ~

Totul în viaţă este creat să fie dificil. Totul înainte şi după iubire. Există doar un singur moment de mijloc în care totul e perfect ca într-un basm. Apoi totul se destramă. Intervine viaţa. Suntem suflete disperate în căutarea iubirii, iar faptul că nu o găsim ne transformă în oameni răi. Iubirea îmbunează sufletul, ne îndulceşte, dar lipsa ei ne poate distruge. Aş spune că iubirea este unul dintre cele mai periculoase blesteme. Unora le face bine, altora nu. Pe unii, însă, îi ucide. Noi, oamenii, nu reuşim să ne găsim sufletul pereche fiindcă nici măcar nu îl căutăm cu adevărat. Mai presus de aceasta, nu reuşim să găsim iubirea pentru că nu credem în magia acesteia. Iubirea e magică, fabuloasă, iar o persoană care nu crede, nu o va găsi niciodată pentru că nu o va vedea, oricât de aproape sau de departe aceasta ar fi.

Acum să vă spun povestea mea: după mulţi ani de căutare, de relaţii eşuate şi de suferinţă mi-am găsit sufletul pereche. O lună de zile am avut acel moment de mijloc de care vă spuneam mai sus, în care am fost cel mai fericit om de pe pământ şi în care ne-am şi logodit. Apoi a venit nunta, care se spune că este cel mai minunat moment din viaţa unei persoane. Dar al meu nu trecuse cumva? Când ne spuneam jurămintele, am aflat că da. Jurământul meu era acesta: „Pentru restul vieţii noastre, promit să te găsesc în fiecare poezie, să te văd în fiecare operă de artă, să te aud în fiecare cântec de iubire. Sunt uimit de puterea pe care o ai asupra inimii mele. Nu pot să cred felul în care m-ai sprijinit de fiecare dată necondiţionat. M-ai făcut un om mai bun. Şi pentru aceasta îţi voi fi veşnic recunoscător. Te iubesc.”

Jurămîntul ei…nu l-am mai auzit..nu pentru că m-a părăsit la altar sau alte idei telenovelistice, ci pentru că a murit. În braţele mele. Ea avea o tumoare de care eu nu aflasem niciodată, decât după câteva luni, când i-am găsit jurnalul. În acele pagini cu cerneală ştearsă de lacrimi vărsate, ea mărturisea de ce a ţinut acest secret faţă de mine, faţă de familie şi prieteni, cum frica de a mă pierde la aflarea veştii a întemniţat-o, cum nu vroia ca privirile tuturor să se schimbe în milă. Lacrimile mele s-au alăturat celor uscate ale ei şi măcar ele vor rămâne împreună, impregnate pe o pagină de jurnal. Durerea copleşitoare îmi înnodă stomacul şi îmi frânge inima. Carnivoră, aceasta începuse să mă devoreze încetul cu încetul până mă golise de orice emoţie şi de orice voinţă. Ameliorarea a fost dată de şerveţelul roz pe care l-am găsit la sfârşitul jurnalului, împăturit cu grijă. Era jurământul ei faţă de mine, cel ce a rămas nespus şi doar scris. Închei povestea mea cu acesta şi sper că viaţa a fost mai blândă cu voi. Regret felul în care povestea noastră s-a sfârşit, dar nu o să regret niciodată ce am avut împreună. Amintirile noastre împreună sunt viaţa mea acum. Ele mă vor hrăni până la sfârşitul zilelor mele. Iar când se vor termina, tu mă vei aştepta acolo, îngerul meu. Pentru că iubirea noastră este nemuritoare. Te iubesc.

Jurământul ei: „ Promit să te iubesc cu toată fiinţa mea la bine şi la greu şi orice s-ar întâmpla vreau să ştii că mereu te voi veghea de oriunde voi fi. Voi fi îngerul căruia tu i-ai construit aripi, i-ai făcut inima să bată şi apoi să te iubească. Îţi mulţumesc pentru că m-ai învăţat ce este adevărata iubire, trăire, viaţă. Te iubesc.”

În căutarea Sufletului Crăciunului de R. D. Mottok

UPDATE, 11.45: Random.org a ales. Mulțumim în primul rând celor 16 participanți și ne pare rău că nu am putut tuturor să vă facem o bucurie azi. Câștigătoarea concursului de Crăciun este Mary! Felicitări, today is your lucky day! Vă dorim tuturor zile frumoase în continuare în acest an pe cale de sfârșit!

Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.

În căutarea Sufletului Crăciunului este o carte ideală pentru această perioadă, care te unge pe suflet și îți inspiră speranță. O carte în care există o Împletitoare a Gândurilor oamenilor – “Pe cele frumoase le trimit celor care au nevoie de ele. Pe cele mai puțin frumoase le clătesc în Izvorul Luminos care trece prin spatele casei, să le curăț. Apoi le risipesc din nou în lume.”  Între coperțile acestei cărți, am redescoperit magia Crăciunului și  am învățat următoarele doisprezece frumoase lecții:

1. Să transmiți celor din jur iubire sau un gând frumos este foarte ușor. Și nimeni nu a sărăcit vreodată oferind prea multă iubire ori bunătate. Căci așa cum flacăra unei lumânării poate aprinde altele fără să se stingă, așa se întâmplă și cu iubirea. Nimeni nu o pierde dăruind-o.
2. Iarna, copacii dezgoliți de frunze își dezvăluie trecutul, înfățișarea și, mai ales, pentru cine știe să-l vadă, sufletul.
3. Ninsoarea este un concert compus din mii și mii de note albe și pufoase.
4. Lumea va fi exact așa cum vrea să fie. Nu puteți schimba lumea câtă vreme lumea nu vrea să se schimbe.
5. Dorințele, gândurile bune și speranțele nu au greutate și nu pot fi văzute, dar căldura lor se simte.
6. Puterea gândurilor bune vindecă și regenerează ființa. Așa că măcar în această perioadă să purtăm “veste” împletite din fir de gând curat.
7. Să răspundem răului cu bine, aceasta este adevărata înțelepciune.
8. Amintirile cele mai plăcute, clipele minunate trăite și retrăite trezesc în suflet puterea de a merge mai departe.
9. Sunt din ce în ce mai puține gânduri bune. An după an, lumea devine mai trufașă, mai îndepărtată de iubire și de bunătate. Trebuie să rămânem suflete cât mai curate, să fim pregătiți să ținem piept urâțeniei și răutății acestei lumii și să nu ne pierdem speranța.
10. Gândiți cu inima și totul va fi bine!
11. Încă nu este totul pierdut, lucrurile se pot îndrepta, trebuie doar să alegem ceea ce contează cu adevărat. Lumea este fisurată, dar încă nu e spartă.
12. Încă mai există bunătate în lume. Încă mai există Crăciun și magie. Și trebuie să luptăm pentru acestea. Să nu ne lăsăm descurajați de răutate și de umbra rece a întunericului. Există lumină, căldură, seninătate și culoare. Să nu uităm asta. Niciodată!

Vă recomand din suflet această carte magică care îți deschide inima puțin câte puțin. Cu ilustrații care mai de care mai frumoase și cu o poveste emoționantă, cu siguranță vă va crea o stare de bine. Vă provoc, în final, să vă gândiți la ceva ce vă faceți fericiți, să vă infuzați cu liniște, lumină și căldură. Să vă faceți un buchețel cu gânduri curate până la Crăciun. Iar de Crăciun să vi-l dăruiți vouă. Meritați!

 

***

CONCURS

Vreți să câștigați un exemplar din această carte? Uitați ce trebuie să faceți:

1. Like paginii de Facebook a blogului.

2. Share acestui articol.

Concursul ține până luni, 22 decembrie 2014, la ora 23.59. Marți dimineață anunțăm câștigătorul și trimitem și cartea ca să ajungă în mâinile voastre la Crăciun. Lăsați în comentarii numele de FB cu care ați îndeplinit cele două cerințe. Succes și may the lucky one win!

poveste de iubire

Cred că niciodată nu mi s-a mai întâmplat să am acest sentiment. Sentimentul că nimic nu-mi mai aparține, că totul este altfel, că lumea mea a luat-o razna. Nu știam cum puteam să schimb acel lucru, să-l fac să dispară, pentru că pur și simplu mă îngrozea. Însă era și ceva fascinant. Pe lângă acel instinct pe care îl aveam și care îmi zicea să fug, mai era și senzația că ceva este al meu. Și că nu trebuie să-i dau drumul.

 Pe când stăteam sprijinită de trunchiul unui copac înalt, jucându-mă cu o frunză pe care o prinsesem în timp ce cădea, am zărit o mișcare în umbra pădurii. La început credeam că nu o să mai vină, dar curând mi-am dat seama ce voia să facă. M-am prefăcut că mă uit la un stol de păsări de pe cer și în același moment am simțit mâinile lui calde pe șoldurile mele și respirația lui în urechea mea. M-am întors și m-a sărutat îndelung, m-am topit în brațele lui.  Atingerea blândă a buzelor lui mă fermeca. Știam că inima mea nu va înceta niciodată să bată atât de tare atunci când mă atingea.

 M-am desprins încet din brațele lui numai ca să mă uit în ochii lui de culoarea mușchiului de copac. Mă simțeam extraordinar atunci când eram lângă el. M-a luat de mână și un fior mi-a străbătut tot corpul. Am mers pe o potecă îngustă în timp ce el îmi povestea lucruri banale. Tot ce puteam auzi era sunetul vocii lui melodioase, tresărind din când în când atunci când îmi rostea numele.

 La un moment dat s-a așezat într-un luminiș și eu l-am urmat. Soarele își arăta ultimele raze roșiatice pe cerul clar. Stăteam atât de aproape de el, îi simțeam inimă bătând ritmat sub palma mea. S-a pregătit să zică ceva, așa că m-am uitat la el.

 -Știi, niciodată nu mi s-a mai întâmplat să am sentimentul pe care îl am acum, a zis el, cu ochii sclipind.  Nu știu cum să explic, e ca și cum sufletul meu s-ar fi întregit, ca și cum tu mă completezi.

 Eu am rămas uimită, dar ușurată în același timp, pentru că acum știam ceva care mă rodea pe dinăuntru de mult timp. Știam că  simțea același lucru ca și mine.

 -Și eu simt același lucru. Dintr-o dată totul are un sens pe care până acum nu-l cunoșteam. Te iubesc. Te iubesc nu pentru ceea ce ești, ci pentru ceea ce sunt atunci când ești cu mine. E un citat din Marquez, am răspuns eu abia respirând.

 -Și eu te iubesc, mi-a spus el în timp ce mă cufunda într-o lume cunoscută numai de mine, în care buzele noastre s-au unit și brațele lui mă înlănțuiau ca într-o îmbrățișare eternă.

 

Eu … Noi

Una dintre nevoile fundamentale ale omului este nevoia de apartenență. Aceasta se referă la relații, la sentimentul de siguranță în preajma celorlalți oameni și la formarea unui grup cu preocupări și interese comune. Dacă cineva are parte de cel puțin un prieten cu care se înțelege foarte bine, atunci această nevoie este îndeplinită. Dar ce se întâmplă atunci când, din diferite motive, simți că nu aparții?

Este nevoie de mult curaj pentru a accepta acest lucru și a face ceva pentru a-l schimba. Atunci când realizezi că nu aparții unui loc sau unui grup de oameni, te simți ca un intrus, nu îi înțelegi pe acei oameni pentru că nu găsești în ei anumite părți din tine. De obicei, formăm relații cu persoanele care sunt într-o anumită măsură la fel ca noi. Fie că e vorba de gusturi în materie de muzică, filme, cărți, sau anumite întâmplări care au provocat o apropiere, sunt multe motive pentru care comunicăm cu ceilalți. Și de asemenea și mai multe motive pentru care cu unii ne înțelegem mai bine decât cu alții.

Sfatul meu este să nu stai cu oamenii cu care simți că nu ai o legătură frumoasă. Chiar dacă acum ți se pare că nu ai ce să faci, e mai bine să întrerupi sau să limitezi legătura cu cei care nu te ajută să crești. Există foarte mulți care, probabil la fel ca și tine, nu și-au găsit prieteni adevărați, nu au avut niciodată parte de o legătura profundă care să-i uimească și să-i bucure în același timp. Te rog nu înceta niciodată să cauți acești oameni! Ei există și la un moment dat vor apărea în viața ta și îți vor arăta ce înseamnă să te înțeleagă pe deplin.

Om frumos, caută mereu mai mult de la viață, nu te mulțumi cu puțin pentru că nu e destul pentru tine! Ia alături de tine oameni la fel de frumoși și ajutați-vă reciproc. În viziunea mea, aceasta este menirea oamenilor aici.

Viața: fir lung de încercări nereușite

 

Încearcă. Un cuvânt simplu și totuși acțiunea lui poate fi uneori atât de grea. Încearcă. Ți-o spui tu. Ți-o spun cei din jurul tău – familie, prieteni, colegi. Și atunci de ce uneori îți vine atât de greu să crezi că este mai bine să încerci decât să nu încerci? Știu. Pentru că te-ai săturat să tot încerci și să eșuezi. În momentul unui eșec îți este foarte greu să-ți mai amintești de succesele anterioare. Dar lasă-mă să-ți spun un lucru: Succesul are la bază eșecul, eșecurile care în timp te-au perfecționat și te-au transformat în ceea ce ești astăzi. Un om mai bun.

„Încearcă și eșuează, dar niciodată nu eșua să încerci”. Nu-ți fie teamă că nu vei reuși, ci că nici măcar nu vei avea curajul de a încerca. De ce insist atât de mult pe această acțiune? Pentru că este acțiunea care ne definește viețile, acțiune care o facem în fiecare oră, zi, săptămână, lună, an..viață.

Toată viața încercăm. Să fim mai buni. Să iubim mai mult. Să iertăm. Să uităm. Să ne schimbăm. Și uneori eșuam lamentabil în toate. Fiecare eșec îl urmează pe următorul și devine un bulgăre mult prea mare și care se mișcă mult prea repede pentru a mai ține pasul cu el. Încercarea ne doboară. Ne sleiește de puteri. Dar e vitală. Pentru că azi vei afla că dacă încerci, câștigi. Dacă eșuezi, câștigi. Orice ai face, CÂȘTIGI. Nu te crezi încă un învingător? Vei fi! Te asigur de acest lucru.

Povestea acestui articol sună cam așa: Cu siguranță te întrebi ce reprezintă toate acele guguloaie, mâzgălituri pe care m-am chinuit eu acolo să le fac. Te gândești poate că de ce oare m-am gândit să-ți desenez niște ouă când acum se apropie Crăciunul. Ce am desenat eu acolo sunt niște ZEROURI. Zerouri ce simbolizează fiecare încercare a ta eșuată. Sunt multe și acolo, dar cu siguranță într-o viață acumulezi cu mult mult mai multe. Și acum probabil zici: „Și cu ce mă ajută pe mine asta? E mai nou o metodă inovatoare de a mă motiva prin conștientizarea tuturor eșecurilor pe care le-am făcut, le fac și le voi face?”

Se poate observa nulitatea. Atâtea încercări, atâția ani irosiți de încercări și toate pentru ce? De ce nu ar fi fost mai bine să nu fi încercat? Iată de ce: Drept răsplată pentru o viață plină de încercări și pentru efortul depus, Dumnezeu îți pune un „1” în față. Și valoarea ta se inversează total. Îți dai seama acum că tot ce faci nu este în zadar? Cineva te veghează acolo sus. Așa că încearcă. Iar și iar. Eșuează. Apoi eșuează mai bine. Adună zerouri. Vei rămâne surprins cine se va gândi la tine. Cine îți recreează începutul, în timp ce tu îți creezi sfârșitul. Este un fir lung, viața asta, dar vei rămâne surprins cât de mult ajunge să valoreze în final. Mai mult decât ți-ai fi imaginat vreodată.

Puterea Prezentului de Eckhart Tolle

„The primary cause of unhappiness is never the situation, but thoughts about it. Be aware of the thoughts you are thinking”

Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.

Puterea Prezentului de Eckhart Tolle este o carte care chiar are “puterea de a-i oferi cititorului o experiență cu totul specială și de a-i schimba viața în bine”. De obicei, la majoritatea cărților de acest gen, lecturarea fără practică este egală cu zero. Dar la cartea lui Tolle apare ceva diferit, o noutate. Simpla citire a cărții duce la conștientizare, iar conștientizarea va duce mai departe la acțiune. Inevitabil. După ce citești această carte, nu poți să mai alegi să trăiești la fel cum ai făcut-o până acum. Trebuie să alegi să trăiești mai simplu, să fii prezent.

Romanul chiar îți transmite o energie benefică, te provoacă la o transformare interioară – insistând pe faptul că totul provine din interior. Această carte chiar m-a ales. Aveam nevoie de ea în această perioadă. De fapt cred că toți ar avea nevoie de această carte și de tot ceea ce are de oferit. Liniște în haos.

Printre multitudinea de idei preluate din carte, vreau să vă prezint și vouă câteva în speranța că vă voi convinge de conținutul ei cu totul aparte.

• Îți poți cunoaște Ființa doar atunci când mintea e liniștită.
• Incapacitatea de a te opri din gândire este o boală groaznică, dar nimeni nu o recunoaște oficial pentru că aproape toată lumea suferă de ea. De acel zgomot mental neîncetat.
• Gânditul creează un sine fals, care generează frică și suferință. “Eu nu mă mai pot suporta pe mine însumi”. Eu(adevărat) și mine însumi(fals). Tu pe cine hrănești? Cui îi dai viață și putere dintre cele două ființe ce sălășluiesc întru tine?
• Mintea este un instrument minunat dacă este folosită correct. Totuși, folosită incorect, devine foarte distructivă.
• Începeți să vă ascultați vocea (sinelui fals) care vorbește în capul vostru cât de des puteți. Acordați o atenție deosebită gândurilor repetitive și tiparelor de gândire. Simpla observare a minții duce la conștientizarea faptul că nu sunteți totuna cu mintea voastră și atunci se inversează rolurile: voi o controlați pe ea, nu ea pe voi.
• Toți artiștii adevărați, indiferent dacă știu sau nu, creează într-o zonă aflată în afara minții, din liniștea lor interioară. De altfel, marii oameni de știință au afirmat că descoperirile creative cele mai importante le-au făcut în momente de calm mental.
• Cea mai mare parte a durerilor omenești sunt inutile. Ele sunt create de dvs înșivă, atâta timp cât viața vă este condusă de o minte care nu este supusă observării.
• Viața este acum. Totul se întâmplă acum. Clipa de Acum este cel mai prețios lucru care există. Nu mai hoinăriți în trecut și viitor. Ele nu au realitate proprie, împrumutându-și realitatea de la clipa de acum.

În concluzie, Puterea Prezentului este o carte revelatoare care ne oferă o “cunoaștere care nu distruge sacralitatea și misterul vieții, ci conține o iubire și un respect profund pentru tot ceea ce există. O cunoaștere despre care mintea nu știe nimic.” O cunoaștere luciferică cum a numit-o Lucian Blaga.

Ca bonus, vă las și o parabolă care vă va da de gândit, extrasă chiar din primele pagini ale cărții.

“Un cerșetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Într-o zi, trecu pe acolo un străin. “Te înduri să-mi dai un ban?” murmură mecanic cerșetorul, întinzându-i vechea lui șapcă de baseball. “Nu am nimic să-ți dau”, spuse străinul. “Dar pe ce ești așezat?” întrebă acesta. “Un gunoi”, răspunse cerșetorul. „E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă știu.” “Te-ai uitat vreodată înauntru?” întrebă străinul. “Nu”, răspunse cerșetorul. “Ce rost are? Nu e nimic în ea.” „Uită-te înauntru”, insistă străinul. Cerșetorul reuși să ridice puțin capacul. Șocat, nevenindu-i să creadă, văzu că toată cutia era plină cu aur.
Eu sunt străinul care nu are nimic să va dea și care vă spune să vă uitați înauntru. Nu în interiorul unei cutii, ca în parabolă, ci undeva mai aproape: în interiorul dvs.
“Dar eu nu sunt un cerșetor” – mi se pare că vă aud protestând.
Cei care nu și-au găsit încă adevărata bogăție sunt cerșetori, chiar dacă dețin cele mai mari bogății materiale. Ei caută în afara lor fărâme de plăcere sau de satisfacție, de recunoaștere, de siguranță sau de iubire, deși au în sine o comoară care conține nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogată decât orice le-ar putea oferi lumea.”

Titlu românesc: Puterea Prezentului
Titlu original:  The Power of Now
Autor: Eckhart Tolle
Editura românească: Curtea Veche
Număr de pagini: 228
Traducător: Alexandra Borș
Nota: 10

știi deja despre ce-i vorba

Știu că probabil ai auzit sau ai citit o mie de sfaturi în privința fricii și cum să faci să scapi de ea. Ideea e că dacă doar citești, nu vei putea niciodată să scapi de ceea ce te face să stagnezi și nu vei evolua spre cea mai bună versiune a ta. Așa că scapă acum de o frică și aplică ce știi deja. Toți avem în noi puterea de a ne schimba, crede-mă pe cuvânt. Alege să fii mai bun decât ieri și mai bun decât acum un minut, investește în tine și nu te lăsa copleșit de partea materială, fizică, de limitele care aparent, nu pot fi depășite.

1. Nu te gândi la consecințe. Pur și simplu oprește-ți gândurile și lasă inima să decidă măcar o data. Vei vedea că indiferent de rezultat, vei învăța ceva. Orice experiență este benefică și te va ajuta să te dezvolți.
2. Imaginează-ți că tot ce știi despre tine este fals. Pornește la drum fără tot bagajul pe care îl porți de obicei, începe fiecare zi ca și cum nu știai cum e să trăiești până la acel moment. Ești o foaie albă de hârtie și alegi cu ce culori să pictezi. Vor fi culori vibrante, luminoase sau culori plictisitoare, obișnuite?
3. Întreabă-te dacă vei regreta că nu ai făcut acel lucru! Dacă raspunsul este da, atunci știi deja ce trebuie să faci. Dacă raspunsul este nu, atunci probabil că acea experiență chiar nu are niciun folos pentru tine.
4. Cercetează care este sursa fricii tale și elimin-o! Este frica de eșec, de părerea celorlalți, de experiențe noi? Dacă știi care este rădăcina acestor frici, ești pe drumul cel bun către dezvoltarea ta și către trăirea vieții la maximum. Oamenii care pur și simplu există sunt cei cărora le este frică să trăiască.
5. Vei rata ocazia! De multe ori, viața ne oferă ocazii unice, nu există repetări. Ai o singură viață, așa că profită cât mai poți de prilejurile care se ivesc.

“Remembering that I’ll be dead soon is the most important tool I’ve ever encountered to help me make the big choices in life.” -Steve Jobs

Ceea ce visezi, ceea ce vrei să faci cu viața ta este la o decizie distanță. Vei lăsa frica să te oprească sau vei învinge această stare să îți conducă viața?

În concluzie, nu uita că diferența dintre cei curajoși și cei înfricoșați nu este lipsa fricii, ci dimpotrivă, continuarea în ciuda faptului că această stare există.

Despre iubirea cu intermitențe și filozofie

Liceul pentru mine a fost o experiență bittersweet. În ultima lună din acest an, voi încerca să adresez cel puțin un articol în privința acestor patru ani și azi m-am gândit că ar fi timpul pentru unul. Pentru că încerc mereu să privesc partea pozitivă a lucrurilor, am să vorbesc despre ceva frumos, mai exact un om frumos, o ființă pe care nu o voi uita niciodată. Despre profesorul meu preferat din liceu. Mai exact o profesoară.

Cred că numele nu e important. Dar o să mă leg totuși puțin de acesta. O cheamă Marțian. Și o consider un marțian tocmai pentru că este specială. Este o persoană aparte care pur și simplu te binedispune numai când o vezi. Emană o energie pozitivă extraordinară care îți va înlătura orice stare de tristețe. Îmi aduc aminte cu mare drag de orele de filozofie din clasa a 12-a. O singură oră pe săptămână din păcate la profilul real. Așteptam vinerea și ora 9. Ce este amuzant este că tot vinerea aveam biologia la ora 8 cu profesoara care mi-a displăcut cel mai mult. După acele ore de biologie, de mult ori ajungeam încărcat de energie negativă, nervi și stres. Ei bine, ora care venea ștergea totul. Îmi încânta sufletul această profesoară.

Orele ei erau singurele ore din tot orarul meu la care nu mă uitam la ceas. Să văd cât timp mai este rămas. Timpul zbura și mereu vroiam mai mult. Din păcate nu se putea. Dar sunt recunoscător că am avut până și acea oră pe săptămână. Sunt recunoscător pentru că am cunoscut-o și am avut-o profesoară.  Este o persoană foarte sufletistă, empatiza mult și am învățat multe lucruri frumoase de la ea, dintre care vreau să împărtășesc și cu voi în acest moment:

1. Binele și răul, Frumosul și urâtul, Îngerul și bestia se află în noi. Noi suntem simbolul omeniei, un simbol dual și totuși perfect.
2. Omul nu are nicio trăsătură definitorie deoarece e liber să se autodefinească.
3. Nu are niciun rost să te blamezi pe tine însuți, să-ți vezi numai partea întunecată când tu ai în tine și forța, și lumina.
4. Suntem o pastă modelabilă. Toate lucrurile își pun amprenta asupra noastră. Oamenii, anotimpurile, alimentele, ce auzim la știri – totul ne influențează, ne transformă, ne schimbă.
5. Nu poți fi deștept 24 de ore din 24, nici frumos și nici nu poți să iubești 24 din 24. Acceptă acest lucru.
6. Dacă ne purtăm frumos, aderăm la frumos. Dacă gândim pozitiv, vom deveni un magnet care atrage numai bine. Dacă mai prinde și niște cuie ruginite, te descotorosești singur de ele. E viață. Nu totul e roz. Nu ar mai avea farmec dacă ar fi.
7. Prietenia este ca vinul – cu cât este mai vechi, cu atât are valoare mai mare.
8. Când arăți cu degetul pe cineva, ai unul îndreptat spre acea persoană, dar patru spre tine. Încearcă să vezi calitățile oamenilor, ci nu defectele. Să vezi unde greșești tu, ce rău ai făcut tu. Aceasta ar fi o primă etapă spre calea spirituală.
9. Omul e lup pentru om. Ne putem mânca singuri. Ne putem autodistruge. Și vorbind mai devreme de dualitate, avem fiecare în noi un lup bun și unul rău. Depinde pe care alegem să-l hrănim. Tu pe care l-ai hrănit astăzi?
10. Nu este greu să faci un lucru, dar este greu să te aduci în starea de a-l face. Aceste cuvinte mi-au schimbat mult perspectiva asupra vieții. Nu mai sta pe gânduri. Vrei să începi ceva, începe. Fă primul pas. Contează enorm.
11. Omul cel mai bogat e omul cel mai sărac în dorințe. În lumea aceasta e atâta durere pentru că sunt atâtea dorințe. Încearcă detașarea, face minuni.
12. Prioritatea nu e a corpului, ci a sufletului care trebuie să rămână curat.
13. Să nu te idealizezi, dar nici să te desconsideri. Să încerci să ajungi la un nivel cât mai mare cu resursele tale proprii.
14. Iubirea este catalizatorul care scoate din tine lucruri pe care le ai, dar care nu pot ieși la iveală decât cu iubire. Iubirea actualizează potențialul unei persoane, transformând posibilitățile în realitate.

Acestea ar fi câteva dintre ideile transmise la orele de filozofie. Sper că te-au pus măcar pe gânduri, cititorule. Sper ca după acest articol să ai mai mult curaj, să ceri mai mult de la viață. Să vrei mai mult. Să schimbi ceva în bine în viața ta. Sper totuși că prea multe idei filozofice nu au adus mai multă confuzie. Pentru că îți doresc claritate.

Așa cum zicea Nichita Stănescu: “Înțelegând viața te apucă plânsul-râsul sau râsul-plânsul”. Trebuie să acceptăm această dualitate a ființei umane. Să o menținem în echilibru. Și pentru a reuși acest lucru trebuie să iubim mai mult. Știu că nu putem iubi tot timpul. Dar haide să încercăm ceva…să iubim cu intermitențe. Dedicat unei persoane care iubește cu intermitențe.

De ce e mai bine să nu te gândești numai la tine

În ton cu vremea minunată de afară care parcă îți induce o stare de bucurie copilărească, când nu conta cât de tare înghețai, ci faptul că ninge și că te jucai în zăpadă, m-am gândit să scriu despre cum ar fi mai bine să nu ne mai gandim atât la noi, să nu mai fim atât de egoiști, și să vedem cum ar fi dacă celălalt ar fi pus pe primul loc.

Cum ar fi dacă atunci când vezi pe cineva care are nevoie de ajutor, te-ai oferi să-l ajuți? Cum ar fi dacă dintr-o grămadă de oameni tu ai fi cel care ar avea inițiativă? Cu siguranță vei fi surprins!

Vreau să împărtășesc o poveste pe care am citit-o astăzi  în tren, din cartea “Motive pentru a zâmbi” a lui Zig Ziglar. Un om plecase într-o excursie pe munte, dar a fost surprins de o furtună de zăpadă și s-a rătăcit. Știa că trebuie să găsească un adăpost cât mai curând pentru că altfel avea să înghețe. În curând mâinile și picioarele i-au amorțit, dar a dat peste un alt om, care era aproape înghețat. Astfel, călătorul trebuia să ia o decizie: să-l ajute pe omul acela sau să-și continue drumul, în speranța că se va salva? S-a hotărât și și-a aruncat mănușile înghețate. A îngenunchiat lângă acel om și după ce i-a masat brațele și picioarele preț de câteva minute, omul a început să reacționeze. S-a ridicat în picioare și au plecat împreună, găsind în cele din urmă ajutor. Mai târziu, excursionistul află că, ajutându-l pe celălalt, de fapt se ajutase pe sine. Prin ajutarea celuilalt, mâinile și picioarele sale se încălziseră.

În mod ironic, dar nu surprinzător, când nu s-a mai concentrase asupra propriei persoane și a rezolvat problema altcuiva, s-a ajutat și pe sine.

Ceea ce trebuie să reținem este că pentru a ajunge cât mai sus trebuie să ne preocupăm de ceilalți și de nevoile lor, chiar dacă acest lucru înseamnă să renunțăm la propriile noastre probleme. Uneori, vom câștiga de sute de ori mai mult!

Brainfest sau mai bine zis Soulfest

“Cred într-o lume în care fiecare își urmează visul, în care muncim cu drag și cu plăcere, în care ceea ce facem ne umple sufletul de bucurie, în care ne conectăm ca oameni. Și atât timp cât credem în ceva, acel ceva este posibil. […] ador să întâlnesc oameni care mă inspiră, oameni care își armonizează gândurile cu acțiunile, oameni de la care am de învățat.” – Ștefania Zoican

Sâmbătă am fost la o conferință studențească de dezvoltare personală intitulată Brainfest. A fost o primă ediție și sper ca numărul de participanți să-i încurajeze pe organizatori să meargă mai departe cu acest proiect fiindcă mie unul mi-a plăcut mult de tot.

M-am umplut cu multă energie pozitivă și cu o mare doză de inspirație de la toți speakerii prezenți, plecând acasă cu o sumedenie de idei de pus în practică sau măcar de meditat asupra lor.

Pentru că acest articol este menit să fie motivațional, voi încerca să transmit 10 idei pe care le-am învățat de la Brainfest.

1. Un obicei trebuie înlocuit cu un alt obicei, nu doar eliminat. Așadar, când vrei să elimini cu eficiență un obicei negativ din viața ta, înlocuiește-l cu unul pozitiv. De exemplu, dacă vrei să renunți la ciocolată și totuși simți nevoia de dulce – mănâncă un fruct. O felie unsă cu miere e mult mai sănătoasă decât una unsă cu Nutella.
2. Majoritatea lucrurilor le facem inconștient, după niște programe mentale prestabilite de noi. Acel segment de viață de care nu ești mulțumit are un program greșit. Partea bună este că îl poți schimba. Partea mai puțin bună este că numai TU poți face acest lucru. Tu ai creat programul greșit prin gânduri negative, iar acum tot tu trebuie să îi modifici structura. Gândind pozitiv. Hai că nu este așa de greu pe cât pare!
3. Primul pas spre schimbare este să decizi că nu vrei să rămâi unde ești. Eu am făcut primul pas ducându-mă la această conferință. Și l-am simțit pe pielea mea cât bine mi-a făcut. Tu îl faci citind acest articol. Felicitări, astăzi suntem amândoi învingători cu un prim pas spre evoluție, spre dezvoltarea noastră personală!
4. Mereu să ne ridicăm la nivelul așteptărilor noastre, nu ale celorlalți. E viața ta așa că nu o mai lăsa în mâinile altora. E visul tău și dacă ai un vis măreț înseamnă că ai și așteptări mari de la tine. Nu face marea greșeală de a munci doar pentru a impresiona pe cineva și de a-i împlini așteptările. Dacă ai avea de ales, ce ai alege: să te ridici la nivelul așteptărilor tale sau ale altcuiva setate pentru tine? Ești tu cu visul tău. Restul sunt detalii.
5. Să ajungi o persoană de succes necesită foarte multă muncă. Disciplină, perseverență, muncă și dedicație. Ni s-a spus că trebuie să muncim până la 16 ore pe zi. Tu ești dispus să faci un astfel de sacrificiu?
6. Conferința a fost gratuită. Dar am învățat că de fapt nu a fost. Am plătit cu timpul nostru, care este mult mai prețios decât banii. Această investiție a timpului tău poartă denumirea de cost de oportunitate.
7. Trebuie să alegi între două suferințe: durerea disciplinei sau durerea regretului. Este dureros să fii disciplinat, să muncești zi de zi, oră de oră pentru acel vis măreț. Dar merită. Și când vei ajunge acolo sus, satisfacția va fi enormă, imposibil de descris în cuvinte. Fericirea îți va invada sufletul într-o așa manieră în care nu a mai făcut-o niciodată. Regretul, însă, te vă măcina pe interior pentru totdeauna.
8. Azi ești cel mai tânăr, dar în același timp și cel mai bătrân. Cel mai naiv, dar și cel mai înțelept. Azi e momentul să începi să-ți construiești aripile cu care într-o bună zi îți vei lua zborul.
9. Suntem niște fericiți! Avem ocazia să ne urcăm pe munca altora, să folosim umerii giganților generației trecute și să devenim la rândul nostru umerii pe care se vor urca urmașii noștri. Fură idei! E singurul furt care e admis de lege! Ia ideile bogaților, oamenilor de succes și aplică-le minții tale mai puțin bogată în acest moment.
10. Ești regizorul propriului tău film. Ochiul uman este lentila care urmărește tot ce se întâmplă în jurul tău, iar când clipești – fotografiezi. Îndreaptă-ți atenția spre lucrurile bune pentru că unde îți duci atenția acolo e energia ta. Tu alegi cu ce tip de energie te încarci. Tu selectezi ce vrei să fotografiezi. Iar noi, aparatele umane, nu putem șterge pozele urâte. Rămân întipărite în minte și acumulate ajung să dăuneze. Acum că știi asta, încearcă să îndrepți obiectivul numai către ceea ce îți place și știi că e bine pentru tine. În final, tu și numai tu decizi cum va arăta filmul vieții tale.

Au fost multe, multe idei frumoase, dar sper că ați primit valoare prin cele zece împărtășite mai sus. Tot ce vă pot ura este succes în călătoria lăuntrică prin care toți trebuie să trecem spre drumul regăsirii de sine!

„The best project you’ll ever work on is you.”

Acum e momentul!

Astăzi, sfatul meu pentru tine este: Mergi înainte! Orice ar fi nu te opri din mers! Gandește-te că ești fugărit de un câine, că te așteaptă cineva la capătul drumului, spune-ți orice vrei, numai nu renunța! Viața e făcută ca să fie trăită, nu există recuperări ca la facultate (că tot avem parte de ele), nu ai cum să te întorci în timp, nu ai cum să schimbi nimic. Așa că de ce să nu accepți pur și simplu asta și să treci peste momentele grele ca și cum nu ar conta? Pentru că dacă stai bine să te gândești, până acum ai trecut peste toate, nu-i așa? Ești aici, viu, cu experiență, dar procentual, ai trecut peste 100% din greutățile pe care le-ai avut.

O zi frumoasă nu trebuie să fie așteptată, nu trebuie să te bazezi pe vreme, pe oameni, pe nimic altceva în afară de tine. Fii propriul tău soare și strălucește dacă e înnorat afară, fii propriul tău prieten și spune atunci când te uiți în oglindă: “Ce bine îți stă azi!”. Încearcă neîncetat să fii prietenul tău, astfel vei atrage și alți oameni să te aprecieze și să vadă cu adevărat valoarea ta. Fii mândru și bucură-te că exiști!

Totul depinde de tine și numai de tine. E o responsabilitate mare, dar e a ta așa că trebuie să ai grijă să trăiești fiecare zi astfel ca atunci când te uiți înapoi să spui că nu ai niciun regret, că ai facut tot ce ai vrut să faci și ai spus tot ce ai avut de spus.

Nu uita să trăiești. Acum e momentul!

Un coșuleț de flori, o florăreasă atipică și ziua mamei

Ieri, 17 noiembrie 2014, a fost ziua de naștere a mamei mele. Pe lângă sentimentul de fericire pe care îl ai în această zi, se strecoară și unul de melancolie, a încă unui an trecut, a vremurilor apuse sub greutatea vârstei. Nostalgia a cuprins-o și pe mama, iar eu nu prea am avut cum să o scot din această stare. Totuși, am zis să nu mă dau bătut. Inițial am zis să încep să țip: “Mamăă, doar astăzi împlinești această vârstă. E ceva unic, ceva minunat, iar faptul că nu te bucuri de ea pe măsură se va transforma într-un mare regret. Chiar vrei să adaugi un nou regret pe lista de lucruri pe care-aș-fi-putut-să-le-fac-diferit?” .

Apoi mi-am zis că dacă eu nu am reușit să o conving, poate un  buchet de flori o va face. Am ales calea mai pașnică. Am ales limbajul florilor. Și știți că florile au convins-o? Dar până i-am dat florile, am fost să le cumpăr și acolo s-a întâmplat ceva deosebit. Am dat peste o doamnă ușor înaintată în vârstă, mi-a prezentat cam ce are pe acolo și a văzut că mă uitam insistent la buchețelele în coșuleț. Am întrebat de unul care îmi plăcea mult și mi-a zis că este 50 de lei. Am mai stat puțin pe gânduri, mi-am mai mutat privirea și pe altele și atunci s-a apropiat de mine. Mi-a zis că pentru că sunt tinerel și frumos (vai mulțumesc!) mi-l dă la 40. “Ai 35 la tine?” “Opaa, îmi zic în gând, m-am scos”. Am vorbit repede cu o oarecare frică să nu se râzgândească de la oferta  mult prea tentantă: “Daa! Îl vreau.”

Îi dau banii și apoi mă întreabă pentru cine sunt. “Aoleu, să vezi că sigur crede că pentru iubită, ce îi zic vai nu ce..”. Pentru mama, îi răspund. Și chiar m-a emoționat femeia. Mi-a zis că să rămân mereu așa și să nu uit de mama mai târziu în viață cum au făcut băieții ei. Avea doi băieți, amândoi căsătoriți, unul cică nu o mai vizitase de vreo 2 ani, d-apoi să se mai aștepte la un cadou sau o floare de la ei. „Și o garoafă dacă mi-ar fi dat, eu aș fi fost fericită”. Eram ceva în genul „băi femeie tu vrei să mă faci să plâng?” Mi-a povestit necazul ei și a trebuit să o ascult până la capăt, măcar atât puteam să fac pentru gestul ei frumos. Să o răsplătesc cu timpul meu. Am încercat să o încurajez cu o vorbă bună, să-i zic că poate o să se schimbe. Dar parcă mă loveam de situația de mai devreme cu mama. Când cineva e supărat , nu prea ai cum să-i inversezi starea. Nu e imposibil, dar e destul de greu. Schimbarea și-o face tot persoana respectivă când spune stop gândurilor negative aferente tristeții.

În final, ne-am luat rămas bun, i-am mulțumit mult de tot și am ieșit din florărie. M-a urmat până la ușă și a stat în pragul acesteia, deși afară era destul de frig. Am simțit cum mă ațintea cu privirea când așteptam semaforul să se facă verde. „Acum te-ai găsit și tu să fii roșu!” M-a strigat. M-am întors și m-am luat după ea înapoi în florărie. Mi-a zis că îmi dă un coșuleț mai bogat, că s-a râzgândit și sincer nu l-aș fi lăsat pe cel pe care îl aveam deja în mână (îmi plăcea și mă și încălzise la cât l-am ținut în mână ascultându-i povestea) până nu l-am văzut pe cel pe care mi-l oferea. Era și mai frumos. Era splendid. Perfect. Dacă nu mă înșel, cred că scria 60 de lei pe el când l-am ochit la început. Mi-am luat imediat ochii de la el, mi se părea prea scump.

I-am mulțumit încă o dată mult de tot. Pentru un moment, mi-am zis că să-i ofer și ei o floare. Dar din florăria ei? Era un pic ciudat. Altă dată am zis. De data asta nu m-a mai strigat. Dar tot m-a privit din pragul ușii. Semaforul iar l-am prins roșu. Eram încântat de bunătatea acelui suflet, căci altfel m-aș fi enervat. S-a făcut într-un sfârșit verde și am pornit entuziasmat spre casă. Pe stradă m-a mai abordat o doamnă „Vai, dar ce flori frumoase. Le-ați luat de la piață?”. De la florărie. Chiar nu mă așteptam de la atât de multă atenție. Nu mă așteptam să stau atât de mult la florărie. Chiar nu am mai stat niciodată așa de mult într-o florărie. Dar a fost o experiență deosebită și sunt recunoscător că am avut-o. Mă bucur că am cunoscut o persoană cumsecade cu o inimă mare. Și sunt sigur că binele acelei florărese o să se întoarcă înzecit asupra ei.

Astfel, ziua mamei s-a îmbunătățit semnificativ cu surpriza făcută. Se spune că sunt două tipuri de buchete de flori: cele care ajung într-o vază și cele care își au destinația la inimă. Coșulețul de flori a ajuns unde trebuia să ajungă. Constat cu amuzament că oricum nu ar fi putut ajunge într-o vază din moment ce este un coșulet. Sunt fericit. Mă joc cu gândurile.

Nu i-am făcut poză coșulețului și nu mai sunt acasă ca să o fac, dar vă las una cu tortul comandat tot de mine –  sper că m-am făcut clar înțeles că îmi iubesc mama.

Ești propriul tău dușman?

Există momente când propria persoană poate deveni cel mai mare dușman al tău. Nu ești perfect, nu arăți bine, nu ai rezultate atât de bune ca ceilalți, nu vei fi fericit, totul devine un cerc vicios. O sferă a suferinței provocată iar și iar pentru că nu realizezi că îți faci rău singur. Și câteodată nu ai cui să-i zici toate astea. Chiar dacă ai încredere în părinți, unele gânduri sunt numai ale tale. Cu prietenii nu poți să împărtășești astfel de gânduri pentru că probabil ar zice că ești nebun. Așa că ramâi singur…cu tine.

Așa mi se întâmpla și mie, iar una dintre soluțiile pe care le-am găsit a fost o grămadă de foi legate și un stilou. Mi-am turnat grijile, incertitudinile și toate problemele în cerneala care aluneca repede pe foile jurnalului. Dar sentimenul nu poate fi exprimat în cuvinte. Pentru că ai o libertate extraordinară.

Totul constă în a decide cu tine însuți ca din momentul în care cuvintele s-au așternut pe foaie, acele griji să nu-ți mai aparțină. Pur și simplu te desparți de ele și nu le mai dai voie să aibă niciun fel de influență asupra ta.

“Put it down. Put it away. Put it in a notebook, but get it out of yourself. Away, so you can’t curl up with it anymore.”  —  Girl, Interrupted

Nu numai gândurile negative trebuie să se regăsească aici, gândurile pozitive, cele mai bune lucruri care ți s-au întâmplat în acea zi ar trebui să-și facă locul printre griji. O zi nu ar fi completă dacă nu ar exista un echilibru, trebuie să mai avem și zile cu nori ca să ne bucurăm cu adevărat de cele în care soarele strălucește. Prin scris, conștientizezi mai bine tot ce ți se întâmplă. Îți dai seama că lucrurile rele nu sunt chiar așa de înfricosătoare, iar cele bune sunt chiar mai bune decât credeai. Bucură-te de lucrurile simple, în asta constă secretul unei vieți fericite!

“It’s only when you’re at your lowest that you can put the most beauty into the words you write.”   —  Tyler Draper

Despre un hoț care ne fură zilnic

“ De la începutul vieții îți este spus să te compari cu ceilalți. Aceasta este cea mai gravă boală. Este ca un cancer care îți distruge sufletul pentru că fiecare persoană este unică și astfel comparația nu este posibilă” – Osho

Îndrăznesc să abordez această problemă pentru că sunt sigur că mulți oameni suferă de boala comparării cu alții. Eu, unul, sufăr de această boală. Încerc în fiecare zi să nu mai fac asta. Uneori îmi reușește, alteori nu. Se spune că sunt două lucruri care ne împiedică să atingem fericirea: faptul că nu trăim în prezent și că îi observăm pe ceilalți. Să zicem că la prima se poate lucra. Nu zic că este ușor pentru că nu este. Dar mi se pare și mai greu să nu îi mai observi pe alții. Să trăiești ca și cum ai trăi singur. Pentru că prin simpla observare a altor oameni, apare comparația. Mai frumos. Mai deștept. Mai amuzant. Mai bun. Superior.

Da, ai dreptate. Nu ești frumos ca el. Dar ești frumos ca tine. Și haideți să încetăm să mai punem așa mult accent pe frumusețea exterioară. Cea interioară este mult mai importantă. În loc să ne dorim să fim mai frumoși, haideți să ne dorim să fim mai buni, mai sinceri, mai puternici. Așa cum spune și melodia lui Katy Perry – Firework- “you don’t have to feel like a wasted space, you’re original, you cannot be replaced”. Pentru că așa este. Și trebuie să realizăm odată pentru totdeauna acest lucru.

Nu ești un accident. Lumea are nevoie de tine. Fără tine, ceva va lipsi din existență și nimeni și nimic nu poate înlocui acel ceva. Theodore Roosevelt spunea: „Comparația este un hoț al fericirii”. Te face să crezi că alții au o viață mult mai bună decât a ta și ceea ce nu înțelegem este că fiecare dintre noi are propria sa călătorie unică în viață. Nu mai păși pe cărarea altuia în speranța de a-ți găsi propria fericire. Mergi pe drumul tău și vei găsi fericirea autentică. Nu mai lua scurtături. Pentru că fericirea apare rar și s-ar putea să o ratezi.

Și dacă tot simți că nu poți înceta să te compari cu ceilalți, există totuși o comparație sănătoasă. Comparația de sine. Compară-te mereu cu tine cel de ieri și asigură-te că astăzi ești mai bun. Pentru că nu evoluezi în raport cu ceilalți. Evoluezi în raport cu tine.

„Este dureros de ușor să definim ființa umană: este cea care, fără niciun motiv, își creează propria suferință” – Natsume Soseki

Așa că haideți să încercăm, împreună, să suferim mai puțin măcar. Pentru că să ai o părere proastă despre tine nu este modestie, este o auto-distrugere a interiorului tău, a sinelui și ulterior a întregii tale existențe. Să pui la îndoială unicitatea ta este o formă de sfidare a creației perfecte, a complexității omului și a naturii.

Închei cu un citat al lui Neil Gaiman, care ar trebui să ne ghideze de acum încolo, în unicitatea călătoriei noastre numite VIAȚĂ: “Singurul lucru pe care îl ai și nu-l mai are nimeni altcineva ești TU. Vocea ta, mintea ta, povestea ta, viziunea ta. Deci scrie, desenează, construiește, joacă-te, dansează cum numai TU poți”

nu există destin

Trebuie să ne obișnuim cu noi înșine, să devenim prieteni, să fim persoana noastră de încredere. Sună ciudat, dar dacă nu ai încredere în tine și nu știi că te poți descurca orice s-ar întâmpla atunci nu poți să ai așteptări de la alții. Încearcă să analizezi această perspectivă și pune-ți întrebări. Dacă ar fi să te întâlnești pe stradă cu tine însuți, ți-ar plăcea de acea persoana? Cum ți s-ar părea?

La seminarul de psihologia educației, domnul profesor ne-a pus o întrebare puțin șocantă, aș putea zice: “Vă simțiți intimidați atunci când vă uitați în oglindă, la fel ca atunci când vă uitați în ochii altei persoane?” Da sau nu?

De multe ori credem că ne cunoaștem, că noi știm cel mai bine cum suntem, ce vrem și ce defecte avem. Dar, oare, așa e? De multe ori, eu nu mă recunosc în ceea ce fac, pentru că nu știam că sunt capabilă. Mereu reușesc să mă surprind atunci când îmi depășesc limitele și mă pun în situații dificile ca să văd cum reacționez. E foarte interesant, ar trebui să încercați și voi! Gandiți-vă la un lucru pe care nu obișnuiți să-l faceți sau nu l-ați făcut niciodată și incercați! Oricum ar fi, veți învăța ceva nou.

Tocmai de aceea, cred că noi suntem autorii propriului nostru destin. Dacă îți dorești un lucru atunci trebuie să muncești până când îl obții. Dacă vrei să vezi o persoană, sun-o și întâlniți-vă. Majoritatea lucrurilor pe care ni le dorim nu sunt chiar atât de departe precum credem. Trebuie doar să avem curajul să cerem, să ne împlinim visele, să fim alături de cei dragi. Trebuie să avem curajul să ne construim propriul destin, pentru că nimeni nu o va face în locul nostru. Și când vom fi bătrâni și ne vom uita înapoi, ce vom vedea? O viață trăită așa cum am vrut sau nu? Eu sper ca toți să vă uitați înăuntrul vostru și să gasiți acea sclipire care va face acest amalgam de experiențe cu adevărat special. Cu toții vom reuși dacă ne amintim din când în când că…nu există destin.

Tu ești o prioritate în viața ta?

Sună paradoxal, nu? Cum adică să nu fii o prioritate în viața ta? De fapt, mulți dintre noi se pun pe locul 2, 3, 4 și acordă mult mai multă atenție altor lucruri, insignifiante pe lângă cel mai de preț – PROPRIA PERSOANĂ. Știi că persoana cu care petreci cel mai mult timp este cu TINE? Sună banal, dar așa este. Așa că ar trebui să începi să te cunoști mai bine, să îți acorzi mai multă atenție și importanță, să fii mai egoist. Dar acesta este un egoism benefic. Mereu găsește timp pentru lucrurile care te fac fericit, lucrurile care te fac să simți că trăiești.

“Anul acesta m-a învățat că singurătatea mea are mai mult de a face cu mine decât cu oricine altcineva. Momentul în care voi fi și mă voi simți cel mai singur va fi când nu voi mai avea puterea să mă iubesc.“

La rândul meu, la vârsta de 19 ani, cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat a fost să mă iubesc mai mult. Am realizat că merit mai mult și că nimeni în afară de mine nu o să-mi ofere acel „mai mult”. Că eu sunt singurul responsabil de fericirea mea. Încetați să mai așteptați să primiți totul de la alți oameni. Oamenii o să vă ofere rareori ceea ce vreți voi și de multe ori nici nu o să știe. Pentru că numai tu știi ce vrei cu adevărat. Vrei să fii fericit? Fii. E atât de simplu. Totul e o alegere a ta. Ori 🙂 ori :(. Nu-ți pune niciodată fericirea în mâinile altor persoane. O să o scape. De fiecare dată. Și destrămarea ei se va materializa în nefericirea ta. Pentru că i-ai înmânat-o altuia. Așa cum ești responsabil de atâtea lucruri și fericirea necesită responsabilitate din partea ta. Și încă una destul de mare.

Eu luna aceasta mi-am dorit o petrecere aniversară. Am vrut să am un tort frumos, pe care să scrie vârsta pe care am împlinit-o. Am vrut să am multe baloane. Să alerg printre ele. Să fac poze și să imortalizez momentul. Să mă distrez și să se distreze și alții alături de mine. Să simt că trăiesc. Am vrut să-mi sărbătoresc propria existență. Propria naștere de acum 20 de ani. Totul ar fi rămas la stadiu de idee, de dorință dacă nu aș fi acționat. Am decis să nu mai îmi las petrecerea în mâinile altor persoane.  Desigur că aș fi fost dezamăgit dacă nu s-ar fi întâmplat. Dar poate că persoanele de la care eu mă așteptam să acționeze, nici nu bănuiau că eu vreau o petrecere. Așa că am zis să mă scutesc de un nou regret. Să acționez. Să trec de la idee la faptă.

Aceste rânduri sunt scrise la două zile de la petrecere. De la frumoasa mea petrecere de 20 de ani. Unica petrecere de 20 de ani. Care ar fi putut sau nu să aibă loc. Din fericire pentru suflețelul meu, a avut loc. Și a fost fantastică. Tu ce îți dorești, dar aștepți de la alții să-ți ofere? Te rog, nu mai aștepta. Fă. Pentru că poți și singur. Am încredere că poți și singur. Și dacă am reușit să transmit ceva prin acest articol, acela este mesajul că nu ești niciodată singur. Ești cu tine. Și asta înseamnă totul.

A vota sau a nu vota ?

Dacă tot e evenimentul despre care vorbește toată lumea, m-am gândit să scriu și eu despre vot și ce înseamnă acesta.

Există susținători și susținători, nu contest acest lucru. Sincer, m-a bucurat enorm când am văzut că românii de peste hotare și nu numai, au stat la cozi ore în șir pentru a-și exercita dreptul la vot. Până la urmă pentru asta s-au chinuit atâția oameni în trecut, ca noi să putem să ne mișcăm din casă, să ne prezentăm cu buletinul la o secție de votare și să punem o amărâtă de ștampilă pe o foaie, care decide soarta unei țări întregi. Bine, poate că dramatizez puțin, dar contează fiecare vot. Și dacă nu facem nimic, dacă ne prefacem dezinteresați și nu ne ducem să votăm, atunci nu avem niciun drept să comentăm după aceea dacă nu ne convine ceva.

La mine nu a existat niciun fel de incident în legătură cu votul, dar am vazut mulți care s-au plâns de lipsa declarațiilor, de mituire, de fel de fel. Nu e ok, chiar nu e. Destul am lăsat să ne conducă oameni fără pic de simț al răspunderii, oameni egoiști, care nu au făcut nimic pentru a aduce un bine. Dacă reușim să ieșim din această capcană și să alegem pe cineva care să merite să fie acolo, atunci treaba e pe jumătate făcuta. Vom începe să evoluăm. Pentru că avem puterea de a schimba ceva, este nevoie doar de un gram de voință și pentru că a fi mai presus înseamnă a vota cu cap, fără mită.

Sper că veți face alegerea corectă pentru noi toți și în turul 2. Până atunci cântăriți bine opțiunile!

Aici și acum

Acum câteva săptămâni am terminat primul sezon dintr-un serial – Extant și ultimele minute au fost o meditație pe tema ființei umane, care pe mine m-a impresionat. Aceasta ne arată “ce înseamnă să fii om, cum legăturile dintre noi și abilitatea noastră de a iubi și de a sacrifica depășește forma noastră fizică. Fie prin creație divină sau accident cosmic, am ajuns aici pe Pământ. Existăm și asta este un dar. Rar și frumos.”

Melodia “Saturn” a lui Ryan O’Neal (Sleeping at Last) ne spune ”how rare and beautiful it is to even exist”. Chiar și numai să exiști. Dar tu realizezi ce înseamnă să exiști? Nu își dorește toată lumea o existență frumoasă? Fiecare o poate avea, fiecare o are de fapt, dar nu și-a dat încă seama.

“Pe fondul unui cer albastru-azuriu, razele portocalii ale soarelui la apus pot, în anumite momente, să ne ofere clipe de o asemenea frumusețe, încât ne surprindem absorbiți pe moment, privind captivați. Splendoarea clipei ne uimește atât de mult, încât mintea noastră, aflată de obicei într-o activitate instinctivă neîntreruptă, se oprește și nu ne mai transportă în alt loc, în afara lui – aici și acum. În acea lumină, pare să se deschidă o ușă spre o altă realitate, mereu prezentă și totuși rareori trăită.” – Eckhart Tolle, Puterea Prezentului

Suntem ființe trecătoare pe acest Pământ, existența noastră este efemeră, limitată. Dar tocmai acest lucru îi conferă unicitatea. Așa că haideți să alegem iubirea, vitalitatea, umanismul, comunicarea și voința – toate putând fi existente în viețile noastre. Să alegem libertatea de a trăi, de a zâmbi, de a trage adânc aer în piept pentru a simți cu adevărat gustul vieții și al momentului prezent.

Să spunem STOP tuturor inutilităților care ne guvernează viața și să începem să trăim autentic. Să lăsăm acest Pământ mai bun după noi. Dacă nu noi, cei ce îl locuim, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când? Acum e timpul. Aici și acum.

Viață sau o banală existență?

“Vreau să repet sfatul pe care ți l-am mai dat, deoarece cred că trebuie să faci o schimbare radicală în modul tău de viață și să începi, curajos, să faci lucrurile pe care nu credeai că le poți face sau pe care ai ezitat să le faci. Atâția oameni trăiesc în nefericire și, cu toate acestea, nu iau inițiativa de a schimba situația în care se află, pentru că sunt condiționați de o viață sigură, confortabilă și conservatoare, care ar trebui să le aducă liniște interioară, dar în realitate nimic nu e mai dăunător spiritului adventuros al omului decât un viitor sigur. Esența spiritului omenesc este pasiunea pentru aventură. Bucuria de a trăi este dată de întâlnirile cu experiențe noi, și de aceea nu-i bucurie mai mare decât să ai un orizont care se schimbă neîncetat, pentru fiecare zi un soare nou și diferit.”

Christopher McCandless

Citește încă o dată fragmentul de mai sus! Încet, nu te grăbi!

Ai terminat?

Mai citește o dată!

Ai înțeles?

Dacă zici că da, atunci de-abia aștept să văd cum viața ta începe încetul cu încetul să se schimbe (nu te aștepta ca peste noapte să descoperi adevărata fericire!). Poți să începi prin a face ceva imprevizibil. Nu te gândi, nu analiza, ia-o pe alt drum decât cel obișnuit. Vei vedea că oricum ar fi, vei avea de câștigat. Nu te limita la o existență plată, cere mai mult de la această unică viață care ți-a fost dată. Este responsabilitatea ta să o trăiești la maximum și singurul care va regreta că nu a făcut tot ce și-a dorit vei fi chiar… tu!

Cea mai frumoasă carte din lume

Am mai zis că îmi place enorm cum scrie Eric. Pune suflet în scris, iar nuvelele sale sunt adevărate povești de viață, incredibile, care îți cutremură ființa prin mesajul transmis. Nu am avut absolut nicio nuvelă din cele opt care să îmi displacă, fiecare fiind specială, cu un final neașteptat și având înrădăcinată o adevărată filozofie de viață. Autorul te îndeamnă la reflecție asupra umanității, asupra lucrurilor din spatele afișajului superficial, realizând de fiecare dată o puternică pătrundere psihologică.

În acest volum de povestiri ne sunt prezentate opt chipuri ale dragostei care deși se schimbă, nevoia fiecăruia de fericire rămâne aceeași.

Cartea ne învață să apreciem frumusețea oricărei zile, chiar și una cu ploaie pentru că ploaia e pașnică, auziți ce frumos “ploaia care venea să împace pământul cu cerul”. Într-o altă nuvelă, personajul ajunge să nu se mai recunoască pe sine. Să se vadă în oglindă și să o spargă crezând că un intrus i-a invadat casa. Mi se pare cutremurător, deteriorarea minții umane până la acest stadiu. În “Falsul” ne este înfățișat cum un zâmbet poate fi precum un balsam care îți îngăduie să crezi că omenirea nu este complet coruptă. Dar cum este considerată o faptă care o faci cu cele mai rele intenții fără să știi că sunt de fapt cele mai bune? Te păcălești pe tine? Cum poate un dar făcut din orice altceva decât bunătate omenească să transforme viața unei persoane, care hotărește să transmit binele mai departe fără să afle vreodată că acel bine s-a propulsat din rău. Citiți nuvela, te lasă mască.

În “Totul pentru a fi fericită” aflăm drama unei femei care află că uneori este mai bine să nu scormonești în trecutul cuiva, să acorzi încredere deși ai îndoieli, să accepți iubirea deși s-ar putea să nu-ți fie direcționată numai ție. În “Odette Toulemonde”, nuvela mea preferată din această carte, ne este prezentată fericirea fără glorie sau bani. Fericirea săracă să-i spunem așa – o fericire pură, autentică. Odette ne învață că nici o greutate nu trebuie să ne descumpănească și că orice problemă vine atașată și cu o soluție.

Cartea lui Eric îți arată că poți să râzi, să te bucuri și să iubești. Aceasta ne îndeamnă să tragem perdelele, să lăsăm să intre lumina pentru “a cânta viața, frumusețea și complexitatea ei”.

Titlu românesc: Cea mai frumoasă carte din lume
Titlu original:  Odette Toulemonde et autres histoires
Autor: Eric-Emmanuel Schmitt
Editura românească: Humanitas
Număr de pagini: 204
Traducător: Ileana Cantuniari
Nota: 10

Recenzia acestei cărți este sponsorizată de librăria online Târgul Cărții.

ne-am obișnuit prost

Ne-am obișnuit să trăim ca niște roboți, nu mai avem trăiri proprii, nu mai avem gânduri proprii. Dacă e ceva la modă atunci și noi am facut aia. Toată lumea judecă pe toată lumea, dar fiecare e prea preocupat de propria persoană ca să-i mai observe și pe ceilalți. Nu știm să mai ajutăm, să fim atenți la problemele celor din jur, să fim umani. Fiecare are fixată o misiune în cap, la care trebuie să ajungă indiferent de mijloacele materiale sau umane.

Am uitat că fiecare își are locul pe acest pământ, e destul pentru toți dacă știm cum să ne organizăm. N-ar fi nici foamete, nici lipsuri dacă cea mai inteligentă creatură s-ar gândi și la celelalte animale, păsări, plante și tot ce mai e viu.

Întâmplarea care mi-a adâncit credința că oamenii s-au obișnuit cu anormalul, cu răul mai ales, a fost un accident petrecut chiar în fața mea. Nimic prea grav, nicio pierdere umană, doar niște mașini scumpe care pot fi reparate. Și pun pariu că după ce vor fi reparate, posesorii lor vor fi mult mai atenți și mai precauți pe șosele (sarcasm). Evident că nu se aplică la toate cazurile, unor oameni le vine mintea la cap după ce li se întâmplă ceva de genul.

După ce s-au accidentat, s-a adunat o mulțime curioasă pe trotuar și au stat acolo destul de mult timp. Chiar nu înțeleg despre ce ar fi putut vorbi sau în ce fel i-ar fi putut ajuta. Oricum, erau și foarte mulți care treceau pe acolo, vorbeau la telefon și nu schițau nicio emoție, ca și cum erau obișnuiți cu acest gen de întâmplare.

Nu mi se pare normal să devenim obișnuiți cu astfel de lucruri: accidente, posibilitatea unui furt în orice loc și moment, boli cu tot felul de nume ciudate care nici nu existau până acum, faptul că toată mâncarea are anumiți adivi sau substanțe și oricum nu există alternativă.

Astăzi nu am avut sfaturi drăguțe, dar sper că ți-am dat un subiect de reflectare, că oricum până se ajunge la schimbare mai e un drum lung.

O clipă

 

Se spune că imortalizarea momentelor prin fotografie te face să apreciezi mai mult viața. Ți se pare uneori că ai o viață lungă de trăit și mult timp care cere să fie umplut. Nu e deloc așa. Ai o viață foarte scurtă! Extrem de scurtă! Nici ziua de mâine nu este garantată. Nici ora următoare. Știu că pare că dramatizez situația, dar vreau să accentuez cruda realitate. Azi ești, mâine poți să nu mai fii. Așa că bucură-te de acest dar unic ce ți-a fost dat, apreciază-l și conștientizează-l la adevărata sa valoare.

Azi am realizat că iubesc viața. Îmi iubesc viața. E departe de a fi perfectă, dar e viața mea. E cadoul meu. Uitându-mă la alte cadouri, ambalajul este mult mai frumos, dar oare bănuiesc eu măcar ce se află în interior? Să apreciezi ceva după aspect indică superficialitate. Să crezi numai ce vezi sugerează ignoranța. Este atâta magie în lumea asta, atât de mult frumos…doar dacă ne-am mai ascuți simțurile. Dacă ne-am fixa ochii nu pe ceea ce putem vedea, poate fi demonstrat și e palpabil, ci pe nevăzut, pe mister, pe neimaginat. Să ieșim din profan și să mai intrăm și în sacru. Să mai lăsăm să ne fie luminate trupurile întunecate. Să vedem mai clar. Pentru că ceea ce se poate vedea e temporar, iar nevăzutul este etern. Să ne îngrijim mai mult de suflet decât de trup. Mai mult de frumos decât de urât. Mai mult de bine decît de rău. Mai mult de noi. Să ne iubim mai mult. Pentru că suntem frumoși. Și mulți nu văd acest lucru. Nu văd cât sunt de frumoși. Tu care citești aceste rânduri să știi că ești frumos. Să știi că viața se scurge într-o clipă și tu s-ar putea să o ratezi. Apreciază viața. Apreciază-te mai mult pe tine. Dacă nu tu, atunci cine? Dacă sunt și alții care o fac atunci ești norocos. Dar în primul rând tu. Ai încredere în tine și în darul vieții tale. Crezi că ai timp. Dar nu ai. Ai doar o clipă. Și deja..a început să se scurgă.

Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde

De mult timp doream să citesc această carte, mi-a fost recomandată, laudată și se afla pe lista de to-buy. Când am ajuns în mall am nimerit în Cărturești și bineînțeles că nu puteam pleca de acolo fără să cumpăr ceva. Cu mult noroc am găsit această ediție frumoasă, cartonată, cu supracopertă și bine organizată. Am citit-o pe drumuri, la propriu, în tren și în mașină. 😀

Povestea degradării treptate a sufletului lui Dorian Gray pe când trupul său își păstrează frumusețea tinereții te face să te întrebi care este adevăratul preț al lucrurilor pe care ni le dorim. Cât trebuie să muncim, câte ore petrecute alături de familie, câte vise trebuie să sacrificăm pentru a obține o satisfacție trecătoare. Și din această cauză trebuie să evaluăm corect ceea ce merită timpul și energia noastră pentru a fi siguri că nu irosim existența noastră efemeră pe acest pământ.

„În ziua de azi lumea cunoaște prețul fiecarui lucru și valoarea niciunuia.”

Ceva ce am mai învățat din povestea lui Dorian Gray este că lucrurile tragice au puterea de a face oamenii să fie mai puternici. Nu este o regulă, dar majoritatea ies din lupta cu viața mai capabili, transformați în ceva mai bun, dornici să-i ajute și pe alții care s-au confruntat cu aceleași probleme sau pur și simplu să facă o schimbare.

„În spatele fiecărui lucru desăvârșit care a existat vreodată s-a aflat ceva tragic.”

Dorian Gray a fost prea vanitos, iubindu-se pe sine mai mult decât pe ceilalți și de aceea destinul i-a dat o lecție. De aceea trebuie să fim atenți cu ceea ce ne dorim pentru că s-ar putea să se adeverească. Vă las niște citate care mi-au atras atenția și sper să citiți și voi cartea, iar dacă deja ați citit-o să-mi lăsați o părere la secțiunea de comentarii.

„Sunt o mulțime de lucruri de care ne-am descotorosi, dacă nu ne-am teme că se găsesc alții să le ia.”

„Motivul pentru care suntem înclinați să-i judecăm de bine pe ceilalți este că tremurăm cu toții pentru noi înșine. Baza optimismului este teroarea pură. Ne considerăm generoși pentru că îl credităm pe vecinul nostru cu acele virtuți care pot să fie în beneficiul nostru.”

Și în cele din urmă nu uitați că:

„Trecutul poate fi oricând șters. Părerile de rău, renegarea sau uitarea pot face asta. Dar viitorul este inevitabil.”

Titlu românesc: Portretul lui Dorian Gray
Titlu original:  The Picture of Dorian Gray
Autor: Oscar Wilde
Editura românească: Cartier
Număr de pagini: 284
Traducător: Radu Tătărucă

Fără griji și fără loc

Astăzi am avut o experiență neplăcută care s-a transformat într-una plăcută și am decis să o împărtășesc cu voi. Vrând să mă întorc acasă de la București, am ajuns cu vreo jumătate de oră înainte de plecare cu gandul să-mi iau bilet. Bineînțeles că era o coadă imensă, dar nu asta era problema că mă obișnuisem de data trecută. Aștept eu frumușel la coadă, deja mai erau vreo zece minute până pleca trenul. Cer bilet, dau banii, când casierița zâmbind îmi zice: “Vă dau bilet, dar fără loc.” Am rămas puțin șocată, doamna aștepta să vadă dacă mai vreau sau nu. Îngaim eu ceva acolo, îmi dă biletul și aud în spatele meu încă vreo doi oameni plângăndu-se de coadă și de faptul că nici măcar nu o să prindă loc. Am plecat grăbită spre linia 13.

În tren era infernal. Oameni cu bagaje se plimbau disperați să-și gasească loc pe unde apucă. Mulți stăteau între vagoane, pe scări, zici că nu suntem în secolul 21. Totuși, ca prin minune, gasesc un loc, întreb dacă e liber și mă așez. Nu la mult timp vine persoana care era presupusă să stea pe acel loc. Mă ridic jenată, evident, cu gandul să-l las să stea pe locul acela. Dar, surpriză, îmi zice să stau, ca facem cu schimbul. Și culmea a fost că nu a mai vrut să stea, între timp s-a eliberat un loc pe care l-a ocupat el și uite așa până acasă am moțăit pe locul altcuiva.

Ce am învățat: există oameni care nu se gandesc la alți oameni (de exemplu, cei care puteau să mai pună un vagon la tren dacă au văzut că sunt prea mulți călători) și opusul celor de mai sus, pentru care soarta face în așa fel încât să le întoarcă favorul. Sfatul meu este să fiți întotdeauna din categoria a doua de oameni.

Pentru că datorită acestor oameni, chiar și România mai are speranță.

Nu uitați să apăsați butonul de like sau share și să ne urmăriți în continuare blogul pentru că eu postez articole noi în fiecare luni și vineri! Stay inspired!

Mai mult cu mai puțin de Leo Babauta

Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.

Se spune că nu trebuie să avem nimic în casă în afara lucrurilor care știm că sunt folositoare și a celor care le credem frumoase. Cartea lui Leo Babauta ne învață să trăim simplu și ne recomandă așa: “Concentrați-vă întotdeauna pe simplificare, reducere și eliminare. Și mențineți-vă atenția asupra lucrurilor importante. ” Autorul ne sugerează faptul că lucrurile mici stau la baza celor mari și că esența succesului este să creăm “un succes major alcătuit din mai multe succese minore”.

Dacă veți citi acest ghid ca să îl numesc așa – veți descoperi cât de benefică este concentrarea pe prezent, identificarea esențialului și eliminarea a ceea ce nu este necesar sau important – esențialul fiind acel scop unic care te va ajuta să crești cât mai mult. Un exemplu este poezia haiku, alcătuită din doar 17 silabe, dar care este capabilă să îți transmită o idee, un sentiment sau emoție.

Concentrarea pe cel mult trei sarcini zilnice asigură o eficiență mai crescută și o mai mare probabilitate să le duci pe toate la capăt. Așa cum e și zicala – Nu alerga după doi iepuri pentru că nu o să prinzi niciunul. Nu te poți concentra dacă faci mai multe lucruri simultan, așadar ocupă-te de câte o singură sarcină o dată – “reduceți înainte să organizați”.

Setează-ți un obiectiv unic și concentrează-te asupra lui. Un obiectiv unic este de obicei un obiectiv care durează un an sau doi, oricum mai mult de șase luni. Divizează-l în sub-obiective, care să dureze maxim o lună sau două. Apoi împarte sub-obiectivele în obiective săptămânale și stabilește-ți o activitate zilnică, cu scopul de a îndeplini obiectivele săptămânale, apoi cele lunare și în final obiectivul unic. Ține minte: asumarea mai multor obiective simultan diluează energia, concentrarea și motivația.

“Mai mult cu mai puțin” este ușor de citit, structurată în două părți – una teoretică și una practică, deși accentul cade asupra lucrurilor de pus în practică. Fie ca simplitatea să aibă un rol mai important în viața voastră după ce lecturați această carte. Trăiți simplu și frumos!

Titlu românesc: Mai mult cu mai puțin
Titlu original:  The Power of Less
Autor: Leo Babauta
Editura românească: Publica
Număr de pagini: 167
Traducător: Irina Henegar

O frumoasă zi cu ploaie

 

Shakespeare spunea că nimic nu este bun sau rău, ci gândirea noastră decide acest lucru. Între o zi cu soare și o zi cu ploaie ce alegi? Majoritatea vor alege cu siguranță prima variantă. Dar dacă vei prefera ziua cu ploaie, iată șase lucruri pe care doar o astfel de zi le poate aduce:

1. Natura își schimbă haina atunci când plouă. Ai observat nuanțele pe care le îmbracă cerul, copacii, acoperișurile caselor până și asfaltul străzilor? Totul capătă o culoare mai intensă, de parcă ploaia trezește la viață o altă lume. O lume mai profundă. Nu mai tristă, nici mai sumbră. Mai purificată poate.

2. Când plouă, nu-ți lua mereu umbrela cu tine. Riscă-te puțin. Până la urmă e doar apă, nu acid. Dansează puțin în ploaie, joacă-te cu voiciunea picăturilor de apă. Merită!

3. O umbrelă apropie două suflete în timpul mersului. Apare o sincronicitate aparte și uneori nu doar în pași, ci și în inimă.

4. Simți bucurie când ajungi la un refugiu, iar un ceai sau o ciocolată caldă intensifică sentimentul, ușurează și calmează ființa. Lichidul din interior aduce pace precum cel din exterior adus de natură.

5. Ploaia apropie. La moleșeala căldurii din casă, se nasc cele mai frumoase povești, ascunse de felul lor, dar care se topesc în grai omenesc infuzate cu profunzime, adevăr și empatie.

6. Odihnă. În aceste zile, natura își rezervă dreptul de a te trimite cât mai repede acasă, te îndeamnă să petreci mai mult timp cu familia, prietenii, ființele dragi. Ploaia creează un cadru intim, slab luminat tocmai pentru ca noi, oamenii, să răsărim și să oferim lumină, iubire și căldură. Să ne aprindem flacăra sufletului și să încălzim împreună o zi rece.

O zi cu ploaie poate fi foarte frumoasă. Uneori mult mai frumoasă decât una cu soare. Până la urmă e cam slabă percepția unui om care reduce peisajele la soare. Frumosul la soare. Ploaia poate aduce în egală măsură frumos în viețile noastre. Trebuie doar să-l observi, să-l accepți chiar dacă uneori asta înseamnă că trebuie să te uzi puțin. Poate că tot ce am zis eu mai sus este o imagine a fericirii abstracte. Cu toate astea, o fericire abstractă face mai mult decât lipsa fericirii. Tu alegi. Acum spune-mi, este o zi cu ploaie frumoasă?

Care-i treaba cu metroul?

Recent mi s-a întâmplat ceva ce multora li se întamplă, mai ales elevilor de liceu. Termină perioada de patru ani de liceu și trebuie să-și aleagă o facultate. Fie că este în apropiere de locul în care s-au născut, fie că nu, e o perioadă nouă și plină de experiențe de neuitat. Totuși, vorbind din perspectiva unui student într-un oraș nou, este dificil să te adaptezi, dar niciodată imposibil.

Așa că dacă nu vrei să te pierzi cu metroul, fii atent la hartă și ai grijă să ajungi la timp!

1. Socializează cât mai mult. Ai posibilitatea să cunoști o grămadă de persoane noi, care au ceva de spus, de la care poți să înveți ceva bun. Nu te lăsa influențat în mod negativ, vei întâlni și mulți oameni de care e mai bine să te lipsești.
2. Dacă e să pleci undeva, încearcă să nu fii singur. Mai ales în marile orașe (care sunt și centre universitare), dar nu numai, e mai bine să ai pe cineva alături. Cel puțin în București, unde te poți pierde ușor dacă nu ești familiarizat cu mulțimea de oameni și mersul metrourilor, poți ajunge într-un loc cu totul diferit față de destinația ta.
3. Cunoaște orașul. Poți căuta pe net atracțiile principale sau poți întreba colegii mai mari, sigur vei găsi alternative de petrecut timpul liber. Nimic nu e mai frumos decât să descoperi locuri noi, numai bune de petrecut dupa-amiezile libere!
4. Fii sigur pe tine! Se zice că oamenii inteligenți se pun în situații dificile ca să învețe să se descurce. Așa că următoarea dată când dai de greu, nu dispera, încearcă să vezi în ansamblu și să înțelegi ce trebuie să înveți din acea experiență.
5. Studiază mult! Nu uita că ai ajuns acolo cu un scop și urmărind un vis, la care trebuie să muncești pentru a-l vedea împlinit.

În concluzie, articolul nu a fost despre metrouri, dar chiar dacă nu circuli zilnic cu el, metroul vieții tale este în stație și nu va aștepta pentru totdeauna!

Nu uitați să apăsați butonul de like sau share și să ne urmăriți în continuare blogul pentru că eu postez articole noi în fiecare luni și vineri! Stay inspired!

Cum mi-am pierdut portofelul și nu viața

Nu am încredere în zile. Nu știu ce să mă aștept de la ele. Ieri a fost prima mea zi de facultate, într-un nou oraș, înconjurat de lume nouă, parcă propulsat într-o viață nouă. Trecuse deja jumătate din zi, am fost la deschiderea noului an universitar și deși nu mă așteptam la cine știe ce, am rămas plăcut surprins de oamenii prezenți acolo, de poveștile lor de viață, care m-au inspirat și mi-au insuflat motivație și curaj pentru un nou început, un nou capitol de viață ce așteaptă să fie scris de mine. Am socializat cu multă lume, mult mai multă decât sunt obișnuit și chiar am simțit că lucrurile merg bine și vor fi așa în continuare. Așa că i-am acordat votul meu de încredere zilei și mi-am zis în gând: “Ce zi frumoasă”.

Până mi-a fost furat portofelul. Nu vreau sa intru în detalii pentru că este o experiență urâtă și cu cât mă afund mai mult în ea, cu atât va ajunge să mă afecteze mai mult. Aveam în portofel buletinul, cardul și vreo cinci milioane. Nu mi s-a mai întâmplat niciodată acest lucru. Nu că aș crede că i se poate întâmpla cuiva acest lucru de mai multe ori în viață. Ideea este că aș fi putut lăsa situația să mă afecteze rău de tot, dar am decis să nu fac asta. Dacă am învățat ceva din această viață până acum, acest lucru este că totul se întâmplă cu un motiv. Desigur că mi-am pus întrebarea: “Ce am făcut să merit asta?”. Dar perspectiva mea era greșită. Portofelul meu a trebuit să fie furat. M-a făcut să realizez că nu poți controla orice lucru rău care ți se întâmplă în viață, că nu trebuie să lași o experiență negativă să-ți influențeze întreaga zi/săptămână/lună sau chiar mai rău. M-am gândit apoi că poate dacă nu mi-ar fi fost furat atunci, mi s-ar fi întâmplat în alte circumstanțe, mult mai nefaste. Ce am avut de învățat din această experiență?

• Există oameni răi în lume. Dar există și oameni buni. Iar binele predomină. Cred asta și toți trebuie să credem în acest lucru: Binele va triumfa întotdeauna.
• Numărul oamenilor care mi-au sărit în ajutor m-a uimit. Oamenii sunt gata să te ajute fără să le ceri ajutorul. Oameni pe care abia i-ai cunoscut. Iar acest lucru spune multe.
• În fiecare zi proastă, încearcă să găsești trei lucruri bune. Deschiderea surprinzătoare a anului universitar, noii prieteni făcuți și socializarea au avut un impact pozitiv asupra zilei mele. Impact pe care l-aș fi diminuat semnificativ dacă aș fi lăsat evenimentul cu portofelul să-ți pună amprenta asupra mea.
• Să fii calm într-o astfel de situație este esențial. Controlează-ți emoțiile. Nu lăsa o zi cu nori să te facă să crezi că soarele nu va apărea mâine. Până la urmă, după ploaie vine frumosul curcubeu.

Lucrurile rele sunt inevitabile. Tot ce contează este cum le abordezi și cum reacționezi tu în fața lor. Primește binele și răul în viața ta cu aceeași seninătate pentru că doar așa răul va pleca repede și binele va dăinui mult timp de acum încolo.

P.S Nici nu-mi plăcea poza de la buletin!

În camera obscură

Încă de când eram mică eram pasionată de tot ce înseamnă capturarea unui moment pe film. În ziua de azi, când oricine poate să apese pe un buton și să se declare “fotograf”, această artă și-a cam pierdut din farmec.

Primul nostru aparat a fost un Skina, care își duce încă zilele chiar bine. De ceva timp am reînceput să-l folosesc și se vede clar diferența între fotografiile de pe film și cele digitale. Au un alt fel de a prinde imaginea, greu de exprimat în cuvinte.

Nu zic că aparatul digital nu-și face treaba foarte bine, calitate excelentă,libertatea de a trage câte cadre îți dorește inima, posibilitatea de editare ulterior, dar nu se compară cu experiența pe care o ai atunci când developezi filmul și ai surpriza că pozele chiar exprimă ceva mai mult.

De departe cea mai interesantă experiență în acest domeniu a fost cadoul de la 18 ani, un Polaroid. Chiar dacă nu e chiar cea mai ieftină modalitate de a scoate pozele, instant mi se pare special. Atunci alegi cu adevărat momentele perfecte, care îți vor rămâne întipărite în minte. Și nu știu dacă ați văzut vreodată cum apare încet încet pe hârtie silueta, apoi se conturează și se colorează întreaga imagine. Mie mi se pare fascinant.

Atunci când apăsați declanșatorul este bine să aveți în vedere următoarele lucruri:

1. Să transmită un mesaj! Unele dintre cele mai bune fotografii au un mesaj care poate fi dedus chiar privind poza. Totuși, este bine să fie și o descriere a fotografiei pentru că de cele mai multe ori privitorul interpretează subiectiv ceea ce vede.
2. Mai bine una și bună! Mai ales când pleacă în concedii, oamenii au tendința de a face cât mai multe fotografii fiecărui lucru, decât să se axeze pe oamenii din jurul lor. Mai bine se bucură de împrejurimi decăt să stea să faca fotografii pe care probabil le vor vedea o dată și atât.
3. Încercați ceva nou! Nu vă limitați doar la pozițiile sau unghiurile obișnuite. Veți vedea că rezultatele vor fi pe măsură.

„De cele mai multe ori fotografiile îşi aleg fotograful. Fotograful trebuie doar să le vadă.” -Aurel Rapa

Nu uitați să apăsați butonul de like sau share și să ne urmăriți în continuare blogul pentru că eu postez articole noi în fiecare luni și vineri! Stay inspired! 😀

Despre un om frumos

Pentru că fiecare dintre noi are nevoie de inspirație și de modele în viață, astăzi am ales să îți vorbesc despre unul dintre modelele mele. Ea este Lilly Singh aka. Superwoman și face videoclipuri pe Youtube. Stilul ei nonconformist, sincer și plin de veselie este ce m-a captivat. Deși majoritatea videoclipurilor ei sunt amuzante și satirizează diferite aspecte ale vieții, există și unele care te fac să te ridici de pe scaun și să aplici sfaturile ei.

Pe lângă Youtube, Lilly a lansat un cântec numit #LEH și a avut un mic rol în filmul Dr. Cabbie, cu Kunal Nayyar (Raj din The Big Bang Theory) în rolul principal.

Cele mai importante 5 lucruri pe care le-am învățat urmărind-o pe Superwoman sunt următoarele:

1. Să vezi zi de zi mesaje inspiraționale chiar ajută! De exemplu, înainte de bac eu mi-am scos la imprimantă diferite mesaje de acest gen pe care le-am pus pe un pinboard și care mă încurajau atunci când simțeam că nu mai pot. Încearcă și tu, chiar funcționează!
2. Nu trebuie să pui accent atât de mult pe părerea celorlalți! De fiecare dată când o văd în fața camerei, făcând fețe sau pur și simplu zicând lucruri care nimeni nu le-ar zice practic pentru 4 milioane de oameni, ei bine, mă inspiră. Este atât de sinceră și plină de energie încât îți transmite și ție.
3. Pentru a ajunge la visul tău trebuie să muncești! Deși ea a urmat psihologia la universitatea York și a cheltuit foarte mulți bani, a ales să-și urmeze visul și a devenit youtuber. Visul ei este să-i facă pe oameni fericiți și mi se pare demn de lauda.
4. Niciodată să nu uiți să fii copilăros! Are 26 de ani, azi împliniți, și doarme cu doi unicorni pe care îi cheamă Skittles. Cât de drăguț, nu?
5. Fii mereu pozitiv și zâmbește! Nu contează că ai avut o zi proastă, nu contează că vremea de afară e urâtă, nu contează nimic în afară de faptul că tu trăiești și că ai potențialul de a face lucruri mărețe dacă vrei asta cu adevărat. Și oricum, ai o singură viață, măcar să o trăiești cu zambetul pe buze!

Dacă vreți să urmăriți și alte videoclipuri ale ei, aici este canalul ei principal, iar aici cel de vloguri pe care le face zilnic. La mulți ani, Lilly, pentru cea de-a 26 aniversare!

Nu uitați să apăsați butonul de like sau share și să ne urmăriți în continuare blogul pentru că eu postez articole noi în fiecare luni și vineri! Stay inspired!