20 de lucruri pentru 20 de ani

ff

1.       Atunci când te vei accepta pe tine și îți vei îmbrățișa adevărata personalitate, de-abia atunci vei fi liniștit și mulțumit cu tine și cu lumea din jurul tău. Nu încerca să te schimbi după ce dictează societatea, tot vor găsi ceva greșit, niciodată nu vei fi perfect.

2.       Bucură-te de natură! În orice moment în care nu te simți bine, ești singur sau pur și simplu vrei o pauză de la tot, du-te în natură, într-un parc, într-o grădină, la bunici, oriunde! Te vei simți revigorat și vei fi în legătură cu propria ta persoană.

3.       Nu te mai lăsa distras! Mai ales că majoritatea vieții noastre este acum acaparată de mediul online, e foarte ușor să vrei să faci un lucru și să sfârșești prin a face ceva cu totul altfel.

4.       Ai grijă de timpul tău! Nu e infinit, vei îmbătrâni și nu vei mai putea experimenta tot ce ți-ai plănuit, așa că profită de toate cele 24 de ore ale fiecărei zile!

5.       Fii într-o relație strânsă cu parinții și frații/surorile tale. Ei sunt familia ta și acest lucru va fi pentru totdeauna. Ascultă, înțelege, fii răbdător și deschis, comunică, până la urmă îți vor binele.

6.       Poartă-te frumos cu corpul tău, este casa ta în această viață. Hidratează-te, mănâncă cât e necesar și când trebuie, dormi suficient.

7.       Bucură-te de lucrurile simple: o fotografie veche, un buchet de flori, o îmbrățișare caldă. Nu uita să fii copil. Micile bucurii vor fi marile bucurii ale vieții tale.

8.       Ajută ori de câte ori poți, nu fii indiferent. Dacă vezi că cineva are probleme, oferă-i ajutorul tău, fie că e un prieten, fie că e un necunoscut. Te vei simți extraordinar!

9.       Dacă vrei să faci ceva nu mai sta pe gânduri și fă acel lucru! De prea multe ori amânăm și uităm până la urmă multe vise, planuri și speranțe. Motivul adevărat este faptul că ne este frică, găsim scuze și portițe de scăpare. Vei regreta mai mult ce nu ai făcut decât ceea ce ai făcut.

10.   Fii bun.

11.   Ascultă muzică. Oricând. Muzica e bună pentru suflet, te calmează, te motivează, te binedispune.

12.   Fă tu primul pas, dacă vrei cu adevărat ceva. Nu aștepta să se întâmple într-o zi o minune și să primești totul pe tavă. Viața îti dă, dar trebuie să muncești al naibii de mult ca să primești tot ce vrei.

13.   Prietenii vin și pleacă. Nu vei putea niciodată să forțezi pe cineva în viața ta, dacă acea persoană nu vrea să fie acolo. Viața își urmează cursul și unele prietenii se termină cu simplul fapt că nu ați mai vorbit.

14.   Cele mai de preț cadouri pe care le poți oferi cuiva sunt atenția și timpul tău.

15.   Fă mici economii, e întotdeauna bine să ai o rezervă numai a ta pe care să o folosești cum dorești.

16.   Pune mai mult preț pe partea interioara, decât pe cea exterioară. Atât în privința ta, cât și în privința celorlalți.

17.   Nu înceta niciodată să înveți, să te testezi, să îți depășești limitele! Înscrie-te la cursuri, în organizații, participă la concursuri, încearcă lucruri noi.

18.   Notează orice lucru care zici că o să-l ții minte. Te asigur că cel mai probabil îl vei uita în următoarele minute.

19.   Mergi înainte!

20.   Fii recunoscător pentru toate lucrurile bune și toate lucrurile rele care ți s-au întâmplat. Toate te-au ajutat să ajungi persoana care ești astăzi.

10 lucruri învățate dintr-o noapte albă culturală

AfisNTI

Noaptea de 11 spre 12 septembrie a fost una specială în București. A avut loc prima ediție de Teatru Independent – un maraton teatral de 7 spectacole, de la 7 seara la 7 dimineața. Cifra 7 a fost destul de magică în această situație.

Scrollând într-o dimineață pe Facebook, îmi sare în ochi în newsfeed afișul cu program, pe care îl puteți vedea și voi mai jos. Ideea mi se pare foarte tare. Tot ce aveam de făcut era să mă hotărăsc să merg, să găsesc pe cineva cu care să mă duc și cam atât. Restul sunt detalii. Zis și făcut, trec la acțiune, iau trenul vineri dimineață spre București, chiar simțeam nevoia unei escapade. Și a fost o experiență extraordinară, nouă, din care desigur am avut ce învăța. Și iată-ne aici, cu 10 lucruri învățate dintr-o noapte albă culturală.

afiș

  1. Nu e chiar așa de ușor să faci o noapte albă. Cu trei ore jumate dormite noaptea dinaintea plecării, trezit la 6 pentru a ajunge la timp la gară, ajuns în neliniștitul dar încântător București și fără pic de odihnă după-amiază, am avut niște așteptări puțin cam mari de la corpul meu. Deși am băut un latte machiatto pe la miezul nopții, la 5 dimineața și anume la ultimul spectacol, deja se simțea oboseala grav. Zgomotele destul de puternice pentru a mă ține în priză, modul alert al ultimei piese ”Paravan. Două telefoane” m-au ținut la distanță de somnul ademenitor. Este foarte interesantă senzația dimineții unei nopți nedormite când tu te îndrepți cu pași înceți spre un pat, iar alții tocmai ce l-au părăsit și își încep ziua. Poate neobișnuință, poate prea mult confort în a respecta somnul fiecărei nopți, cert este că se merită clar o dată pe lună, de câteva ori pe an măcar să-ți furi o noapte, să-ți adaugi câteva ore de timp 99% dedicat somnului și să le trăiești, în loc să le dormi. Chiar dacă, vorbă devenită celebră în aventura mea, zisă la 7 dimineața: ”Mai am puțin și collapse.”  DSC_0015
  2. Te simți viu. Legat de ce spuneam și la primul lucru. Ai o senzație deosebită atunci când faci ceva nou, ieși din zona ta de confort și mai ales faptul că îl faci când majoritatea dorm. Că tu trăiești când alții dorm. Comparația nu și-a avut locul în mintea mea în nici un caz eu raportat la ceilalți. Ci eu raportat la mine. Cum puteam să-mi petrec noaptea dormind și cum am ales să o petrec altfel. Am ales să o trăiesc. Și m-am simțit la propriu viu. Circuitele îmi țiuiau mai tare ca niciodată că sunt viu. Poate pentru că nu trebuia să fiu, ele fiind obișnuite să fiu adormit și ripostau. Le deranjam. Dar ce mă bucur că le-am deranjat. Și verișoara mea a avut același sentiment de libertate: ”Ar trebui să fac asta mai des”.
  3. DSC_0006Ca orice experiență, te schimbă. Experiențele noastre sunt ca niște ochelari cu dioptria potrivită pentru un miop. Ne fac să vedem lumea mai clar, altfel decât o știam până atunci. Și o noapte culturală cu siguranță te îmbogățește sufletește și spiritual prin ideile transmise. Iar acum să trecem la câteva dintre acele idei întâlnite de mine în această seară. checkin
  4. Ce te face să crezi că lumina mea este mai bună decât întunericul tău? – Flori pentru Algernon, monodramă. Sincer, sper că am reținut citatul bine. Însă ideea lui cu siguranță o păstrez. Flori pentru Algernon a fost una din piesele de care auzisem și chiar voiam să o văd. Am înțeles că s-a jucat acum câțiva ani, și recent a intrat din nou în scenă, cu anumite modificări. Spectacolul încă nu are o casă, ci se joacă unde și când se poate, vine în vizită și este un oaspete deosebit. Avut loc și aici într-o sală mică, de 70 de locuri, m-am rugat să prind loc și să nu se taie coada înainte să intru și eu. 63,64,65, phiu 67. Am intrat. Nu am mai prins loc jos, ci am stat în picioare. Și timp de o oră, am ascultat povestea lui Charlie. Vreau să citesc neaparat și cartea după care a fost adaptată piesa. Revenind la citat, eu l-am simțit ca referință la faptul că o situație mai favorabilă a unui om nu înseamnă nicidecum că este mai presus decât una mai puțin favorabilă a altuia. Suntem egali din mai multe perspective decât am vrea să acceptăm, decât poate recunoaștem. Iar piesa ne aduce sau poate readuce aminte de umanitate. Iulia Colan interpretează un rol într-un mod genial: ” Flori pentru Algernon nu e un spectacol. E o confesiune. Dar dacă poți să faci spectacol dintr-o confesiune, atunci e mai mult decât un spectacol. El s-a născut dintr-o mare nevoie a mea de sinceritate. Și umanitate. Așa s-a născut Charlie. Prin ea am putut să privesc oamenii în ochi fără să mă prefac. Deci, Charlie- el a devenit Charlie- ea. Spun asta pentru că personajul din roman este masculin. Obstacolul de gen (masculin/feminin) l-am înlăturat, întrucât nu m-a interesat. Charlie nu e băiat. Charlie nu e fată. Charlie e o inimă. De câte ori în viață ați văzut o inimă care vorbește? Măcar pentru asta și merită s-o cunoașteți pe Charlie.” DSC_0018
  5. Cum naiba să nu iubești suferința când realizezi cât de stupid e totul?HELL sau Ce caut eu aici? – piesa a fost preferata mea sau una dintre preferatele mele din toate cele 7. Spectacolul, în regia lui Chris Simion, nu are cum să nu te miște. E o experiență în sine. E viu. E viață. Și stârnește emoție la fiecare pas, chiar și atunci când nu te aștepți. Iar interactivitatea cu publicul și improvizația îi aduce un mare plus.

Trebuie să vă las prezentarea piesei: Spectacolul „Ce caut eu aici?”, în regia lui Chris Simion, este o poveste de viaţă atât de reală încât râul realităţii tale se varsă în fluviul realităţii personajelor. Nu mai poţi vedea doar ceea ce-ţi place. Nu mai poţi auzi doar ceea ce vrei să auzi. Un ceva, un ritm ieşit dintr­-o cadenţă impusă te trage de mânecă şi strigă la tine să ţii cont de el. O sete de nepotolit te îndeamnă să scormoneşti pământul fiinţei tale în căutarea a ceva care să o potolească de-­a lungul spectacolului. O sete de viaţă adevărată, departe de turmă, departe de adevărul personajelor.  Actorii din distribuţie fac parte dintr­-o generaţie a performanţei, care iese din tipare, o generaţie care gândeşte în afara cutiei. „Ce caut eu aici?“ reprezintă una din replicile-cheie ale spectacolului și una din problemele de bază ale personajelor. Pe scenă, patru tineri, copii de bani gata, își schimbă existența profitând din plin de droguri, sex și viața de noapte în cluburi de fițe. Pentru scurt timp, doi dintre ei, Hell (Antoaneta Cojocaru) și Andrea (Mihai Smarandache) se îndrăgostesc. Viața lor capătă un sens ­ euforia pe care „prafurile“ nu le­-au dat­-o niciodată. De frică însă, se despart și revin la vechile vicii. „Liniuțele“ prizate acum nu mai au nicio putere. Scenă după scenă, spectacolul zbârlește pielea audienței. Vittorio (Dan Rădulescu), Chloe (Ana Covalciuc), (Sibylle) Ela Ionescu și îndrăgostiții Hell și Andrea te așteaptă să îi cunoști. „Ce caut eu aici?” este o experienţă, pentru că ți se adresează direct, fără menajamente. Te tulbură, îţi cotrobăie prin toate ungherele pe unde ai uitat să ştergi praful, îţi demolează castelele construite pe nisip pentru că te pune în faţa unui mare adevăr: dacă nu eşti atent, oricând destinul personajelor poate fi al tău! Scopul acestui spectacol nu este să-­ți placă. Ci să te miște!

Viața pe care actorii o insuflă personajelor este realizată remarcabil printr-o mare putere și trăire, idee despre care vorbesc la punctul următor. DSC_0030

  1. Atunci când joacă, actorii nu mai sunt ei. Sunt personajele. Acțiunile, trăirile, emoțiile nu le mai aparțin lor, ci personajului pe care îl interpretează. De aceea, dau tot ce au cât timp joacă acel personaj. Intră în pielea lui și i-o explorează în întregime. Pentru că la sfârșit, când părăsesc pielea personajului respectiv, realizezi că l-au trăit cu toată ființa atunci când observi extenuarea fețelor revenite după o desprindere dureroasă la propriul eu. Poate că este un lucru cunoscut, dar eu nu am mai observat până acum cu o asemenea conștientizare, câtă viață, trăire, emoție și energie ia din tine să joci un rol. Și mulțumesc universului că mi-a adus în cale actorii după ce s-a terminat spectacolul, când se îndreptau spre casele lor. Și că le-am văzut fețele și oboseala pe care o purtau. Dar totodată și fericirea. Mi s-a părut un lucru extraordinar și de acum privesc cu o admirație maximă orice actor, pentru că abia acum am prins și eu o fărâmă din imensa muncă ce are loc pentru a da viață unui personaj și pentru a juca pur și simplu într-un spectacol. Pentru a menține un spectacol viu și o audiență interesată până la final. 
  2. Magia rezistenței unei relații vine din…ATENȚIE Nouă. Ne. Ni. Studii despre iubire – acesta este unul dintre mesajele cu care te lasă această piesă. Ceva simplu și oarecum insesizabil..atenția. Care prezentă face minuni, iar absentă..ca un foc care îl lași nesupravegheat..fie se stinge, fie face ravagii. Oricum, nimic bun nu iese din absența ei.DSC_0032
  3. Oamenii se cunosc și se despart. Se despart fiindcă au avut imprudența de a se cunoaște. Se despart, dar nu se uită. – Studii despre iubire – mi-a plăcut foarte mult ce transmite ideea aceasta. Cum e imposibil să nu faci imprudențe în viață. Cum prin imprudență, te riști. Câștigi sau pierzi. Pierzi și înveți. Sau câștigi, pierzi și înveți și mai mult. Totul e experiență. Oamenii intră în viața ta și pleacă. Dar urma lor rămâne. Te desparți..dar nu uiți. DSC_0024
  4. Îndrăgostirea e ceva artificial. Iubirea e profunzimea, întemeiată pe libertate. – interesant cum de la ceva artificial pornești în călătoria a ceva mai profund. Curios totuși, e momentul în care de la aparență ajungi la esență și cum recunoști esența și reușești să treci de valurile aparenței, de îndrăgostirea magică în care totul e perfect. Pentru că atunci când totul nu mai este perfect și te lovești, intră în joc iubirea împreună cu imperfecțiunea vieții. Cum jonglezi cu cele două..de acolo pornești în profund.
  5. Să faci o cură de teatru, spectacol după spectacol, într-o singură noapte – asta înseamnă să fii mafiot. Lăsând gluma la o parte, sincer nici nu mai îmi aduc cu precizie aminte ultima dată când am fost la teatru. Dar cu o astfel de cură, te detoxifici, mai scapi de ”cactuși” și parcă te simți altfel. Ieși un alt om de acolo. Și cert este că merită și este o experiență care cu siguranță merită repetată.

Chris Simion, mulțumesc și mulțumim pentru o noapte de vis.  Mulțumesc pentru că te gândești la noi. Așteptăm ediția a 2-a cu entuziasm! Dar până ”copilul” va împlini 2 ani, zic să ne bucurăm și de primul an și de această primă ediție realizată cu succes!

P.S Această cură este necesară și se recomandă realizarea ei cel puțin o dată pe an!

P.S #2 – Vlog din seara evenimentului – 

Impuls: îl urmezi?

tumblr_mtancr34aQ1qcqbdbo1_500

Deși mă consider o persoană bună, impulsul meu de a face bine nu este întotdeauna suficient pentru a-mi mișca corpul din loc și a face acțiunea respectivă. Am observat acest lucru la mine de-a lungul timpului, iar trei situații petrecute recent (toate în aceeași zi) m-au pus pe gânduri și aleg azi să analizăm puțin următoarele întâmplări.

Prima întâmplare se petrece într-o dimineață, în maxi-taxi, în drum spre facultate. Privesc cu atenție oamenii din jurul meu, iar atenția îmi cade asupra unei doamne care intră în maxi-taxi super agitată și coboară la câteva stații în același ritm. Fix când să coboare îi cade telefonul mobil din mână și dintr-o bucată ajunge trei: carcasă, baterie și restul de telefon. În aceeași manieră agitată, își ridică restul de telefon și carcasa. Și iese din maxi-taxi. Aici intervin eu. Observ bateria și într-un interval de 2 secunde, gânduri alerte îmi invadează mintea: „Aoleu.Ce fac? Ar trebui să mă ridic de pe scaun, să mă aplec, să deschid ușa și să mă duc dupa acea femeie. Dar nimeni nu a observat. Da, e adevărat că eu am observat, dar pot să mă fac că nu am observat. Astfel toată lumea e fericită, nimeni nu se mai ridică de pe scaun, mai ales că șoferul trebuie să pornească din stație dintr-o clipă într-alta, semaforul sigur s-a făcut deja verde. Și atunci mi-am dat seama că femeia aia nu o să mai poată să-și folosească telefonul în veci.” M-am ridicat. I-am spus șoferului “Stați”, am luat bateria, am deschis ușa și femeia era chiar acolo, se întorcea pentru că și-a dat seama de lipsa acesteia. “Uitați. Vai, mulțumesc drăgălașu’”. M-am simțit mult mai bine după. Pentru că mi-am ascultat impulsul de a face bine.

A doua întâmplare se petrece tot într-un maxi-taxi, de data asta la întoarcere. O doamnă mai în vârstă intră în maxi și nu mai era niciun loc liber. Atunci realizez că ar putea să fie – să îi fac eu loc. Simțindu-mă oarecum vinovat pentru întârzierea intenției mele de a face bine de azi dimineață, am zis să nu mai repet aceeași întâmplare. M-am uitat la doamnă, m-am ridicat și i-am oferit locul – ca să îmi spună că nu e nevoie pentru că o să coboare la următoarea stație. Intenție neîntârziată refuzată.

A treia întâmplare se petrece când cobor eu din maxi-taxi. Cu căștile în urechi, oarecum despărțit de realitate, simt deodată o mână pe umăr. Mă întorc, îmi dau casca jos și un bărbat îmi înapoiază un leu care mi-a căzut din haină. Gestul mă face să zâmbesc. Putea, desigur, să îl ia și să nu mi-l dea. Nu că ar fi avut ce să facă cu leul meu, dar am apreciat enorm intenția omului de a face bine. De a fi corect.

Acum, trăind aceste întâmplări retrospectiv, realizez ce interesantă a fost acea zi. Prima dată sunt pus eu la încercare dacă voi proceda corect, dacă voi asculta sau voi ignora vocea binelui. Apoi, decid să o ascult fără a mai cântări situația, pur și simplu acționez din instinct. Deși fapta bună nu a fost creată, a fost creată intenția și săvârșirea ei. Iar în ultimă instanță, mi se returnează oarecum favorul. După faptă și răsplată. Desigur, acest lucru este doar un mod de a privi situația. Tind totuși să cred că a fost o coincidență.

Concluzia este să ne ascultăm vocea interioară, să ne urmăm instinctul mai ales dacă este pentru o faptă bună și niciodată să nu ne gândim: “Ce îmi iese mie din asta?“. Fii sigur că binele făcut se va întoarce la tine. Nu ezita niciodată când e vorba de astfel de lucruri. Ezită la rău. Căci dacă am face asta și nu le-am mai inversa, lumea ar fi mai bună!

Ce vrei să te faci când vei fi mare?

760

Cea mai întâlnită întrebare pe care mi-o amintesc de când eram mică este aceasta: Ce vrei să te faci când vei fi mare? Adevărul e că atunci îmi plăcea la nebunie să răspund pentru că nu realizam ce însemna “mare”(nu că acum sunt mult mai luminată în privința asta). Și din această cauză găseam mereu raspunsuri unul mai nebunesc decât altul, cum ar fi vrăjitoare. Totuși am crescut, am avut alternative la care am renunțat pe parcurs și am ales un drum care nu știu sigur unde mă va duce, dar pe care sper că voi fi fericită.

Răspunsul la întrebare încă nu îl știu, vreau să cred că viața îmi va oferi oportunități la care eu nici nu m-am gândit, mă va surprinde în mod plăcut. Câteva sfaturi pe care ți le-aș oferi ca de la o necunoscătoare la altul ar fi următoarele:

  1. Nu te lăsa influențat de părerile celorlalți. Te rog ascultă-le cu atenție și cântărește-le foarte bine, dar nu face ceva dacă nu crezi cu adevărat că poți și că ți se potrivește.
  2. Nu lua în considerare doar partea financiară. Știu că are o importanță destul de mare, dar gândește-te în felul următor: Vei fi mai fericit dacă ai foarte mulți bani, dar nu te bucuri de ceea ce faci zilnic? Până la urmă contează mai mult să faci ceea ce îți place, dacă o faci cum trebuie vor veni și banii.
  3. Dacă ai o idee pe care consideri că merită să o pui în practică atunci fă-o! E foarte important să începi chiar dacă nu ai totul pus la punct, resursele vor apărea în timp, oamenii își vor arăta interesul.
  4. Înconjoară-te de oameni care au un vis și care lucrează în fiecare zi la îndeplinirea lui. Aceștia îți vor da motivația necesară să muncești și tu pentru visul tău.

Care este visul tău și ce ai făcut azi pentru a fi mai aproape de îndeplinirea lui?

Închide cartea, deschide ușa

OLD WAYS won’t open NEW DOORS. Cred că despre asta este vorba în 2015, dacă chiar vrei să schimbi ceva. Să faci lucrurile diferit, să adopți o nouă perspectivă, să-ți ștergi ochelarii pentru o viziune mai clară.

Pentru că adevărul este că 2015 nu este un blank slate. Poate că ai închis cartea anului 2014, dar lucrurile nerezolvate, obiceiurile negative te vor urmări și în noul an. De fapt, au intrat cu tine în noul an. Entuziasmul tău iluzoriu de nou început le-a făcut să se ascundă, dar în adâncul tău chiar și tu știi că este doar o scurtă perioadă de timp până când își vor face din nou apariția. Pentru că problemele nu dispar dacă le ignori. Ele dispar dacă le înfrunți și le găsești o soluție creativă de rezolvare.

Azi m-a lovit acest aspect și am realizat că de fapt nu s-a schimbat nimic. Sunt tot eu. S-a schimbat doar o cifră. În loc de 4 pun 5. Și încă nici cu asta nu m-am obișnuit. De cele mai multe ori încă scriu 2014 când mă aflu de fapt în 2015. Și asta arată ignoranța mea față de tot amalgamul de probleme pe care l-am cărat cu mine în 2015. Și l-am cărat în adevăratul sens al cuvântului. Pentru că de abia azi am realizat cât de greu este. Magia începutului de an l-a făcut să pară atât de ușor și acum stau să mă întreb. Doar nu am creat asta în doar 13 zile? Normal că nu. Este cel creat în 2014 și dacă nu îmi fac timp să sortez, să elimin și să mă descotorosesc de ce mă trage în jos, nu voi putea să zbor în 2015. Deși aripile mele sunt pregătite, ce le cer eu este prea mult. Așa că îmi amân zborul. Și sper că dacă și tu ești în aceeași situație ca mine, să ai curajul să începi să faci ordine în ce ai luat cu tine din 2014. Pentru că acele lucruri se țin ca scaiul de tine. Trebuie să te oprești, să-l iei pe fiecare în parte și să-l arunci.

Momentul nu poate fi mai potrivit decât acum. Chiar nu e deloc târziu. E perfect. E început de an, e ianuarie și asta ar trebui să facem cu toții, să lăsăm 2014-le în urmă cu adevărat. Sună mai ușor decât este, dar nu e imposibil. Iar dacă vrei să realizezi ce ți-ai propus pe 2015, mai întâi trebuie să faci asta. În ordinea asta. Fii tu atipic. Descotorosește-te de lucrurile pe care le-ai luat cu tine din 2014, apoi fă-ți rezoluțiile pentru 2015. Chiar dacă acest lucru se va întâmpla în februarie sau martie. Și nu uita că nu ești singur, eu sunt împreună cu tine. Îți promit că vei avea rezultate de 10 ori mai bune dacă faci lucrurile în această manieră. Și vei vedea și cât de mulți vor eșua în toate visele lor mărețe pe 2015. Pentru că atunci când pe lângă sacul greu acumulat în 2014, mai torni și în 2015, oricât de puternic ai fi, o să cedezi. Și o să-ți rupi aripile. Și tot 2015-le o să ți le repari. Și se mai scurge un an. Dar TU, cel care citește asta, nu vei proceda așa. Vei proceda corect. Și anul 2015 va fi cel mai bun an de până acum. Anul 2015 va fi anul NOSTRU.

Povestea vieții tale este alcătuită din cărți: 2013, 2014..2015. Ce ai făcut în trecut influențează prezentul, iar ce faci în prezent influențează viitorul. Vindecă-ți trecutul și dă totul prezentului. Îi vei face un mare și frumos cadou viitorului. Și ține minte că viața poate fi ce ți se întâmplă sau poate fi ce faci tu să se întâmple. Tu ai stiloul în mână. Nu-ți mai lăsa mâna să scrie după un plan mental prestabilit. Tu deții controlul!

Schimbă, vindecă, iubește!

Andreea’s wall of inspiration

Cu toții avem ceva care ne inspiră, ceva care nu vorbește cu noi, ci cu ceva din sufletul nostru, adânc îngropat, care de-abia așteaptă să iasă la suprafață. Noi avem puterea de a face orice ne propunem, absolut orice, dacă avem îndeajuns de multă credință și muncim pentru a ne îndeplini visele.

Totuși, nu întotdeauna conștientizăm acest lucru și avem nevoie de ceva ca să ne reamintească. Desigur că prietenii sunt mereu gata să te bată la cap dacă o iei pe căi greșite, părinții la fel, dar parcă atunci când știi că tu ești cel care iți reamintește te simți altfel, mai responsabil.

10731021_667400833378278_5070434400353645659_n

Inspirată fiind de draga mea Lilly Singh (Superwoman),  am adunat de-a lungul a câtorva săptămâni imagini cu tot felul de citate sau lucruri care pe mine mă ajută numai când le privesc. După ce le-am scos la imprimantă, le-am tăiat și le-am sortat, am început încet-încet să construiesc peretele inspirației.

Centrul este ocupat de fericire, pentru că aceasta este starea principală a mea. Indiferent de situație,  încerc să găsesc motive să fiu fericită, altfel nu văd cum aș putea să supraviețuiesc fără să fiu copleșită. Îndemnul cu  “No more zero days” îmi reamintește să fiu întotdeauna conștientă de timpul pe care îl am la dispoziție într-o zi și că trebuie folosit cu cap. Îmi place mult imaginea cu “Love like crazy” pentru că mă îndeamnă să iubesc fără limită, în plus “Like crazy” e filmul meu de dragoste preferat. O altă imagine care mă inspiră foarte mult este cea cu “Leave people better than you found them”. Trebuie să încercăm măcar, dacă nu și să reușim, să schimbăm în bine lumea, să vedem binele în oameni și să-l încurajăm. De cele mai multe ori oamenii au o concepție greșită pentru că nici nu dau șansa oamenilor să-și arate adevăratul potențial. Dacă vom crede ce e mai rău, asta vor arăta cei din jur, dacă însă îi tratăm cu respect și bunătate, asta vor transmite înapoi.

Fiecare imagine este specială și are un loc aparte pentru mine. Fiecare reprezintă o latură a aceleași persoane, o căutare a ceva mai mult, un impuls către frumos. Sper că îți place acest wall of inspiration, de ce nu poate faci unul chiar tu! Te vei trezi în fiecare dimineață alături de îndemne care să te inspire pentru întreaga zi.

Nu uita că ești mai curajos decât crezi, mai puternic decât pari și mai inteligent decât crezi!

Eu … Noi

Una dintre nevoile fundamentale ale omului este nevoia de apartenență. Aceasta se referă la relații, la sentimentul de siguranță în preajma celorlalți oameni și la formarea unui grup cu preocupări și interese comune. Dacă cineva are parte de cel puțin un prieten cu care se înțelege foarte bine, atunci această nevoie este îndeplinită. Dar ce se întâmplă atunci când, din diferite motive, simți că nu aparții?

Este nevoie de mult curaj pentru a accepta acest lucru și a face ceva pentru a-l schimba. Atunci când realizezi că nu aparții unui loc sau unui grup de oameni, te simți ca un intrus, nu îi înțelegi pe acei oameni pentru că nu găsești în ei anumite părți din tine. De obicei, formăm relații cu persoanele care sunt într-o anumită măsură la fel ca noi. Fie că e vorba de gusturi în materie de muzică, filme, cărți, sau anumite întâmplări care au provocat o apropiere, sunt multe motive pentru care comunicăm cu ceilalți. Și de asemenea și mai multe motive pentru care cu unii ne înțelegem mai bine decât cu alții.

Sfatul meu este să nu stai cu oamenii cu care simți că nu ai o legătură frumoasă. Chiar dacă acum ți se pare că nu ai ce să faci, e mai bine să întrerupi sau să limitezi legătura cu cei care nu te ajută să crești. Există foarte mulți care, probabil la fel ca și tine, nu și-au găsit prieteni adevărați, nu au avut niciodată parte de o legătura profundă care să-i uimească și să-i bucure în același timp. Te rog nu înceta niciodată să cauți acești oameni! Ei există și la un moment dat vor apărea în viața ta și îți vor arăta ce înseamnă să te înțeleagă pe deplin.

Om frumos, caută mereu mai mult de la viață, nu te mulțumi cu puțin pentru că nu e destul pentru tine! Ia alături de tine oameni la fel de frumoși și ajutați-vă reciproc. În viziunea mea, aceasta este menirea oamenilor aici.