Fata din tren de Paula Hawkins

ft

Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.

Cartea Fata din tren de Paula Hawkins a fost o lectură cel puțin intrigantă. Mi-a plăcut mult stilul autoarei, cu siguranță m-am simțit parte din poveste, implicată fizic dar și emoțional. Trăiam alături de protagonistă, Rachel, absolut fiecare tresărire, frică și incertitudine. Nu numai că a reușit să scoată la iveală cele mai adânci sentimente din sufletele personajelor ei, dar autoarea a făcut în așa fel încât să te implice și pe tine, am citit foarte ușor fiecare capitol.

Au existat trei voci feminine după care s-a ghidat toată acțiunea. Rachel este “fata din tren”, cea care face zilnic naveta spre un serviciu inexistent și care așteaptă cu nerăbdare momentul în care trenul încetinește sau oprește la un semnal defect numai pentru a se uita pe fereastră la casa în care locuiesc Jess și Jason, un cuplu perfect din prisma ei. Megan este fata perfectă privită de Rachel, sorbindu-și cafeaua pe terasă și care are o viață mult prea departe de perfecțiune. Anna este actuala soție a lui Tom, fostul soț al lui Rachel, cu care are o fetiță pe nume Evie.

Numai după descrierea personajelor îți dai seama că povestea e încurcată. Rău de tot. Și de-abia la final se clarifică lucrurile.

“Acum nu mai râde.

Vine spre mine. Are ceva în mână.

Am căzut. Cred că am alunecat pe ceva. M-am lovit cu capul de ceva. Simt că mi se face rău. Văd roșu în fața mea. Nu pot să mă ridic de jos.”

Mi-a plăcut cum se adăuga treptat câte o piesă la puzzle, un indiciu, o idee, ceva care să te facă să te întrebi cum viețile oamenilor se pot complica atât de tare încât nici ei nu mai știu de unde au pornit și unde au ajuns. Nu mai au control asupra propriei vieți, nu mai se recunosc, se lasă în voia viciilor și sunt mult prea obosiți să se chinuie să-și ia viața în propriile mâini. Cred că asta e învățătura acestei cărți: oricât de multe rele ai făcut, oricâte greșeli, oricâte lucruri ți-au scăpat de sub control, ridică-te! Nu mai sta fără să faci nimic!

“Era o senzație extrem de plăcută, dansul acela al respingerii și atracției, al dorinței și al cumpătării. Nu voiam să renunț ușor la acel sentiment, îmi doream cu atâta ardoare să-l pot păstra cât mai mult.”

Toate aceste trei femei au avut de-a face cu trădarea în dragoste, fie că ele au înșelat, fie că au fost înșelate. Și singura concluzie este că nu se merită. Acele câteva clipe de plăcere, acel sentiment la care nu vor să renunțe nu e real. La finalul zilei tot ele sunt cele care plâng singure, care nu au liniște, care nu se recunosc.

“Mă doare gândul că oamenii ăștia se plimbă prin casă – prin casa mea, locul în care, cândva am trăit fericită. Încerc să nu mă gandesc la ce a urmat. Încerc să nu mă gândesc la noaptea aceea. Încerc și nu reușesc.”

În concluzie, vă recomand acest thriller și sper să vă dați seama de cine a fost criminalul cu mult înainte!

Titlu românesc: Fata din tren
Titlu original:  The Girl on the Train
Autor: Paula Hawkins
Editura românească:  Trei
Număr de pagini: 404
Nota: 9

Regatul Luminilor de Leigh Bardugo

DSC_0284

Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.

„Cu timpul, am fi putut fi fericiți. Oamenii se îndrăgostesc zi de zi. Genya și David. Tamar și Nadia. Dar oare erau fericiți? Și cât timp aveau să fie fericiți? Poate că iubirea era o superstiție, o rugăciune pe care o spuneam ca să ținem la distanță singurătatea. Am dat capul pe spate. Stelele păreau apropiate unele de altele, când, de fapt, erau despărțite de milioane de kilometri. La urma urmelor, poate că iubirea nu era decât dorul după ceva foarte strălucitor, dar niciodată accesibil.” – p.230

Citeam primul volum al acestei trilogii la începutul verii anului trecut și iată-mă aici, ajuns la finalul seriei. Trebuie să mărturisesc, a fost o călătorie pe cinste și recomand această trilogie oricui, prezintă o lume atât de bine construită de care o să-mi fie dor.

Am început ultimul volum al seriei cu o oarecare teamă, având o presimțire că finalul va fi tragic, sentiment întărit de dedicația cărții din primele pagini.

DSC_0278

Din fericire pentru mine și nefericire poate pentru alții, finalul a fost, din punctul meu de vedere poate cu o ușoară exagerare, perfect. Chiar a fost pe gustul meu și mi-a întrecut așteptările.

În Regatul Luminilor, Alina continuă călătoria ei în găsirea celui de-al treilea amplificator, care avea să-i ofere suficientă putere încât să-l învingă pentru totdeauna pe Întunecatul. Sau ar trebui să zic pe Aleksander?

tumblr_n8vhenkhwK1szsox9o2_500

Ce mi-a plăcut cel mai mult la întreaga serie este evidențierea acestui contrast, binom universal și fundamental dintre bine și rău, urât și frumos, lumină și întuneric. Până și titlurile celor trei volume ilustrează sublim acest contrast. La început a fost întunericul – Regatul Umbrelor, apoi în volumul al doilea pășim în Regatul Furtunilor – simbolizând lupta dintre întuneric și lumină, creând un haos general între forțele binelui și cele ale răului, urmând în final Regatul Luminilor, care sugerează victoria luminii asupra întunericului, dar cum aici nu suntem în basme, victoria nu este chiar ceea ce te aștepți, ci iese pătată nicidecum pură, dintr-o luptă care, de la început a dovedit că, indiferent de rezultat, va lăsa consecințe fatale.

Fiind final de serie, o să încerc mai degrabă să fac o analiză generală a tot ce am simțit în legătură cu aceasta, privind retrospectiv de unde au început personajele și unde au ajuns.

tumblr_nkdyc6Rfv41qejg7to1_540

De la început mi-a plăcut relația dintre Alina și Mal, cu suișurile și coborâșurile ei. După volumul doi și o mare parte din volumul trei, îmi pierdusem aproape orice speranță ca relația lor să aibă o rezoluție fericită, dar se pare că Ana Kuya avea dreptate: „Speranța este ca apa. Întotdeauna găsește un locșor prin care să se strecoare.” Și oriunde ar fi sfârșit drumurile lor, mi-a plăcut ce a zis Mal că: „oricare ar fi legătura dintre noi, nu încape îndoiala că noi am creat-o. Ne aparține nouă.”

Mi-a plăcut foarte mult și tema răului condusă de personajul Întunecatul. De abia în ultima parte din Regatul Luminilor, am conștientizat măiestria cu care aceasta s-a dezvoltat și a ajuns la o oarecare finalitate. Pentru că, să fim serioși, răul din lume nu va dispărea niciodată în întregime tocmai datorită faptului că este necesar un echilibru. Și într-un mod realist, nici în finalul seriei răul nu dispare. Dar ce mi-a plăcut extrem de mult sunt ultimele cuvinte ale lui Aleksander, care îi spune Alinei: „Cineva care plânge după mine”. Chiar m-a emoționat, ducându-mă cu gândul la o idee mult mai profundă inițiată de Mark Twain care spune cam așa:„Dar cine se roagă pentru diavol? Cine, în 18 secole, a avut decența și umanitatea să se roage și să se gândească la acel păcătos care avea cel mai mult nevoie de asta?”

„Îndurare. Oare înțelesesem vreodată ce însemna îndurarea? Oare chiar crezusem că știam ce înseamnă să suferi? Să ierți? Îndurare, mi-am spus în sinea mea. Pentru cerb, pentru Întunecatul, pentru noi toți.” – p.371

Un alt aspect al cărții extreme de interesant este felul în care este adresată suferința. Ideea că „suferința e pe toate drumurile. Ce contează e ce face fiecare om din ea” este foarte adevărată și arată că și dintr-un rău ai multe de învățat și de multe ori mult mai multe decât dintr-un bine. Dar în același timp, trebuie să ai grijă să îți controlezi suferința, să nu o hrănești des fiindcă într-o zi s-ar putea să ajungă atât de mare încât să se hrănească cu tine și din tine, fără să-ți ceară vreo permisiune: „Suferința avea propria ei viață, se hrănește din ea însăși”.

„Știu că nu există viață fără durere – oricât de mult sau de puțin ai trăi. Oamenii te dezamăgesc, ești rănit și îi rănești la rândul tău pe cei din jur.” –p.294

În concluzie, trilogia Grisha este o serie extraordinară pe care o recomand din toată inima, singura care mi-a amintit până acum cu adevărat de Harry Potter și făcând această comparație, spune multe, vă zic! Un univers fantastic, dar cu niște personaje extreme de realiste, cu care poți empatiza ușor. O serie care te învață să fii puternic fiindcă tăria se dobândește, să nu îți pierzi niciodată speranța și să rămâi mereu cu acea licărire care deși mică poate aprinde oricând un foc mare. Și nu în ultimul rând, să îndrăznești să iubești, pentru că deși poate părea ceva inaccesibil, ceva cu o durată limitată, o dată ce te atinge, devii nelimitat și vei străluci precum luceafărul, cu o lumină atât de intensă încât vei lumina până și cele mai întunecate colțuri. Ca un ultim omagiu adus luminii, îți mulțumesc Leigh Bardugo, pentru lumina pe care ai adus-o în viața mea și a multor altor cititori, sunt sigur!

Titlu românesc: Regatul Luminilor
Titlu original:  Ruin and Rising
Autor: Leigh Bardugo
Editura românească:  Trei
Număr de pagini: 407
Traducător: Laurențiu Dulman
Nota: 10

Cioburi de stele – Primul volum al Trilogiei Constelații

Autoare: Amie Kaufman, Meagan Spooner
Traducere din engleza de Luminita Gavrila
Colectia: Young Fiction Connection
Nr. de pagini: 480
Editura Trei

Trei lumi. Trei povesti de iubire.
Un singur dusman.

Icarus e o uriasa nava spatiala care calatoreste prin hiperspatiu cu viteza superluminica. Icarus explodeaza, iar Lilac LaRoux (fiica celui mai bogat om din univers) si Tarver Merendsen (care, la doar 18 ani, este deja erou de razboi) sunt singurii supravietuitori. O naveta de salvare ii duce pe o planeta pustie, unde gasesc o forma ciudata de viata („fiintele soptitoare”), supusa unui experiment secret condamnabil, initiat de tatal lui Lilac. Totul se schimba dupa ce Lilac si Tarver dezleaga misterul „fiintelor soptitoare” si afla ca ar putea fi salvati. Dar nu vor mai fi niciodata aceiasi tineri care au pasit candva pe planeta pustie.

„O aventura palpitanta in spatiul cosmic.” – Kirkus Reviews

Cioburi de stele a fost recompensata cu cel mai prestigios premiu pentru science-fiction si fantasy din Australia, Aurealis Award for Best Young Adult Novel.
De asemenea, se afla pe lista lunga a finalistelor la Inky Teen Choice Awards pe 2014.
Cioburi de stele va fi adaptata pentru televiziune in cursul acestui an.

„Nu stiu cine sau ce ne urmareste, dar imi dau seama ca floarea este un dar de la fiintele misterioase. Nu stiu ce intentii au ele, dar stiu ce inseamna acest dar pentru mine. Nu sunt singura. Poate ca n am fost niciodata. Nici macar cand am intrat in maruntaiele navei. Acele fiinte soptitoare imi citesc gandurile. Citesc in sufletul meu.”

Amie Kaufman si Meagan Spooner sunt prietene vechi si, ocazional, colege de camera, calatorind in toata lumea (dar nu si in spatiu).
Meagan, care este, de asemenea, si autoarea trilogiei Skylark, locuieste la Asheville, Carolina de Nord, in timp ce Amie locuieste in Melbourne, Australia. Desi le desparte o distanta atat de mare, impartasesc aceleasi pasiuni: epopeile spatiale, calatoriile cu masina si gustarile savuroase.

Cum vi se pare? 🙂

Regatul Umbrelor de Leigh Bardugo

 

Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.

„Cerbul îmi arătase puterea mea. Cruțasem viața cerbului. Puterea acelei vieți îmi aparținea mie la fel de mult pe cât îi aparținea celui care i-o curmase.”

Regatul Umbrelor a fost o surpriză foarte plăcută. Sincer, nu aș fi citit niciodată cartea aceasta. Simțeam că nu e genul meu, că este o altă poveste cu adolescenți și că nu merită timpul meu. Totuși, mi-au ridicat un semn de întrebare toate recenziile pozitive și părerile cititorilor care o lăudau. Așa că am zis că trebuie să-i dau o șansă, să mă risc.

După cum spune și Veronica Roth: „Nu se compară cu nimic din ce-am citit vreodată”, Regatul Umbrelor mi-a amintit de plăcerea cu care devoram o carte în copilărie și deși treceam la alte activități, tot cu gândul la carte rămâneam, voiam să aflu ce se mai întâmplă. Universul creat de autoare este extraordinar, se simte imaginația debordantă a autoarei cât și cunoștințele culturale și mitologice. Regatul Umbrelor este povestea perfectă pentru a evada când simți ca realitatea pune prea multă presiune pe tine. Stați fără grijă, și ficțiunea va pune la fel de multă presiune, dar într-un mod diferit, plăcut.

„Ce este infinit? Universul și lăcomia oamenilor”

Am citit recent o chestie foarte interesantă pe internet: Faptul că mii de oameni citesc aceeași carte, dar pentru fiecare în parte este diferit – fiecare își imaginează altfel personajele, decorul descris, fiecare empatizează și simte altfel, în felul său de a fi. Pentru că suntem unici și filtrul gândirii noastre este unic. Nu e minunat?

Revenind la carte, pentru mine Regatul Umbrelor a fost ca o gură de aer proaspăt, iar faptul că nu aveam nicio așteptare și mi-a întrecut orice așteptare aș fi putut avea este un plus. Este un twist, o răsturnare de situație în legatură cu Întunecatul pe la mijlocul cărții care m-a făcut să iubesc povestea și mai mult.

Regatul Umbrelor este o poveste complexă, cu personaje verosimile și bine conturate și un fir narativ alert care te ține în suspans în permanență. Este o poveste despre bine și rău, lumină și întuneric, despre prietenie și un pic de iubire. O poveste creată cu măiestrie despre care abia aștept să citesc în continuare în cele două volume rămase ale trilogiei Grisha!

Titlu românesc: Regatul Umbrelor
Titlu original:  Shadow and Bone
Autor: Leigh Bardugo
Editura românească:  Trei
Număr de pagini: 342
Traducător: Laurențiu Dulman
Nota: 10

JUMATATEA REA – cel mai tradus roman al unui autor debutant!

Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea)Romanul Jumătatea Rea / Half Bad de Sally Green, care va fi publicat la jumătatea acestei luni de Editura Trei, a stabilit un nou record mondial, potrivit Guinness World Records. Este cel mai tradus roman al unui autor debutant.

Jumătatea Rea a fost vedeta Târgului de Carte pentru Copii – Bologna 2013, intrând în atenţia editurilor din întreaga lume.

Drepturile de publicare au fost vândute până în prezent în 47 de ţări, iar Fox 2000 le-a achiziţionat pe cele de ecranizare. Filmul Jumătatea Rea va fi produs de Karen Rosenfelt, care a mai realizat seria Twilight, Hoţul de cărţi, Diavolul se îmbracă de la Prada sau seria Alvin şi veveriţele.

Jumătatea Rea, primul volum al unei trilogii, este un thriller supranatural, o poveste despre înstrăinare, despre voinţa de a supravieţui a unui băiat căruia nu i se dă nici o şansă.

În zilele noastre, în Anglia, vrăjitoarele trăiesc la un loc cu oamenii: Vrăjitorii albi, care sunt buni; Vrăjitorii negri, care sunt răi; şi Nathan, în vârstă de şaisprezece ani, fiul unei Vrăjitoare albe şi al celui mai temut Vrăjitor Negru. 
Ţinut captiv într-o cuşcă, Nathan trebuie să scape înainte să împlinească şaptesprezece ani, când va primi trei daruri de la tatăl său şi va deveni el însuşi vrăjitor – iar dacă va greşi va muri.

Încercarea lui Nathan de a-şi găsi tatăl devine o luptă crâncenă pentru supravieţuire, cu provocări la tot pasul şi în care binele şi răul se dovedesc mult mai complicate decât şi-ar fi imaginat.

„O poveste tulburătoare şi palpitantă … un protagonist de neuitat” – Publishers Weekly

„O trilogie înfricoşătoare, convingătoare care împinge limitele a ceea ce credem că este bine şi rău …. supravieţuirea lui Nathan este fragilă şi minunată – şi este doar începutul.” – Booklist

„Periculos de captivantă! ” – Time Magazine
Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea)
„Un antierou care te… vrăjeşte. ” – Wall Street Journal

Sally Green locuieşte în nord-vestul Angliei. A avut diverse slujbe (plăcute şi mai puţin plăcute), apoi a deţinut chiar o funcţie importantă într-o companie. Însă viaţa ei s-a schimbat când şi-a descoperit bucuria de a scrie şi a început să pună pe hârtie poveştile la care a visat dintotdeauna. E o cititoare pasionată şi adoră plimbările în natură. În fiecare dimineaţă îşi propune… să bea mai puţină cafea. Jumătatea Rea este primul ei roman.

4 ANI

istock_000016299692xsmall4 ANI. Nici nu ne vine să credem. Fiecare an din viața acestui blog a avut momentele lui frumoase, care acum s-au înrămat în amintiri. Anul acesta a fost o experiență cu totul diferită. Dacă 3 ani l-am „crescut”, anul acesta am încercat să vedem dacă reușește să meargă fără sprijinul nostru. Este ciudat, dar nu putem să nu ne gândim la blog ca la un mic copil. Care a crescut odată cu noi și pe care l-am hrănit cu fărâme din sufletele noastre, pe care acesta le-a înmagazinat cu mare grijă, făcându-le mereu accesibile nouă, cât și cititorilor. Ne bucurăm, în primul rând, pentru că putem scrie aceste rânduri astăzi. Pentru că, acum 4 ani, nu am abandonat acea idee “Hai să facem un blog”. Nu vă închipuiți greșit. Unul a venit cu ideea, dar dacă celălalt ar fi refuzat, blogul acesta nu ar mai fi existat azi. Este un blog facut de două persoane, împreună. Poate că unii reușesc singuri să susțină un blog și îi apreciem, dar The Search For Something More a fost creat împreună și împreună vom merge în continuare și sperăm că și cu voi. Prin faptul în care am zis că blogul a funcționat anul acesta “fără sprijin”, am vrut să facem referire la activitatea noastră redusă pe blog care se datorează unui an mai greu pentru noi (clasa a XII-a, BAC, admitere etc). Astăzi vorbim doar despre lucruri vesele, însă am vrut să clarific situația. Oricum, am încercat să ținem un mic “foc” arzând, care va reveni la dimensiuni normale de la sfârșitul lui iulie. În această scurgere rapidă a timpului, blogul a simbolizat mereu o constantă în viețile noastre, un loc unde ne-am putut exprima și care ne-a “încurajat” să continuăm să citim, să explorăm printre cuvinte și să gasim înțelesuri frumoase, ceva mai mult. Pentru că, ca și acum patru ani, tot la ceva mai mult aspirăm și azi: la mai mult timp, la o scurgere mai lentă a acestuia, la mai multă fericire, iubire și recunoștință. Începem prin pași mici și vă mulțumim tuturor celor care citiți această postare și sunteți alături de noi în această zi specială și însorită de 9 aprilie. Pentru a patra oară și la cât mai multe, La mulți ani The Search For Something More!

Vizite totale: 285,017
Postări: 896
Numărul de comentarii: 3,749
Cea mai aglomerată zi: 9 aprilie 2013 (4,756 vizite)

aniversare3


Concursul se desfăşoară de azi, 9 aprilie până pe 1 mai 2014, urmând ca pe 2 mai să afișăm câștigătorii.

Mulțumiri sponsorilor editura Leda și librăria online Libris! 

 

Zi după zi de David Levithan

Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.

„Învăț că o viață e adevărată doar atunci când altcineva îi cunoaște realitatea.”

David Levithan vine cu o idee interesantă în romanul său „Zi după zi”, idee care m-a provocat să citesc cartea.

„Simplu și complicat, cum sunt cele mai multe lucruri profunde și adevărate.”

Spre deosebire de alte cărți, personajul principal din această poveste este un suflet numit simplu A si care deține următoarea caracteristică inedită: în fiecare dimineață, zi după zi, se trezește într-un alt trup, experimentând o altă viață.

„Mă simt întotdeauna în largul meu și nu mă simt niciodată în largul meu. Pur și simplu așa e.”

La prima vedere sună foarte interesant și poate cititorii își imaginează că și ei și-ar dori să dețină această capacitate, dar întrebarea este: Merită? A ne demonstrează, de-a lungul romanului, în ce constă acest tip de viață și cum de fapt trăiește fără să trăiască cu adevărat: o viață fără atașamente, fără implicări de orice fel. El este o gazdă care pășește din corp în corp, fără a avea o „casă” a lui. Un suflet care nu are voie să ocupe trupul cuiva mai mult de 24 de ore ca și cum sufletul proprietar s-ar supăra.

Situația devine o rutină pentru A și ajunge să se împace oarecum cu aceasta. Însă, totul este dat peste cap și toate regulile dispar în momentul în care A se îndrăgostește de Rhiannon. Dar prin tot ceea ce el face în corpul gazdei, ea se îndrăgostește mai mult de cine crede că este în acel trup, ci nu de cel care îl ocupă cu adevărat, în acea unică zi. Durează o zi să te îndrăgostești, dar A află că să te îndrăgostești e partea simplă, ce urmează apoi e partea complicată. A experimentează un întreg proces de iubire, care îi reverberează tot sufletul, iar acum fiecare zi este o dorință de a o vedea pe ea. Cum se va termina totul? Va afla Rhiannon adevărul? Există oare o cale prin care A poate întrerupe această situație și să ducă o viață normală? „Zi după zi” vă poate oferi toate raspunsurile.

„Fiecare persoană este o posibilitate. […] Posibilitatea lui se sprijină pe lucrurile care înseamnă cel mai mult pentru mine. Bunătate. Creativitate. Implicare în lume. Implicare în posibilitățile oamenilor din jurul lui.”

Ca încheiere, aș spune că romanul este o poveste tragică de iubire, care răspunde provocării lansate de autor într-un mod subtil, dar sigur. Putem iubi pe cineva menit să ia altă înfățișare în fiecare zi? Nu. Dar putem încerca. Tocmai asta face autorul: testează limita umană pentru a ne arăta apoi că nu suntem nelimitați și că sacrificul prin iubire poate salva, dar nu totul, ci doar cea mai mare parte.

Titlu românesc: Zi după zi
Titlu original:  Every Day
Autor: David Levithan
Editura românească:  Trei
Număr de pagini: 315
Traducător: Lidia Grădinaru
Nota: 9