Un coșuleț de flori, o florăreasă atipică și ziua mamei


cake

Ieri, 17 noiembrie 2014, a fost ziua de naștere a mamei mele. Pe lângă sentimentul de fericire pe care îl ai în această zi, se strecoară și unul de melancolie, a încă unui an trecut, a vremurilor apuse sub greutatea vârstei. Nostalgia a cuprins-o și pe mama, iar eu nu prea am avut cum să o scot din această stare. Totuși, am zis să nu mă dau bătut. Inițial am zis să încep să țip: “Mamăă, doar astăzi împlinești această vârstă. E ceva unic, ceva minunat, iar faptul că nu te bucuri de ea pe măsură se va transforma într-un mare regret. Chiar vrei să adaugi un nou regret pe lista de lucruri care-aș-fi-putut-să-le-fac-diferit?” .

Apoi mi-am zis că dacă eu nu am reușit să o conving, poate un  buchet de flori o va face. Am ales calea mai pașnică. Am ales limbajul florilor. Și știți că florile au convins-o? Dar până i-am dat florile, am fost să le cumpăr și acolo s-a întâmplat ceva deosebit. Am dat peste o doamnă ușor înaintată în vârstă, mi-a prezentat cam ce are pe acolo și a văzut că mă uitam insistent la buchețelele în coșuleț. Am întrebat de unul care îmi plăcea mult și mi-a zis că este 50 de lei. Am mai stat puțin pe gânduri, mi-am mai mutat privirea și pe altele și atunci s-a apropiat de mine. Mi-a zis că pentru că sunt tinerel și frumos (vai mulțumesc!) mi-l dă la 40. “Ai 35 la tine?” “Opaa, îmi zic în gând, m-am scos”. Am vorbit repede cu o oarecare frică să nu se râzgândească de la oferta  mult prea tentantă: “Daa! Îl vreau.”

Îi dau banii și apoi mă întreabă pentru cine sunt. “Aoleu, să vezi că sigur crede că pentru iubită, ce îi zic vai nu ce..”. Pentru mama, îi răspund. Și chiar m-a emoționat femeia. Mi-a zis că să rămân mereu așa și să nu uit de mama mai târziu în viață cum au făcut băieții ei. Avea doi băieți, amândoi căsătoriți, unul cică nu o mai vizitase de vreo 2 ani, d-apoi să se mai aștepte la un cadou sau o floare de la ei. „Și o garoafă dacă mi-ar fi dat, eu aș fi fost fericită”. Eram ceva în genul „băi femeie tu vrei să mă faci să plâng?” Mi-a povestit necazul ei și a trebuit să o ascult până la capăt, măcar atât puteam să fac pentru gestul ei frumos. Să o răsplătesc cu timpul meu. Am încercat să o încurajez cu o vorbă bună, să-i zic că poate o să se schimbe. Dar parcă mă loveam de situația de mai devreme cu mama. Când cineva e supărat , nu prea ai cum să-i inversezi starea. Nu e imposibil, dar e destul de greu. Schimbarea și-o face tot persoana respectivă când spune stop gândurilor negative aferente tristeții.

În final, ne-am luat rămas bun, i-am mulțumit mult de tot și am ieșit din florărie. M-a urmat până la ușă și a stat în pragul acesteia, deși afară era destul de frig. Am simțit cum mă ațintea cu privirea când așteptam semaforul să se facă verde. „Acum te-ai găsit și tu să fii roșu!” M-a strigat. M-am întors și m-am luat după ea înapoi în florărie. Mi-a zis că îmi dă un coșuleț mai bogat, că s-a râzgândit și sincer nu l-aș fi lăsat pe cel pe care îl aveam deja în mână (îmi plăcea și mă și încălzise la cât l-am ținut în mână ascultându-i povestea) până nu l-am văzut pe cel care mi-l oferea. Era și mai frumos. Era splendid. Perfect. Dacă nu mă înșel, cred că scria 60 de lei pe el când l-am ochit la început. Mi-am luat imediat ochii de la el, mi se părea prea scump.

I-am mulțumit încă o dată mult de tot. Pentru un moment, mi-am zis că să-i ofer și ei o floare. Dar din florăria ei? Era un pic ciudat. Altă dată am zis. De data asta nu m-a mai strigat. Dar tot m-a privit din pragul ușii. Semaforul iar l-am prins roșu. Eram încântat de bunătatea acelui suflet, căci altfel m-aș fi enervat. S-a făcut într-un sfârșit verde și am pornit entuziasmat spre casă. Pe stradă m-a mai abordat o doamnă „Vai, dar ce flori frumoase. Le-ați luat de la piață?”. De la florărie. Chiar nu mă așteptam de la atât de multă atenție. Nu mă așteptam să stau atât de mult la florărie. Chiar nu am mai stat niciodată așa de mult într-o florărie. Dar a fost o experiență deosebită și sunt recunoscător că am avut-o. Mă bucur că am cunoscut o persoană cumsecade cu o inimă mare. Și sunt sigur că binele acelei florărese o să se întoarcă înzecit asupra ei.

Astfel, ziua mamei s-a îmbunătățit semnificativ cu surpriza făcută. Se spune că sunt două tipuri de buchete de flori: cele care ajung într-o vază și cele care își au destinația la inimă. Coșulețul de flori a ajuns unde trebuia să ajungă. Constat cu amuzament că oricum nu ar fi putut ajunge într-o vază din moment ce este un coșulet. Sunt fericit. Mă joc cu gândurile.

Nu i-am făcut poză coșulețului și nu mai sunt acasă ca să o fac, dar vă las una cu tortul comandat tot de mine –  sper că m-am făcut clar înțeles că îmi iubesc mama.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s