poveste de iubire


Cred că niciodată nu mi s-a mai întâmplat să am acest sentiment. Sentimentul că nimic nu-mi mai aparține, că totul este altfel, că lumea mea a luat-o razna. Nu știam cum puteam să schimb acel lucru, să-l fac să dispară, pentru că pur și simplu mă îngrozea. Însă era și ceva fascinant. Pe lângă acel instinct pe care îl aveam și care îmi zicea să fug, mai era și senzația că ceva este al meu. Și că nu trebuie să-i dau drumul.

 Pe când stăteam sprijinită de trunchiul unui copac înalt, jucându-mă cu o frunză pe care o prinsesem în timp ce cădea, am zărit o mișcare în umbra pădurii. La început credeam că nu o să mai vină, dar curând mi-am dat seama ce voia să facă. M-am prefăcut că mă uit la un stol de păsări de pe cer și în același moment am simțit mâinile lui calde pe șoldurile mele și respirația lui în urechea mea. M-am întors și m-a sărutat îndelung, m-am topit în brațele lui.  Atingerea blândă a buzelor lui mă fermeca. Știam că inima mea nu va înceta niciodată să bată atât de tare atunci când mă atingea.

 M-am desprins încet din brațele lui numai ca să mă uit în ochii lui de culoarea mușchiului de copac. Mă simțeam extraordinar atunci când eram lângă el. M-a luat de mână și un fior mi-a străbătut tot corpul. Am mers pe o potecă îngustă în timp ce el îmi povestea lucruri banale. Tot ce puteam auzi era sunetul vocii lui melodioase, tresărind din când în când atunci când îmi rostea numele.

 La un moment dat s-a așezat într-un luminiș și eu l-am urmat. Soarele își arăta ultimele raze roșiatice pe cerul clar. Stăteam atât de aproape de el, îi simțeam inimă bătând ritmat sub palma mea. S-a pregătit să zică ceva, așa că m-am uitat la el.

 -Știi, niciodată nu mi s-a mai întâmplat să am sentimentul pe care îl am acum, a zis el, cu ochii sclipind.  Nu știu cum să explic, e ca și cum sufletul meu s-ar fi întregit, ca și cum tu mă completezi.

 Eu am rămas uimită, dar ușurată în același timp, pentru că acum știam ceva care mă rodea pe dinăuntru de mult timp. Știam că  simțea același lucru ca și mine.

 -Și eu simt același lucru. Dintr-o dată totul are un sens pe care până acum nu-l cunoșteam. Te iubesc. Te iubesc nu pentru ceea ce ești, ci pentru ceea ce sunt atunci când ești cu mine. E un citat din Marquez, am răspuns eu abia respirând.

 -Și eu te iubesc, mi-a spus el în timp ce mă cufunda într-o lume cunoscută numai de mine, în care buzele noastre s-au unit și brațele lui mă înlănțuiau ca într-o îmbrățișare eternă.

 

This entry was posted in Fără categorie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s