Împreună pe o pagină de jurnal


ringer-season-finale-sarah-michelle-gellar-ioan-gruffudd-im-the-good-twin

~ Text scris acum doi ani, inspirat de serialul Ringer ~

Totul în viaţă este creat să fie dificil. Totul înainte şi după iubire. Există doar un singur moment de mijloc în care totul e perfect ca într-un basm. Apoi totul se destramă. Intervine viaţa. Suntem suflete disperate în căutarea iubirii, iar faptul că nu o găsim ne transformă în oameni răi. Iubirea îmbunează sufletul, ne îndulceşte, dar lipsa ei ne poate distruge. Aş spune că iubirea este unul dintre cele mai periculoase blesteme. Unora le face bine, altora nu. Pe unii, însă, îi ucide. Noi, oamenii, nu reuşim să ne găsim sufletul pereche fiindcă nici măcar nu îl căutăm cu adevărat. Mai presus de aceasta, nu reuşim să găsim iubirea pentru că nu credem în magia acesteia. Iubirea e magică, fabuloasă, iar o persoană care nu crede, nu o va găsi niciodată pentru că nu o va vedea, oricât de aproape sau de departe aceasta ar fi.

Acum să vă spun povestea mea: după mulţi ani de căutare, de relaţii eşuate şi de suferinţă mi-am găsit sufletul pereche. O lună de zile am avut acel moment de mijloc de care vă spuneam mai sus, în care am fost cel mai fericit om de pe pământ şi în care ne-am şi logodit. Apoi a venit nunta, care se spune că este cel mai minunat moment din viaţa unei persoane. Dar al meu nu trecuse cumva? Când ne spuneam jurămintele, am aflat că da. Jurământul meu era acesta: „Pentru restul vieţii noastre, promit să te găsesc în fiecare poezie, să te văd în fiecare operă de artă, să te aud în fiecare cântec de iubire. Sunt uimit de puterea pe care o ai asupra inimii mele. Nu pot să cred felul în care m-ai sprijinit de fiecare dată necondiţionat. M-ai făcut un om mai bun. Şi pentru aceasta îţi voi fi veşnic recunoscător. Te iubesc.

Jurămîntul ei…nu l-am mai auzit..nu pentru că m-a părăsit la altar sau alte idei telenovelistice, ci pentru că a murit. În braţele mele. Ea avea o tumoare de care eu nu aflasem niciodată, decât după câteva luni, când i-am găsit jurnalul. În acele pagini cu cerneală ştearsă de lacrimi vărsate, ea mărturisea de ce a ţinut acest secret faţă de mine, faţă de familie şi prieteni, cum frica de a mă pierde la aflarea veştii a întemniţat-o, cum nu vroia ca privirile tuturor să se schimbe în milă. Lacrimile mele s-au alăturat celor uscate ale ei şi măcar ele vor rămâne împreună, impregnate pe o pagină de jurnal. Durerea copleşitoare îmi înnodă stomacul şi îmi frânge inima. Carnivoră, aceasta începuse să mă devoreze încetul cu încetul până mă golise de orice emoţie şi de orice voinţă. Ameliorarea a fost dată de şerveţelul roz pe care l-am găsit la sfârşitul jurnalului, împăturit cu grijă. Era jurământul ei faţă de mine, cel ce a rămas nespus şi doar scris. Închei povestea mea cu acesta şi sper că viaţa a fost mai blândă cu voi. Regret felul în care povestea noastră s-a sfârşit, dar nu o să regret niciodată ce am avut împreună. Amintirile noastre împreună sunt viaţa mea acum. Ele mă vor hrăni până la sfârşitul zilelor mele. Iar când se vor termina, tu mă vei aştepta acolo, îngerul meu. Pentru că iubirea noastră este nemuritoare. Te iubesc.

Jurământul ei: „ Promit să te iubesc cu toată fiinţa mea la bine şi la greu şi orice s-ar întâmpla vreau să ştii că mereu te voi veghea de oriunde voi fi. Voi fi îngerul căruia tu i-ai construit aripi, i-ai făcut inima să bată şi apoi să te iubească. Îţi mulţumesc pentru că m-ai învăţat ce este adevărata iubire, trăire, viaţă. Te iubesc.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s