Despre iubirea cu intermitențe și filozofie

Liceul pentru mine a fost o experiență bittersweet. În ultima lună din acest an, voi încerca să adresez cel puțin un articol în privința acestor patru ani și azi m-am gândit că ar fi timpul pentru unul. Pentru că încerc mereu să privesc partea pozitivă a lucrurilor, am să vorbesc despre ceva frumos, mai exact un om frumos, o ființă pe care nu o voi uita niciodată. Despre profesorul meu preferat din liceu. Mai exact o profesoară.

Cred că numele nu e important. Dar o să mă leg totuși puțin de acesta. O cheamă Marțian. Și o consider un marțian tocmai pentru că este specială. Este o persoană aparte care pur și simplu te binedispune numai când o vezi. Emană o energie pozitivă extraordinară care îți va înlătura orice stare de tristețe. Îmi aduc aminte cu mare drag de orele de filozofie din clasa a 12-a. O singură oră pe săptămână din păcate la profilul real. Așteptam vinerea și ora 9. Ce este amuzant este că tot vinerea aveam biologia la ora 8 cu profesoara care mi-a displăcut cel mai mult. După acele ore de biologie, de mult ori ajungeam încărcat de energie negativă, nervi și stres. Ei bine, ora care venea ștergea totul. Îmi încânta sufletul această profesoară.

Orele ei erau singurele ore din tot orarul meu la care nu mă uitam la ceas. Să văd cât timp mai este rămas. Timpul zbura și mereu vroiam mai mult. Din păcate nu se putea. Dar sunt recunoscător că am avut până și acea oră pe săptămână. Sunt recunoscător pentru că am cunoscut-o și am avut-o profesoară.  Este o persoană foarte sufletistă, empatiza mult și am învățat multe lucruri frumoase de la ea, dintre care vreau să împărtășesc și cu voi în acest moment:

1. Binele și răul, Frumosul și urâtul, Îngerul și bestia se află în noi. Noi suntem simbolul omeniei, un simbol dual și totuși perfect.
2. Omul nu are nicio trăsătură definitorie deoarece e liber să se autodefinească.
3. Nu are niciun rost să te blamezi pe tine însuți, să-ți vezi numai partea întunecată când tu ai în tine și forța, și lumina.
4. Suntem o pastă modelabilă. Toate lucrurile își pun amprenta asupra noastră. Oamenii, anotimpurile, alimentele, ce auzim la știri – totul ne influențează, ne transformă, ne schimbă.
5. Nu poți fi deștept 24 de ore din 24, nici frumos și nici nu poți să iubești 24 din 24. Acceptă acest lucru.
6. Dacă ne purtăm frumos, aderăm la frumos. Dacă gândim pozitiv, vom deveni un magnet care atrage numai bine. Dacă mai prinde și niște cuie ruginite, te descotorosești singur de ele. E viață. Nu totul e roz. Nu ar mai avea farmec dacă ar fi.
7. Prietenia este ca vinul – cu cât este mai vechi, cu atât are valoare mai mare.
8. Când arăți cu degetul pe cineva, ai unul îndreptat spre acea persoană, dar patru spre tine. Încearcă să vezi calitățile oamenilor, ci nu defectele. Să vezi unde greșești tu, ce rău ai făcut tu. Aceasta ar fi o primă etapă spre calea spirituală.
9. Omul e lup pentru om. Ne putem mânca singuri. Ne putem autodistruge. Și vorbind mai devreme de dualitate, avem fiecare în noi un lup bun și unul rău. Depinde pe care alegem să-l hrănim. Tu pe care l-ai hrănit astăzi?
10. Nu este greu să faci un lucru, dar este greu să te aduci în starea de a-l face. Aceste cuvinte mi-au schimbat mult perspectiva asupra vieții. Nu mai sta pe gânduri. Vrei să începi ceva, începe. Fă primul pas. Contează enorm.
11. Omul cel mai bogat e omul cel mai sărac în dorințe. În lumea aceasta e atâta durere pentru că sunt atâtea dorințe. Încearcă detașarea, face minuni.
12. Prioritatea nu e a corpului, ci a sufletului care trebuie să rămână curat.
13. Să nu te idealizezi, dar nici să te desconsideri. Să încerci să ajungi la un nivel cât mai mare cu resursele tale proprii.
14. Iubirea este catalizatorul care scoate din tine lucruri pe care le ai, dar care nu pot ieși la iveală decât cu iubire. Iubirea actualizează potențialul unei persoane, transformând posibilitățile în realitate.

Acestea ar fi câteva dintre ideile transmise la orele de filozofie. Sper că te-au pus măcar pe gânduri, cititorule. Sper ca după acest articol să ai mai mult curaj, să ceri mai mult de la viață. Să vrei mai mult. Să schimbi ceva în bine în viața ta. Sper totuși că prea multe idei filozofice nu au adus mai multă confuzie. Pentru că îți doresc claritate.

Așa cum zicea Nichita Stănescu: “Înțelegând viața te apucă plânsul-râsul sau râsul-plânsul”. Trebuie să acceptăm această dualitate a ființei umane. Să o menținem în echilibru. Și pentru a reuși acest lucru trebuie să iubim mai mult. Știu că nu putem iubi tot timpul. Dar haide să încercăm ceva…să iubim cu intermitențe. Dedicat unei persoane care iubește cu intermitențe.

Concert în memoria unui înger de Eric-Emmanuel Schmitt

Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.

“Concert în memoria unui înger” s-a dovedit a fi, pentru mine, o carte neașteptat de bună. Structurată în patru nuvele: “Criminala”, “Întoarcerea”, “Concert în memoria unui înger” și “O iubire la Elysee”, romanul lui Eric-Emmanuel Schmitt explorează fațetele Binelui și ale Răului, posibila mântuire și dualitatea sufletului prin care omul devine fie înger fie demon.

Trebuie să recunosc că îmi place în mod deosebit stilul autorului – simplu, dar în același timp complex și profund, care reușește să satisfacă atât cititorul de rând cât și cel mai sofisticat și mai pretențios în ale lecturii.

Cele patru nuvele care constituie cartea sunt frumoase experiențe de viață, pline de inspirație, în care personajele sunt puse în situații limită, momente în care se poate desluși adevărata esență a ființei. În mod neobișnuit, nu le-am citit în ordinea în care sunt așezate în carte, vrând să las cea de-a treia nuvelă, care a dat și titlul cărții, la urmă, gândindu-mă că va fi cea mai impresionantă. Deși m-a surprins în mod plăcut, ca și celelalte de altfel, povestirea mea preferată a fost ultima – “O iubire la Elysee”.

Mi-a plăcut ideea că “viețile noastre sunt astfel create încât privirea pe care le-o aruncăm le face teribile sau minunate. Evenimente identice  pot fi interpretate ca niște bucurii sau ca niște catastrofe.” Cât de mult contează perspectiva pe care o ai asupra vieții, faptul că niciodată nu e prea târziu ca să ți-o schimbi și cum iubirea e firul secret care poate reface o viață destrămată sunt câteva dintre elementele care m-au fascinat la această nuvelă.

Întreaga carte se învârte în jurul acestui concept, al ambivalenței spiritului uman, al yin și yang-ului dacă vreți, autorul explorând adâncimile conștiinței umane la cote de neînchipuit.

“Există vreun sentiment care să nu poarte în el și contrariul său, asemenea căptușelii unei stofe? Sentimentele noastre nu sunt schimbătoare, ci ambigue, negre sau albe, în funcție de impact, tensionate de contradicțiile lor, ondulate, șerpuitoare, capabile de ce-i mai bun și de ce-i mai rău.”

Ca să închei, aș spune că această carte îți deschide și ție sufletul, așa cum și-l deschide și aceasta ție fiind o reciprocitate specială și mai mult decât atât îți accesează reflexivitatea, dorind să-ți arate adevăruri nespuse despre ființa umană și despre războiul interior pe care îl poartă zi de zi.

“Când devenim cei care trebuie să fim? În tinerețe sau mai târziu? În adolescență suntem în mare măsură creați, în ciuda temperamentului și a inteligenței, de educație, de mediu, de părinți; adulți, ne creăm pe noi înșine prin alegerile pe care le facem”.

Titlu românesc: Concert în memoria unui înger
Titlu original:  Concerto à la mémoire d’un ange
Autor:  Eric-Emmanuel Schmitt
Editura românească:  Humanitas
Număr de pagini: 214
Traducător: Simona Brînzaru
Nota: 10

Rămăşiţele zilei de Kazuo Ishiguro

Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.

Rămăşiţele zilei este o carte specială, o poveste de dragoste complet diferită faţă de ceea ce am mai întâlnit până acum. Altfel, cum poţi să citeşti o poveste de dragoste în care tocmai povestea de dragoste nu există? De fapt, dragostea există în acest roman, dar nu se întâmplă. Trebuie să recunosc, pe alocuri, romanul mi s-a părut deosebit de frustrant şi pur şi simplu parcă aş fi vrut să intru în carte, în poveste şi să-i dau iniţiativă domnului Stevens, curaj, curiozitate pentru a nu lăsa lucrurile pur şi simplu să se întâmple. Totodată, povestea este impresionant de tristă dacă ajungi să meditezi asupra ei şi tocmai cartea lui Izuo Ishiguro este una care îţi dă de gândit, care vrea şi reuşeşte să-şi facă acces la cele mai profunde sentimente ale noastre, care te copleşeşte prin mesajul transmis.

În fond, despre ce este vorba în mare în această carte? Despre Stevens, un majordom care îşi dedică întreaga viaţă profesiei şi carierei sale, crezând că aceasta este menirea lui şi că dacă o va duce până la capăt fiinţa sa va fi pe deplin împlinită. Dar el uită un amănunt extrem de important, aş putea spune sacru – el uită iubirea. Şi când conştientizează, într-un final, şi el acest detaliu este prea târziu pentru a mai putea face ceva care să remedieze timpul deja pierdut.

Rămăşiţele zilei este până la urmă o lecţie de viaţă, care te îndeamnă sa-ţi iei inima în dinţi şi să marturiseşti ce simţi cu adevărat la timp pentru ca apoi să nu rămâi tu cel care regretă şi se întreabă: “Şi ce-ar fi fost dacă..”. De asemenea, romanul ne loveşte cu o doză puternică de realism tocmai prin acest aspect. Pentru ca deşi în filme şi în multe alte cărţi poveştile de dragoste se întâmplă şi nu doar atât se şi termină cu un final fericit, iată că mai există şi această parte mai ascunsă în care din diverse motive iubiri care s-ar fi dovedit a fi extraordinare nici măcar nu au loc pentru că nimeni nu a avut curajul să aprindă fitilul dragostei şi mereu a rămas existentă numai scânteia, care până la urmă s-a resemnat şi ea să se mai zbată.

Ar putea fi mult mai multe de zis despre această carte, de descoperit şi de meditat la ea şi vă aştept cu drag dacă vă hotărâţi să o citiţi să veniţi aici şi să dezbatem păreri.

Închei prin a spune că Rămăşiţele zilei este un roman genial, care abordează un subiect nou în poveştile de iubire, cu dialoguri elegante şi o curgere lină a firului narativ. Pentru că deşi totul merge liniştit şi pare că nimic impresionant nu se întâmplă, cartea şi cuvintele au un zbucium interior extraordinar, care culminează din ce în ce mai puternic până spre sfărşit, acolo unde se liniştesc şi se sting odată cu iubirea pierdută pentru totdeauna.

Citate:

PAPERMAN.

Povestea are în centru un funcționar între două vârste din Manhattan-ul unor decenii trecute, un singuratic, al cărui destin se schimbă dintr-o dată atunci când face cunoștință cu o frumoasă fată pe peronul pe care se înființa zilnic pentru a porni spre serviciu. Când se părea că fata visurilor sale a dispărut pentru totdeauna, are norocul să o zărească din nou la fereastra unui zgârie-nori, peste drum de biroul său. Înarmat doar cu dragostea din inima sa, ceva imaginație și un teanc de coli albe pentru a-i atrage atenția, face tot posibilul pentru ca eforturile sale să aibă șanse de reușită, în ciuda vicisitudinilor sorții.

Astăzi am apucat şi eu să văd scurtmetrajul animat Paperman, care a luat şi Oscarul pentru categoria sa. Trebuie să recunosc, Paperman este un film de animaţie minunat care reuşeşte să îţi ajungă la inimă în doar 6 minute. Filmul are o frumuseţe aparte prin simplitatea sa, prin faptul că poţi exprima sentimente şi emoţii prin muzică, limbajul corpului, expresiile feţei totul prin intermediul îmbinării lui alb cu negru şi puţin…roşu. Paperman nu vine cu nimic pompos, dar tocmai asta îl face special pentru că ne arată faptul că iubirea este prezentă până şi în cele mai simple lucruri. Dacă ai o zi proastă, vrei să crezi în iubire şi speranţă din nou sau pur şi simplu vrei să vizionezi ceva frumos, uită-te la Paperman –  nu durează decât şaşe minuţele şi învăluie-te în magia Disney şi a filmelor de animaţie de odinioară!

Secretul de Rhonda Byrne

“Viaţa este în mâinile dumneavoastră. Indiferent în ce situaţie sunteţi acum, indiferent ce s-a întâmplat în viaţa dumneavoastră, puteţi începe să vă alegeţi propriile gânduri şi să vă puteţi schimba viaţa. Nu există situaţie fără speranţă. Fiecare circumstanţă din viaţa dumneavoastră poate fi schimbată.”

Mult timp am văzut cartea aceasta prin librării şi hipermarketuri şi chiar mă întreb acum de ce mi-a luat atât de mult timp să o descopăr, mai ales că şi titlul cărţii este incitant şi misterios – SECRETUL. Dar nu mai stau să pierd timpul printre aceste gânduri, important este că am gasit-o, am citit-o şi WOW este tot ce pot să spun. Probabil vă întrebaţi ce este Secretul? O să vă spun o parte din el un pic mai încolo, dar mai întâi, primul lucru pe care vreau să îl precizez este că trebuie neaparat să lecturaţi acest roman motivaţional. Pur şi simplu ce afli aici te trezeşte la realitate, îţi dă un impuls incredibil către ceea ce trebuie să faci ca să ajungi unde îţi doreşti, să faci şi să ai orice doreşti.

Autoarea ne mărturiseşte că a trecut printr-o perioadă foarte dificilă, dar că tocmai aceasta a fost cea care a împins-o  către descoperirea secretului: “Puţine lucruri ştiam atunci, mai ales faptul că cea mai mare disperare avea să fie cel mai mare dar”.

Acum o să vă spun cam ce reprezintă acest secret. Dar staţi liniştiţi, eu vă spun o idee, care nu e nimic pe lângă ce vă spune cartea. Secretul este

JANE BY DESIGN

Hello! Ştiu că nu ne-am mai auzit de ceva vreme şi că luna trecută a fost cam pustie pe aici, dar atât eu cât şi Andreea am fost plecaţi în vacanţe şi astfel nu a mai rămas nimeni să se ocupe de blog. Şi deşi tocmai mă trecuse gândul să îmi cer scuze mi-am dat seama că nu am pentru ce, fiindcă a fost dreptul nostru. Şi acum am revenit amândoi. Şi acum vara noastră, a tuturor, s-a scurs. Şi acum începe şcoala. Dar nu vreau să vorbesc despre asta în acest moment. Pentru cei care nu ştiu, pe lângă faptul că noi citim, ne uitam şi excesiv de mult ( aş putea spune în cazul meu) la seriale. Şi deşi am mai facut unele recomandări pe blog pe ici pe colo, am mai avea o grămadă de făcut la seriale văzute şi terminate de ceva vreme care ne-au plăcut în mod deosebit.

Astăzi vreau să vă spun câteva vorbe despre un serial pe care l-am văzut vara aceasta. Este intitulat Jane by Design şi are doar 18 episoade. În vara aceasta ABC Family l-a anulat în acelaşi stil drastic precum The Nine Lives of Chloe King datorită ratingurilor mici. Este a doua oară când reţeaua asta de televiziune îmi anulează un serial bun. Şi deja încep să mă enerveze rău de tot. Dar, oricât aş zice că nu mă mai uit niciodată la un serial produs de ei, nu mă pot abţine. Pentru că, mă citez pe mine: „Nu ştiu cum fac serialele cei de la ABC Family, că mie toate într-un fel sau altul, îmi ajung la suflet – nu sunt geniale sau cu nu ştiu ce idei extraordinare, dar explorează într-un mod minunat tema familiei, a prieteniei şi a iubirii. „

De ce am ales totuşi să vă vorbesc despre acest serial? Pentru că în Jane by Design găseşti aceea inocenţă pe care în ziua de azi serialele cu adolescenţi nu prea o mai au. Nu ştiu cum aş putea traduce în română termenul „heart-warming”, dar cred că este cel mai potrivit pentru a descrie acest serial, care pur şi simplu îţi încălzeşte sufletul, te face să zâmbeşti şi să realizezi că până şi liceul şi adolescenţa au lucrurile lor foarte frumoase. Nici nu aş vrea să vă spun nimic despre acţiunea serialului, dar o să va rezum în câteva cuvinte cam despre ce este vorba.

Jane Quimby, o adolescentă de 17 ani se angajează la o firmă de design, iar toată lumea acolo inclusiv şefa ei care îi oferă postul cred că ea este un adult. Aşadar, aceasta trebuie să fie prezentă şi la liceu, cât şi la locul de muncă şi de multe ori se întâmplă ca acestea două să se intersecteze. Aici intervine prietenul ei cel mai bun încă din copilărie, Billy, care este singurul care îi ştie secretul şi o ajută să treacă cât mai uşor prin situaţia în care se află.

Prietenia celor doi este ceea ce m-a făcut să vreau să văd serialul. Partea cu moda este strict dedicată fetelor, dar a fost şi aceasta plăcut de vizionat. Oricum, în principiu, serialul se axează foarte mult pe relaţia de prietenie a lor şi de-a lungul sezonului o să vedeţi cât de mult evoluează. Pentru mine asta a fost esenţa si lucrul aparte al serialului şi sincer nu cred că acest gen de relaţie a mai fost prezentat şi în alte seriale – ba da, de fapt chiar acum mi-a venit unul in minte – dar oricum nu s-a pus atât de mult accent pe asta şi nici nu a luat direcţia pe care o va lua această relaţie.

În concluzie, de ce ar trebui voi să începeţi acest serial? Dacă v-am stârnit interesul prin ceva din tot ceea ce am scris mai sus. Nu ştiu ce motiv destul de întemeiat să vă dau – poate nici nu este unul. Pur şi simplu trebuie să îl încerci şi să vezi dacă te regăseşti cu ceva în el şi dacă are vreun efect asupra ta. Pentru mine chiar a avut şi de asta scriu şi despre el în acest moment. Şi dacă îl începeţi trebuie să vă pregătiţi sufleteşte de la început pentru un nefinal, care va fi destul de dureros.

Citate:

• „Guys and girls can just be friends, you know, without it automatically leading to some deep, dark romance.”
• „It’s high school, Ben. Nobody’s happy.„
• „You’re you…and that’s perfect.”

Trailer:

Soundtrack: 10+ ( Aici sunt şase melodii din serial care mi-au plăcut foarte mult: Work of Art – Rachel Platten; One Two – Said I would; Better Off – Jeff Zacharski & Olivia Rudeen; Stupid Pretty Girl – Anthony Salari; Tonight – The Shakespeares; Secrets in Stereo – Happy. ) Sper să vă placă şi vouă!
Nota: 9.5

Sora de Rosamund Lupton

“Când vorbesc despre iubirea neîmpărtășită, majoritatea se gândește probabil la cea romantică, dar mai există și alte feluri de iubire care nu sunt răsplătite așa cum trebuie, asta în cazul în care primesc vreo răsplată. Un adolescent furios e posibil să nu-i ofere mamei la fel de multă dragoste pe cât primește de la aceasta; un tată abuziv nu răspunde la iubirea sinceră și curată a copilului. Durerea este exemplul suprem de iubire neîmpărtășită. Oricât de mult și de îndelungat am iubi pe cineva care a murit, aceasta nu ne mai poate împărtăși dragostea. În orice caz, așa simțim…”

Sora de Rosamund Lupton este un roman despre două surori, Beatrice și Tess, care deși nu sunt gemene, sunt unite printr-o legătură foarte specială și astfel ele își împărtășesc totul, chiar și cele mai adânci secrete

Waiting for Forever

Acum  două zile am văzut acest film şi m-am gândit să vi-l recomand şi vouă din moment ce în ziua de azi este aşa de greu să mai găseşti un film bun, care să te mulţumească. Waiting for Forever îi prezintă pe Emma (Rachel Bilson) şi Will (Tom Sturridge). Will este băiatul fără un anumit ţel în viaţă, dar care iubeşte jongleriile şi mai ales să o urmăreasca pe cea mai bună prietenă a lui din copilărie, Emma. Emma este o tânără care are probleme atât în plan professional cât şi in cel amoros şi că nu ar fi acestea de ajuns, tatăl ei se îmbolnăveşte. Astfel, ea se întoarce în oraşul ei natal, acolo unde o va aştepta Will şi unde după atâţia ani, acesta îşi va face curaj şi îi va mărturisi cu adevărat ce simte pentru Emma. De aici, începe o poveste de iubire atipică, care nu ai idée încotro o va lua şi care te va surprinde într-un mod plăcut. Trebuie să mărturisesc că mi-a plăcut destul de mult filmul, dar nu este nici pe departe perfect şi cu siguranţă cei care îi vor căuta defectele şi le vor analiza vor fi dezamăgiţi şi nici nu vor savura lucrurile bune şi frumoase pe care filmul le are de transmis. Filmul are un început mai greoi, cu unele momente puţin plictisitoare şi poate cu un fir narativ care se derulează prea repede. Însă în tema iubirii eşuate, apoi regăsite, în tema familiei şi cea a copilăriei, filmul excelează. Veţi întâlni şi moment triste şi momente fericite, poate unele chiar un pic ciudate şi aiurea. Sunt momente în film care pe mine pur şi simplu m+au uimit şi m-au emoţionat cum ar fi faptul că avem o poveste de iubire şi nu avem niciun sărut între cele două persoane, doar îmbrăţişări care exprimă la fel de mult sau poate chiar mai mult. Eu nu am mai întâlnit până acum asta. Şi mi-a mai plăcut şi timiditatea şi emoţia sufocantă pe care Will o avea atunci când se pregătea să vorbească cu Emma şi să-i mărturisească totul. A fost amuzant. Per total, pe mine m-a lăsat cu zâmbetul pe buze, mi-a încântat urechile prin soundtrack-ul excepţional pe care poate să îl aibă şi inima prin diferite momente şi citate pe care le voi include mai jos.

Sinopsis: Cine decide ce este normal?
O poveste unică despre iubire, prietenie şi o viziune asupra lumii din mai multe perspective, Waiting for Forever explorează legăturile pe care oamenii le fac în faţa schimbărilor vieţii. Emma şi Will au fost buni prieteni în copilărie, dar cu trecerea timpului legătura dintre cei doi s-a rupt, mai ales în ceea ce-o priveşte pe Emma. Pentru Will, Emma nu a încetat niciodată să fie cea mai importantă persoană din viaţa lui.

Citate:

• “I’m gonna tell her that I love her. That I’ve always loved her. That in my dreams, I breath her in, I inhale her and I feel her right here. Here in the blood in my heart.”
• “How can one step away from you, ever be anything for me, but a step in the wrong direction?”

• “I have enough of you in my head to last forever.”

• “– So, Are you following me? – No, I go where You Are.”
• “If you don’t like what you did, then tell the person you hurt that you’re sorry. What else can you do?”

Şi vă las şi scrisoarea pe care o scrie Will Emmei şi pe care dacă vreţi să vedeţi filmul vă rog să nu o citiţi!

Dear Emma,

Those two words, “Dear Emma” take me away to way another time when we use to write to each other after mom and dad died. I used to tell you about my new friends and my new life. And you used to tell me about the grand time my mom and dad were having in heaven. Truth is nothing. What you believe to be true is everything. And the main thing that I used to believe was that I would be with you forever. Forever. The reason it is taking me so long to write you is that I have seen that I have been a fool. I have spent my life fooling myself. Every letter I’ve ever written to you has been a love letter. How could they have been anything else? I can see now that all of them, except this one, were bad love letters. Bad love letters beg for love back. Good love letters ask for nothing. This, I’m pleased to announce, is my first good love letter to you. Because there is nothing more for you to do. You already done everything. I have enough of you in my head to last forever. So please don’t ever worry about me. I’m peachy! I really am. I have everything. If i had one wish, it would be that your life brings you a taste of happiness that you have brought to me. That you could feel what it’s like to love.

Your friend forever, 
Will

Trailer:

Durata filmului: 94 min
Nota: 9.5

Eve#2, Sacrificiul de Anna Carey – Din 4 iulie la LEDA.

„O carte emoţionantă şi romantică, pe care am citit-o dintr-o suflare.” – CYNTHIA HAND

IUBIRE, AVENTURĂ ŞI SACRIFICIU ÎNTR-O LUME DEVASTATĂ.

Pentru prima oară de când a evadat de la Şcoală, Eve şi-a găsit pacea.
Locuieşte în Califia, un paradis pentru femei, la adăpost de soarta îngrozitoare care le aşteaptă pe orfanele Noii Americi. Dar siguranţa ei are un preţ: a fost obligată să-l abandoneze pe Caleb, singur şi rănit, la porţile oraşului. Când aude că acesta se află în pericol, încearcă să-l salveze, însă e prinsă şi dusă în Oraşul de Nisip, capitala Noii Americi.
Captivă între zidurile Oraşului, Eve descoperă un secret cumplit despre trecutul ei şi e forţată să se confrunte cu o crudă realitate. Aflând că iubitul ei este în viaţă, ea încearcă să evadeze pentru a fi împreună – însă consecinţele ar putea fi tragice. Şi atunci, trebuie să facă o alegere disperată, altminteri riscă să-l piardă pe Caleb pentru totdeauna.

NARAŢIUNEA ANTRENANTĂ, POVESTEA ROMANTICĂ ŞI FINALUL TULBURĂTOR
SUNT TOT ATÂTEA MOTIVE PENTRU CITITORI SĂ AŞTEPTE CU NERĂBDARE URMĂTORUL VOLUM AL SERIEI!

Felicitări editurii LEDA pentru performanţa de a scoate acest volum în România la doar o zi de la apariţia acestuia în străinătate. Şi nu este coperta pur şi simplu superbă?

Mai jos puteţi vedea şi un trailer al primului volum din trilogie:

Surpriza de mâine de la ALL

New York, aeroportul Kennedy. În sala de aşteptări aglomerată, un bărbat şi o femeie se ciocnesc, îşi cer scuze, apoi fiecare îşi vede de drumul lui. Madeline şi Jonathan nu se mai întâlniseră niciodată şi n-ar fi trebuit să se revadă. Dar, ajunşi la destinaţiile lor, descoperă că au încurcat telefoanele mobile. Când îşi dau seama de greşeală, sunt despărţiţi de zece mii de kilometri: ea are o florărie la Paris, el, se ocupă de un mic restaurant la San Francisco. Învinşi de curiozitate, fiecare cercetează conţinutul telefonului celuilalt. O dublă indiscreţie şi o revelaţie: vieţile lor sunt legate printr-un secret pe care-l credeau îngropat pentru totdeauna… Îmbinând în mod fericit o comedie romantică şi un thriller captivant, Guillaume Musso construieşte în Chemarea îngerului o intrigă care te va ţine cu sufletul la gură şi nişte personaje de-a dreptul fermecătoare.

„O poveste care te face să visezi cu ochii deschişi. Guillaume Musso este un autor care-şi cunoaşte foarte bine cititorii.“ 

Paris Match

 „Imposibil să nu te prindă: Chemarea îngerului este fără îndoială unul dintre cele mai bune romane ale lui Musso.“

Terra Femina

Cum sunt un mare fan al romanelor lui Guillaume Musso, m-am bucurat enorm când am aflat că mâine apare la editura ALL  o nouă carte scrisă de acesta, o nouă poveste de iubire care probabil mă va impresiona. Chemarea Îngerului – L’appel de l’ange  – pentru cei care ştiu franceză, este ultima carte scrisă de autor până în prezent. Cartea va avea 336 de pagini.

Recenziile altor două romane ale autorului însemnând Fata de Hârtie şi Vei fi acolo? le puteţi citi aici şi respectiv aici.

AWKWARD.

Astăzi vreau să vă vorbesc despre un serial pe care l-am văzut acum vreo şase luni şi de care mi-am amintit acum pentru că a venit vara şi vine şi serialul cu sezonul al doilea. Serialul se numeşte AWKWARD, primul sezon are doar 12 episoade, a câte 20 de minute fiecare şi este o comedie despre adolescenţi şi problemele lor infinite, aş putea spune, din liceu.

Iniţial am început serialul din plictiseală, singurul lucru care mi-a atras atenţia era că o ştiam pe actriţa care interpreta personajul principal dintr-un alt serial. Serialul nu este nici aşa renumit, având în vedere că nici nu se află pe un canal de televiziune mare, aşa că nici eu nu mă aşteptam la mare lucru. Dar după cum bănuiţi, mi-a plăcut enorm de mult pentru că altfel nici nu aş mai scrie despre el pe blog. Mi-a întrecut orice aşteptări şi a fost primul serial care m-a făcut cu adevărat să râd. Este pur şi simplu atât de amuzant, încât la unele faze mi-au dat şi lacrimile. Glumele sunt foarte bine gândite, ca să nu mai spun de replici şi de poveştile în sine pe care serialul le oferă. Personajele sunt de asemenea foarte comice şi ajungi să le îndrăgeşti foarte repede.

Vi-l recomand cu drag pentru o porţie bună de râs, puteţi încerca măcar primul episod ca să vedeţi dacă e pe gustul vostru. Mi se pare ideal de vizionat acum că tot a început vara (chiar dacă încă nu s-a terminat şcoala)  şi oricum pe 28 iunie apare primul episod din sezonul al doilea.

Sinopsis:

AWKWARD o are în prim-plan pe Jenna Hamilton, o adolescentă nepopulară care devine populară după ce tot liceul crede, în mod greşit, că a vrut să se sinucidă. Acum ea trebuie să se confrunte şi cu catalogarea – „fata care a încercat să se sinucidă” pe lângă întreaga dramă de a fi un simplu adolescent – cu o iubire secretă, persoane care te sâcâie şi părinţi care nu te înţeleg.

Citate:

• „Sometimes, being a teenager makes you wanna die.”
• “But my heart? My heart was still waiting for the chance that my head might reconsider.”
• “Someone once said that it’s choice, not chance, that determines our destiny. But it was hard for me to process who would ever choose to find what I found. It was chance.”
• „In case you’re wondering, I’m calling from hell( she means school)
• „Attention was weird. The people who had it seemed not to want it, and the people who didn’t have it seemed to want nothing more.”

Trailer:

Soundtrack: 10
Nota: 10

Dacă l-aţi văzut sau vă hotărâţi să-l vedeţi, chiar vreau să aflu şi părerea voastră. 😀