Începând cu data de 24 Octombrie cei de la ziarul Libertatea ne fac o surpriza noua, iubitorilor de carti, și ofera colecția „Harry Potter” împreună cu ziarul, în fiecare zi de joi!
Harry Potter și Piatra Filozofală – 24 octombrie
Harry Potter și Camera Secretelor – 31 octombrie
Harry Potter și Prizonierul din Azkaban – 7 noiembrie
Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.
Rămăşiţele zilei este o carte specială, o poveste de dragoste complet diferită faţă de ceea ce am mai întâlnit până acum. Altfel, cum poţi să citeşti o poveste de dragoste în care tocmai povestea de dragoste nu există? De fapt, dragostea există în acest roman, dar nu se întâmplă. Trebuie să recunosc, pe alocuri, romanul mi s-a părut deosebit de frustrant şi pur şi simplu parcă aş fi vrut să intru în carte, în poveste şi să-i dau iniţiativă domnului Stevens, curaj, curiozitate pentru a nu lăsa lucrurile pur şi simplu să se întâmple. Totodată, povestea este impresionant de tristă dacă ajungi să meditezi asupra ei şi tocmai cartea lui Izuo Ishiguro este una care îţi dă de gândit, care vrea şi reuşeşte să-şi facă acces la cele mai profunde sentimente ale noastre, care te copleşeşte prin mesajul transmis.
În fond, despre ce este vorba în mare în această carte? Despre Stevens, un majordom care îşi dedică întreaga viaţă profesiei şi carierei sale, crezând că aceasta este menirea lui şi că dacă o va duce până la capăt fiinţa sa va fi pe deplin împlinită. Dar el uită un amănunt extrem de important, aş putea spune sacru – el uită iubirea. Şi când conştientizează, într-un final, şi el acest detaliu este prea târziu pentru a mai putea face ceva care să remedieze timpul deja pierdut.
Rămăşiţele zilei este până la urmă o lecţie de viaţă, care te îndeamnă sa-ţi iei inima în dinţi şi să marturiseşti ce simţi cu adevărat la timp pentru ca apoi să nu rămâi tu cel care regretă şi se întreabă: “Şi ce-ar fi fost dacă..”. De asemenea, romanul ne loveşte cu o doză puternică de realism tocmai prin acest aspect. Pentru ca deşi în filme şi în multe alte cărţi poveştile de dragoste se întâmplă şi nu doar atât se şi termină cu un final fericit, iată că mai există şi această parte mai ascunsă în care din diverse motive iubiri care s-ar fi dovedit a fi extraordinare nici măcar nu au loc pentru că nimeni nu a avut curajul să aprindă fitilul dragostei şi mereu a rămas existentă numai scânteia, care până la urmă s-a resemnat şi ea să se mai zbată.
Ar putea fi mult mai multe de zis despre această carte, de descoperit şi de meditat la ea şi vă aştept cu drag dacă vă hotărâţi să o citiţi să veniţi aici şi să dezbatem păreri.
Închei prin a spune că Rămăşiţele zilei este un roman genial, care abordează un subiect nou în poveştile de iubire, cu dialoguri elegante şi o curgere lină a firului narativ. Pentru că deşi totul merge liniştit şi pare că nimic impresionant nu se întâmplă, cartea şi cuvintele au un zbucium interior extraordinar, care culminează din ce în ce mai puternic până spre sfărşit, acolo unde se liniştesc şi se sting odată cu iubirea pierdută pentru totdeauna.
“De aceea trebuie să deschidem cartea şi să cântărim cu grijă ceea ce este spus în ea, atunci veţi şti că medicamentul conţinut de ea are cu totul altă valoare decât ceea ce ne promitea ambalajul…” – Francois Rablais
Ce este placeboul? Este o iluzie de medicament, o substanţă chimică inactivă, o substanţă care în mod normal nu există, dar noi, oamenii, prin puterea minţii o facem să existe şi uneori se dovedeşte a fi extrem de eficientă. Eficientă în vindecarea a diverse patologii, multe dintre ele considerându-se chiar incurabile.
În lume, există două concepte, două părţi contraste în care oamenii, în funcţie de viziunea lor, cred cu tărie. Acestea sunt raţiunea şi magia. Logica şi credinţa. Fiecare om crede într-unul dintre aceste două aspecte, fie că aşa a fost învăţat de mic fie că pur şi simplu circumstanţele vieţii l-au condus către această concluzie. Aşadar, poţi fi un om al ştiinţei, al raţiunii sau un om al credinţei care crede în ideea că nu tot ceea ce nu vedem înseamnă neaparat că nu există. Placeboul intră, fără îndoială, în cea de-a doua categorie şi până la urmă contrazice ştiinţa şi medicina în general. Dar nu este normal ca atunci când medicina nu-ţi mai poate oferi soluţii, să cauţi răspunsuri în altă parte, dincolo de aparent, dincolo de vălul cu care avem cu toţii acoperiţi vederea? Este imposibilul chiar imposibil sau îl lăsăm noi să fie?
Cineva mi-a zis cândva că ceea ce îl face sănătos pe un bolnav nu sunt medicamentele propriu-zise, ci apa cu care le ia regulat. Acele cantităţi de apă luate regulat, care sunt atât de benefice, chiar miraculoase organismului. Apa este, în acest exemplu pe care vi-l ofer, magia pentru că în conţinutul acestei apei avem acea substanţă chimică inactivă numită placebo. Nu zic că acele substanţe active din medicamente nu au niciun efect pentru că asta ar însemna sfidarea medicinei, dar pentru un efect de 100% avem nevoie şi de puţin praf magic. Placeboul în sine nu este nici bun nici rău. Este de fapt ceea ce facem noi din el – noi avem puterea de a-i da viaţă, existenţă, formă sau de a-l lăsa inexistent, fără niciun folos. Placeboul este răspunsul la întrebarea dacă vrem magie în vieţile noastre. Când suntem bolnavi, toţi aşteptăm o soluţie magică, o vindecare miraculoasă, când de fapt noi nici măcar nu credem în magie. O refuzăm cu atâta îndârjire, de parcă ar fi ceva rău, diavolesc când reprezintă exact contrariul.
Trebuie să lăsăm frica la o parte şi să îi dăm voie magiei să intre în vieţile noastre pentru că această funcţionează într-un singur sens şi are un singur scop: bunăstarea noastră. Trebuie să lăsăm să se creeze acel echilibru vital între raţiune şi magie, să lăsăm să se aşterne acea nuanţă de gri dintre alb şi negru.
“Misterul Placebo” este o carte foarte interesantă, care analizează taine ascunse şi ne transmite un mare secret foarte folositor dacă vom şti să-l folosim în avantajul nostru, dar în primul rând trebuie să îi acordăm atenţie şi să credem în acesta cu toată fiinţa noastră. Pentru că deşi să crezi pare cel mai greu lucru, acesta este în fond doar începutul, începutul a ceva promiţător.
Titlu românesc: Misterul Placebo Titlu original: Le Mystere Du Placebo Autor: Patrick Lemoine Editura românească: All Număr de pagini: 195 Traducător: Oana Ion
Articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.
„Descoperă-ţi unicitatea şi iubeşte diferenţele”
„Tu eşti mult mai mult decât ceea ce crezi că eşti”
„Fii tu primul care face diferenţa pentru a te bucura de o lume diferită”
Le cunosc pe Alina şi pe Andreea de câţiva ani buni. Cele două surori au toată admiraţia şi tot respectul meu pentru felul în care au lucrat neobosit la crearea unor proiecte ce depăşesc cadrele profesiei de avocat sau ale atribuţiilor convenţional conferite profesioniştilor dintr-un anumit domeniu. Acolo unde alţii se mulţumesc să vadă provocări, ele realizează lucruri importante în cel mai scurt timp posibil.
De aceea, este o plăcere deosebită pentru mine să scriu prefaţa pentru prima lor carte, convins totodată că vor urma şi altele, deoarece creativitatea lor e fără limite. Dr. Roy Martina – Medic cu peste 30 de ani de experienţă în medicina holistică, autor a peste 80 de cărţi, multe dintre acestea devenind bestselleruri, trainer şi speaker.
Alina şi Andreea Şerban sunt avocate în Bucureşti şi la Milano. Aceasta este prima lor carte.
„Totul are un sens diferit când aprinzi lumina unică a conştiinţei.”
„Doar experienţa este diferită, sursa este unică.”
„Eşti diferit doar atunci când te pui în locul celuilalt diferit de tine.”
„Iubeşte, dăruieşte, mulţumeşte, în credinţa că toate cele necesare sunt date fiecăruia. Descoperă ce ţi s-a dat ţie.”
„Eşti dornic să cunoşti lumea, dar cea mai valoroasă cunoaştere pe care o vei dobândi în acest proces este cea de sine.”
„Fii Diferit pentru o lume Diferită.”
Şi un articol foarte interesant în legătură cu cartea găsiţi aici.
Parcă nu îmi vine să cred că tocmai ce am mai citit o carte de J.K Rowling. Este chiar o mândrie, având în vedere că această autoare, această fiinţă umană a sădit în mine pasiunea lecturii, de a ma bucura de cuvinte şi de magia lor. De magie în general. Pentru că J.K Rowling este o autoare care scrie parcă cu o baghetă magică şi tot ce imaginează ajunge până la urmă să te uimească, să te fascineze. Şi dacă acum ceva timp, mi-a fascinat copilăria prin universul extraordinar creat în celebra serie de cărţi „Harry Potter”, ei bine, acum a reuşit iarăşi, dar uimitor, cu un roman pentru adulţi, fără niciun fel de elemente fantastice.
Nu am de gând să dau absolut niciun spoiler din carte pentru că vreau să pastrez toate surprizele şi momentele frumoase să le descoperiţi singuri ca să aveţi parte de emoţii mai puternice si trăiri mai profunde. Şi veţi vedea că sunt multe astfel de momente!
Totuşi, sunt câteva lucruri pe care vreau să le punctez despre carte. Mulţi spun că nici măcar nu se compară cu Harry Potter, însă tocmai asta e ideea, că nu poţi să compari un roman realist pentru adulţi cu un roman fantastic pentru copii. Greşeala pe care mulţi o fac este că nu se pot detaşa de faptul că autoarea a mai scris şi Harry Potter şi inconştient poate tot o compară în tot felul de aspecte, parcă încercând să îi găsească intenţionat defecte. O altă mentalitate greşită pe care am mai întâlnit-o este că după o serie atât de frumoasă şi complexă cum a fost prima ei serie, autoarea nu va mai reuşi niciodată să se ridice la acelaşi nivel ca şi cum şi-ar fi epuizat imaginaţia, ca şi cum imaginaţia s-ar epuiza vreodată din noi. Ar fi rău, dar din fericire, suntem norocoşi.
Moarte Subită este o carte extrem de reuşită în felul ei. Cu o temă care personal nu pot să zic că mă atrage foarte mult, Rowling a reuşit să o transpună în aşa fel încât să fie pe placul tuturor, atât al adulţilor cât şi al adolescenţilor. Pentru că sunt extrem de multe lucruri de natură morală la care oricine dintre noi poate lua aminte. Într-adevăr, nu este o carte pentru copii din mai multe motive cum ar fi scenele dintre adulţi şi limbajul folosit, care chiar şi pentru unele persoane adulte poate fi mai greu de digerat. Pe mine, câteodată, traducerea chiar m-a amuzat, nu că nu a fost bună, dar poate inadecvată la unele chestiuni.
Totuşi, o să vă zic foarte pe scurt despre ce este vorba în roman pentru cei care nu ştiu. J.K Rowling ne invită să intrăm într-o lume foarte frumos creată într-un mic orăşel numit Pagford. Desigur că doar pentru că e mic, nu înseamnă că nu se întâmplă nimic semnificativ, ci din contră. Totul o ia razna atunci când Barry Fairbrother, o persoană cu o funcţie importantă în consiliul parohial, moare subit în urma unui anevrism cerebral. Şi cum veştile circulă mai repede decât un gând într-o comunitate aşa de mică, toată lumea de la elevi până la părinţi ajunge să afle despre tragicul eveniment. Despre vestea „care încă bolborosea în atmosferă, efervescentă ca şampania.” Desigur că aceasta reprezintă numai premisa unei poveşti memorabile, pe care cu siguranţă nu veţi regreta să o aflaţi şi cu nişte personaje perfect conturate, tipic umane în care te poţi regăsi cu uşurinţă.
A venit timpul să citiţi acest roman, dedicat unei noi generaţii pe care îl găsiţi aici, la un super preţ, pe site-ul librăriei online Libris. Pe lângă aceasta, de la Libris mai puteţi comanda şi alte cărţi online.
De asemenea, romanul o să fie ecranizat în 2014 şi va consta într-o mini serie creată de postul de televiziune BBC1.
Titlu românesc: Moarte Subită Titlu original: The Casual Vacancy Autor: J.K. Rowling Editura românească: Trei Număr de pagini: 447 Traducător: Constantin Dumitru-Palcus Nota: 10
“Viaţa este în mâinile dumneavoastră. Indiferent în ce situaţie sunteţi acum, indiferent ce s-a întâmplat în viaţa dumneavoastră, puteţi începe să vă alegeţi propriile gânduri şi să vă puteţi schimba viaţa. Nu există situaţie fără speranţă. Fiecare circumstanţă din viaţa dumneavoastră poate fi schimbată.”
Mult timp am văzut cartea aceasta prin librării şi hipermarketuri şi chiar mă întreb acum de ce mi-a luat atât de mult timp să o descopăr, mai ales că şi titlul cărţii este incitant şi misterios – SECRETUL. Dar nu mai stau să pierd timpul printre aceste gânduri, important este că am gasit-o, am citit-o şi WOW este tot ce pot să spun. Probabil vă întrebaţi ce este Secretul? O să vă spun o parte din el un pic mai încolo, dar mai întâi, primul lucru pe care vreau să îl precizez este că trebuie neaparat să lecturaţi acest roman motivaţional. Pur şi simplu ce afli aici te trezeşte la realitate, îţi dă un impuls incredibil către ceea ce trebuie să faci ca să ajungi unde îţi doreşti, să faci şi să ai orice doreşti.
Autoarea ne mărturiseşte că a trecut printr-o perioadă foarte dificilă, dar că tocmai aceasta a fost cea care a împins-o către descoperirea secretului: “Puţine lucruri ştiam atunci, mai ales faptul că cea mai mare disperare avea să fie cel mai mare dar”.
Acum o să vă spun cam ce reprezintă acest secret. Dar staţi liniştiţi, eu vă spun o idee, care nu e nimic pe lângă ce vă spune cartea. Secretul este Continuă lectura →
„Nu ştiţi voi ce altceva s-a mai întâmplat în viaţa mea. Acasă. Ba chiar la şcoală. Nu ştiţi ce se petrece în viaţa cuiva, doar într-a voastră. Şi când te amesteci într-un aspect al vieţii cuiva, nu te amesteci doar în acel aspect. Din nefericire, nu poţi fi aşa de exact şi de selectiv. Când te amesteci într-un aspect al vieţii cuiva, de fapt te amesteci în toată viaţa acelui om. Totul afectează…totul.”
Am citit această carte în urmă cu două luni. Motivul pentru care de abia acum vă vorbesc despre ea este pentru că în acel moment nu aş fi ştiu cum să îmi exprim cuvintele şi totodată sentimentele. Nu vă închipuiţi că acum voi reuşi, dar voi încerca. Este ca citatul acela: „Mereu îmi las temele până în ultimul minut pentru că atunci voi fi mai bătrân şi implicit mai înţelept.”
Cele treisprezece motive este o carte foarte frumoasă, cu un mesaj puternic şi diferită faţă de tot ce am mai citit până acum. De asemenea, tot această carte îţi răvaşeşte sentimentele şi te întristează prin abordarea unei teme sensibile şi anume sinuciderea şi nu oricare, ci în rândul adolescenţilor.
Pentru cei care nu aţi citit cartea sau nici măcar nu aţi auzit de aceasta, o să fac un mic rezumat despre ce este vorba, dar insist pe faptul că nu ce se întâmplă propriu zis este important, ci perspectiva din care este relatată cartea şi ce putem lua noi aminte de la ea.
Personajul principal al cărţii este Hannah Baker, o adolescentă care se sinucide şi care îşi înregistrează prin intermediul unor casete secretele care au dus-o la comiterea acestui fapt, secrete pe care cei care au avut o legatură directă sau indirectă cu moartea ei le vor afla pentru că Hannah s-a asigurat ca dupa moartea sa fiecare dintre respectivii să primească acele casete. Ca cititori, vom fi de asemenea îngrijoraţi pentru Clay Jensen, al cărui nume se regăseşte pe casetele înregistrate de Hannah, deşi el nu îşi poate închipui prin ce act de-al său ar fi putut contribui la decizia lui Hannah de a-şi lua viaţa. Ca oricare dintre noi, normal că Clay este terifiat de ce ar putea auzi povestindu-se despre el şi mai presus de toate, de conştiinţa încărcată pe care o va avea toată viaţa.
Trecând la alte gânduri ale mele în privinţa cărţii, nici în acest moment nu ştiu dacă sunt de acord cu decizia luată de Hannah şi cu justificările şi motivele pe care aceasta ni le împărtăşeşte. Trebuie să recunosc că la început mi se păreau a fi nişte motive banale, ridicole, care până la urmă li se întâmplă multora dintre noi. Dar pe parcursul cărţii mi-am schimbat părerea şi am încercat să o înţeleg pe Hannah. Pentru că deşi nu chiar atât de importante la început, motivele devin din ce în ce mai serioase, unele ajungând chiar să te sperie. Şi toate aceste lucruri s-au adunat pe lângă perioada fragilă în care toţi ne aflăm în adolescenţă şi uite aşa au dus la acest fapt. „Multora dintre voi le-a păsat, doar că nu suficient.” Eu cred că le-a păsat, Hannah, doar că circumstanţele au fost neprielnice, nimeni fiind lângă tine atunci cînd aveai cel mai mult nevoie. Iar cei care au apărut mai târziu i-ai ignorat pentru că tu deja te închisesei în tine, deja luasei o decizie.
„Dacă auzi un cântec care te face să plângi, dar nu mai vrei să plângi, nu-l mai asculţi. Dar nu poţi fugi de tine însuţi. Nu poţi decide să nu te mai vezi pe tine. Şi nu poţi decide să-ţi opreşti gălăgia din cap.”
Cele treisprezece motive este până la urmă o carte foarte tristă şi profundă, în ciuda scrisului oarecum simplu tipic adolescentin. Avem aici de faţă o carte pe care consider că ar trebui să o citească fiecare adolescent, nu pentru o lectură relaxantă, ci pentru a lua aminte la mesajul cărţii (care apropo se studiază în şcolile din străinătate) şi pentru a evita cu tot posibilul să ajungem vreodată ca cei de pe lista lui Hannah. Persoane care până la urmă au greşit. Dar tocmai de aceea citim astfel de cărţi şi cunoaştem aceste personaje. Ca să învăţăm cât putem din greşelile lor şi să încercăm să nu le repetăm. Să încercăm să nu avem prea multe regrete. Să fim mai buni.
Titlu românesc: Cele Treisprezece Motive Titlu original: Thirteen Reasons Why Autor: Jay Asher Editura românească: Leda Număr de pagini: 320 Traducător: Mariana Piroteală Nota: 10
„Mi-am dat seama că nu am nicio ambiţie. Nu pot. Tot ce vreau e să fiu normală. Să trăiesc la fel ca toată lumea, cu experienţe noi care să adauge celor vechi, astfel încât fiecare zi să o modeleze pe următoarea. Vreau să cresc, să aflu lucruri noi şi să învăţ din ce mi se întâmplă. Stând în baie m-am gândit la bătrâneţea mea. Am încercat să-mi imaginez cum va fi. Oare şi la şaptezeci sau optzeci de ani o să mă trezesc închipuindu-mi că sunt la începutul vieţii? Am să mă scol fără să ştiu că oasele mele sunt bătrâne, iar încheieturile, grele şi ţepene? Nu-mi pot da seama cum voi reacţiona când voi descoperi că viaţa mi s-a scurs, că deja e în urma mea, şi că nu m-am ales cu nimic. Niciun tezaur de amintiri, nicio suită de experienţe, nicio înţelepciune pe care s-o dau mai departe. Ce este omul, dacă nu o acumulare de amintiri?”
Da, pot spune că acest citat, care personal mi-a plăcut foarte mult, arată drama prin care trece Christine Lucas, o scriitoare amnezică de 47 de ani, care este personajul principal al romanului „Înainte să adorm”. Ca să fiu sincer, acesta este al doilea thriller citit de mine. Al doilea care mi-a plăcut foarte mult. Primul a fost „Nu-i timp de rămas bun” de Linwood Barclay. După aceste două cărţi pot să ma declar liniştit un fan al thriller-elor pentru că pur şi simplu îţi crează nişte senzaţii şi sentimente grozave atunci când le citeşti, acea adrenalină care îţi trece prin vene atunci când un eveniment foarte important din carte ia o întorsătură la care nu te-ai fi gândit niciodată şi toate scenariile pe care le-ai făcut involuntar în mintea ta sunt spulberate de cel al autorului, care te lasă fără cuvinte. Aşa m-am simţit eu citind acest roman.
„Înainte să adorm” este într-adevăr o carte despre care poţi să spui că nu o mai poţi lăsa din mână până la ultima pagină. Citeam şi dădeam paginile într-un mod alert împreună cu bătăile inimii care se intensificau pentru că eram foarte intrigat să aflu ce s-a întamplat de fapt cu Christine, cum şi-a pierdut memoria, ce s-a întamplat la acel hotel în acea noapte, care avea să-i schimbe viaţa pentru totdeauna. Şi apoi mai era Ben. Ben a fost personajul care mi-a trezit bănuieli încă de la început, dar poate acest lucru se datorează în mare parte şi cuvintelor care erau scrise pe prima pagină a jurnalului Christinei: „SĂ NU AI ÎNCREDERE ÎN BEN”. Comportamentul lui a fost dubios de multe ori, dar autorul se joacă cu mintea cititorului pentru că sunt momente în care chiar te face să crezi că e un personaj pozitiv, care nu are nimic de ascuns, poate doar suferinţa pe care i-o provoacă starea soţiei sale, dar alteori pur şi simplu simţi că e ceva care nu miroase a bine la el. Şi pot să zic că am avut dreptate şi în acelaşi timp nu am avut. O să înţelegeţi voi ce vreau să zic când o să citiţi cartea.
Vreau să zic câteva cuvinte şi despre personajul Christinei pentru că mi-a plăcut modul în care a fost construit şi mai ales mi se pare de apreciat faptul ca autorul, care e bărbat a scris din perspectiva unei femei, lucru care îmi închipui că nu este deloc uşor. Revenind la Christine, personajul ei mi-a inspirat multe sentimente pentru că nu mi-a venit să cred că datorită unei singure greşeli, aceasta va suferi atât de mult. Vă daţi seama ce înseamnă să nu poţi reţine mai mult de 24 de ore, să te trezeşti în fiecare dimineaţă neştiind unde eşti şi cine este cel ce doarme lângă tine? Dar mai presus de toate, să retrăieşti în fiecare zi durerea profundă la aflarea veştii că fiul tău a murit?
„Înainte să adorm” este o carte care te pune pe gânduri, te face să apreciezi amintirile pe care le ai, dar ajungi să realizezi că până şi tu, o dată cu trecerea timpului, vei uita unele dintre ele, mai importante sau mai puţin importante. Dar ce contează, pentru că sunt toate ale tale şi nu vrei să le pierzi. De aceea, cartea m-a făcut totodată să apreciez ţinerea unui jurnal, cât contează până şi acele mici detalii, gânduri ale noastre, pe care mai târziu le vom citi cu plăcere şi cu nostalgie, iar cei care nu le vor mai avea vor tânji după ele. Mi-a făcut o mare plăcere să intru în viaţa Christinei Lucas şi să citesc jurnalul vieţii ei intitulat „Înainte să adorm”.
Christine Lucas, eroina celebrului roman Înainte să adorm de S.J. Watson, va fi interpretată de Nicole Kidman. Bestsellerul internațional, publicat de editura Trei în colecția Fiction Connection, va ajunge pe marile ecrane la începutul lui 2013.
Titlu românesc: Înainte să adorm Titlu original: Before i go to sleep Autor: S.J. Watson Editura românească: Trei Număr de pagini: 439 Traducător: Laurenţiu Dulman Nota: 10
Editura Nemira îi invită pe elevi şi studenţi, în perioada 30 mai-3 iunie, la standul propriu, pavilionul C2, de laTârgul Internaţional de Carte Bookfest, pentru a le premia gustul pentru lectură. Premiul va consta într-o reducere de 35% pentru orice carte cumpărată şi va fi acordată tuturor celor care vor avea la îndemână carnetul de elev sau de student. În plus, ei vor primi o diplomă de premiant Nemira, ca semn de preţuire pentru interesul lor faţă de carte.
Editura Nemira se lansează într-o campanie de încurajare a lecturii în rândul celor tineri, ştiind că plăcerea lecturii trebuie cultivată din vreme. Fiind una dintre editurile care de-a lungul timpului a câştigat foarte mulţi cititori tineri de partea cărţilor, Editura Nemira înţelege că interesul pentru carte nu este întotdeauna susţinut şi de o putere de cumpărare pe măsură. Cei care ar trebui să citească cel mai mult şi care vor forma nucleul tare al cititorilor de mâine nu se bucură întotdeauna de sustinerea pe care o merită.
Nu doar notele contează, CITEŞTE şi Nemira te premiază!
Editura Nemira a venit în întâmpinarea tinerilor an de an cu autori valoroşi şi a încurajat crearea unor adevărate comunităţi în jurul cărţilor. Amintim doar câteva dintre cele mai recente cărţi-fenomen în jurul cărora tinerii au găsit un liant, au creat dezbateri şi le-au recomandat mai departe prietenilor: trilogia Jocurile foamei a lui Suzanne Collins, saga Cântec de gheaţă şi focde George R.R. Martin, trilogia Farseer de Robin Hobb sau seriile de autori din cadrul binecunoscutelor colecţii Suspans şi Nautilus. Fiind cel mai celebru brand românesc de science-fiction, Nautilus este un nume deja binecunoscut şi în rândul tinerilor. Cei mai mulţi nu sunt străini de cărţile scriitorilor care formează esenţa SF-ului mondial: Frank Herbert, George R.R. Martin, Philip K. Dick, Orson Scott Card sau Gardner Dozois. Colecţia Suspans, cu peste trei sute de titluri publicate, i-a adus în scenă pe maeştrii desăvârşiţi ai acţiunii, misterului, societăţilor secrete şi ai aventurii: Stephen King, Raymond Khoury, Patricia Cornwell, Dorothy L. Sayers, Ed McBain, Iain Pears, Joel C. Rosenberg, John Sandford, Tonino Benacquista sau Rodica Ojog-Brasoveanu.
Mai mult, Nemira vine la Bookfest şi cu recomandări pentru tinerii cititori. Amintim doar câteva dintre cărţile pline de peripeţii, magie, creaturi fabuloase şi prieteni de încredere pe care Nemira le aduce la Bookfest: Cartea ucenicului vrajitor de Oberon Zell-Ravenheart, Arthur – Regele Tărâmului dintre hotare şi La răscruce de Kevin Crossley-Holland, Dragonul Maiestăţii Sale de Naomi Novik, Pendragon. Faar, oraşul pierdut de D.J.MacHale sau Invidie de Anna Godbersen.
“Gatsby crezuse până la urma în luminiţa aceea verzuie, într-un viitor fremătător, care se îndepărtează însă cu fiece an în faţa noastră. Ne-a scăpat o dată, dar ce importanţă are..mâine o să fugim mai repede, ne vom întinde braţele mai departe…”
Marele Gatsby este o carte ciudată, care mi-a răvăşit idei, gânduri şi sentimente. Nici nu ştiu ce anume m-a făcut dornic să o citesc, dar mă bucur nespus că mi-a ajuns în mâini pentru că este o lectură mult prea interesantă pentru a fi ratată. Marele Gatsby este genul de carte aparent banală, dar care are un mesaj atât de puternic şi de adevărat încât ajunge să te copleşească. Nu trebuie să ne oprim la o simplă lectură a cărţii şi trebuie să încercăm să vedem dincolo de cuvinte pentru că acolo se află nişte învăţăminte extraordinare plasate de autor doar pentru ochiul special format.
Marele Gatsby are un fir narativ liniştit până spre final când totul parcă explodează, încât la un moment dat ai impresia că citeşti o altă carte pentru că astfel de evenimente nu au cum să se petreacă aici. În ultimele două pagini, F.Scott Fitzgerald revine însă la acea armonie cu care ne-a obişnuit parcă vrând să mulţumească cititorul.
Marele Gatsby ne prezintă un univers aparent perfect cu oameni care trăiesc în lux şi par să aibă totul. La o privire mai atentă, observăm faptul că tuturor le lipseşte un singur lucru, ceva esenţial pentru viaţa umană, ceva ce nici banii nu pot cumpăra: iubirea. Astfel, oamenii devin superficiali, egoişti şi parcă trăiesc ceva ce nici ei nu ştiu ce este.
Cartea ne spune povestea transformării lui James Gatz în Jay Gatsby din perspectiva lui Nick Carraway, care este nimeni altul decât vecinul misteriosului Gatsby. Totul este o enigmă despre acest bărbat care ţine petreceri după petreceri şi la care lumea vine invitată şi neinvitată. În ciuda acestor petreceri, foarte puţine persoane îl cunosc sau l-au văzut măcar pe Gatsby, acesta fiind o fire timidă. Toată lumea îl bârfeşte, este suspicioasă în privinţa averii sale şi chiar îi atribuie titlul de ucigaş sau de spion. ”Ori de câte ori ai poftă să critici pe cineva, mi-a spus, ţine seamă că nu toţi oamenii au avut avantajele de care te-ai bucurat tu.” Nick, însă, este singurul care se apropie de el şi aceştia devin ulterior prieteni. Gatsby îi mărturiseşte adevăratul său secret lui Nick şi din acel moment lucrurile încep să o ia pe o pantă greşită şi tragicul îşi face apariţia. Cine va reuşi să iasă din această dramă şi mai important, va reuşi cineva să îşi găsească iubirea şi totodata cu aceasta adevărata fericire?
Marele Gatsby este o poveste minunat ţesută despre nişte vremuri trecute care erau orice numai fericite nu. Este o poveste de dragoste tristă şi profundă, cu un lichid melancolic care se strecoară printre cuvinte pe tot parcursul cărţii, un vis destrămat şi un timp pierdut pentru totdeauna.
Mai jos aveţi trailerul ecranizării din 2012, adaptarea cinematografică va fi de această dată 3D. Filmul ni-l arată pe Leonardo DiCaprio în rolulul lui Gatsby, iar pe Tobey Maguire în cel al lui Nick Carraway, scriitorul aspirant venit în New York-ul anilor ’20, unde se lasă atras în lumea petrecerilor luxoase şi-a lumii oamenilor extrem de bogaţi. Carey Mulligan o interpretează pe Daisy Buchanan, iar Isla Fisher pe Myrtle Wilson.
Titlu românesc: Marele Gatsby Titlu original: The Great Gatsby Autor: F. Scott Fitzgerald Editura românească: Polirom Număr de pagini: 235 Traducător: Mircea Ivănescu Nota: 10
Am auzit şi am citit atât de multe lucruri despre această carte încât nici nu mai ştiu ce anume m-a facut să-mi doresc să o citesc. Ce pot să spun cu siguranţă după terminarea acestei cărţi este faptul că nu trebuie ratată de niciun adolescent.
Şi nici de cei care vor să-şi retrăiască momentele din adolescenţă prin intermediul lui Holden, care să recunoaştem mai devreme sau mai tarziu, într-o circumstanţă sau alta tot ne-am regăsit în el. Cine este acest Holden despre care tot încerc eu să vă vorbesc aici? Holden Caulfield este personajul principal al romanului „De veghe în lanul de secară”. Întregul roman se învârte în jurul acestuia, a faptelor sale, a gândurilor sale, a lui. Holden este un personaj pe care nu ai cum să nu-l îndrăgeşti, chiar dacă uneori e atât de imatur iar alteori atât de matur. Dar nu asta înseamnă de fapt adolescenţa, trăirea de la o extremă la alta, fără să-ţi dai seama că poţi răni multă lume din jurul tău prin intermediul faptelor tale, a adolescentului răzvrătit din tine? Apoi realizezi că ai greşit şi mergi înainte, iar când mai întorci un ochi în urmă te gândeşti: Chiar eu am fost ăla? Cum să fac asemenea fapte stupide?”. Şi te deprimi. Zici “deprimant” precum Holden. Dar nu trebuie să ne întristăm pentru că această perioadă a vieţii este unică şi vrem sau nu vrem trebuie să trecem prin ea, să ne bucurăm de ea, să greşim chiar. Pentru că din greşeli învăţăm, cel mai mult din propriile noastre greşeli decât ale altora. Oricât ar spune cineva: Învaţă din ce am greşit eu, nu poţi. Şi nu e vina ta pentru că nu e viaţa ta şi nu sunt greşelile tale. Învaţă din greşelile tale şi e mai mult decât bine, iar dacă poţi şi din ale altora e excelent. Dar să revenim la Holden Vitamină Caulfield după cum îi place să i se mai spună. Vom călători cu el într-o carte scrisă perfect despre adolescenţă şi sentimentele schimbătoare pe care le are firea oricărui om la aceea vârstă. O fire rebelă, aparent nepăsătoare, dar plină de profunzime şi de gânduri măreţe.
Holden este un băiat de şaptesprezece ani, destul de înalt, dar slab pentru că mănâncă ca o vrabie. Lucru haios şi în acelaşi timp util este porţiunea capului în care acesta are nişte fire albe, cu ajutorul cărora pretinde că este mai mare pentru a-şi obţine şi el într-un bar un whiskey, ci nu obişnuita cola pe care o bea de prea mult timp. Rămas corigent la patru materii, acesta este dat afară de la şcoala pregătitoare Pencey şi pentru că nu trebuie să fie acasă până miercuri când vin elevii din vacanţă, acesta se hotărăşte să petreacă câteva zile de libertate în New York, departe de tot şi de toate. Marea parte a cărţii descrie aventurile prin care acesta trece în New York şi noile şi vechile experienţe pe care le dobândeşte. Şi din care, în mod inconştient, învaţă ceva din ele, iar noi ne amuzăm de toate lucrurile penibile prin care acesta trece. Va reuşi el să supravieţuiască în New York şi să ajungă cu bine acasă miercuri? Sau îl va duce gândul în altă parte? Citiţi cartea şi trăiţi o aventură incredibilă în lumea adolescenţei şi a nesiguranţei presărată cu comic la tot pasul şi cu expresii care mai de care mai hazlii( o traducere excelentă!). Eu “nu mai bănănăi” pe aici aşa că tot ce vă spun este sa îi oferiţi o şansă cărţii pentru că nu veţi regreta. După cum ar spune bunul meu prieten literar, Holden Caulfield, mie “mi-a plăcut de-am murit!”.
Titlu românesc: De veghe în lanul de secară Titlu original: The Catcher in the Rye Autor: J.D.Salinger Editura românească: Polirom Număr de pagini: 280 Traducător: Cristian Ionescu Nota: 10
Mai nou, Librăria online Libris ne oferă cărţi în engleză, ceea ce este o oportunitate extraordinară pentru cei care işi doresc să citească o carte care nu a fost încă tradusă la noi în ţară.
“… I guess we are who we are for a lot of reasons. And maybe we’ll never know most of them. But even if we don’t have the power to choose where we come from, we can still choose where we go from there. We can still do things. And we can try to feel okay about them”
The perks of being a wallflower de Stephen Chbosky este prima mea carte în engleză pe care am reuşit să o duc până la capăt. Şi acest lucru se datorează faptului că mi-a plăcut foarte mult. The perks of being a wallflower intră în categoria acelor cărţi de suflet, de care o să-ţi aduci mereu aminte pentru că pe lângă o poveste împărtăşită, aceasta îţi oferă o lecţie de viaţă, te învaţă să iei seamă chiar si de lucrurile mici, te schimbă. “We accept the love we think we deserve”. Nu ştiu cum să mă exprim mai bine ca să vă spun că această carte e deosebită şi că trebuie citită de adolescenţii care sunt acum la liceu sau de cei care vor urma să ajungă liceeni. Pentru că oricine poate învăţa ceva din experienţa lui Charlie, din greşelile lui pentru ca noi să le observăm când vor ajunge şi în viaţa noastră şi să încercăm să le evităm. Voi stiţi ce înseamnă titlul cărţii? Eu nu ştiam exact şi am de gând să-l explic pentru aceia dintre voi care nu îl înţeleg sau au neclarităţi. În română, ar veni cam Avantajele de a fi un timid. Personajul nostru principal, Charlie, este un timid şi un introvertit şi acest lucru îi va face grea adaptarea la o nouă treaptă din viaţa sa, şi anume liceul. Însa, de-a lungul cărţii, Charlie se transformă, se schimbă şi devine o persoană deschisă cu doi prieteni deosebiţi – Sam şi Patrick. Nu pot să nu mă mai repet încă o dată şi să spun că romanul mi-a plăcut enorm, dar în special m-a învăţat foarte multe lucruri pe care le treceam cu vederea, m-a făcut să le conştientizez, m-a luminat.
O mare lecţie pe care am deprins-o din carte este faptul că trebuie sa ieşi din anonimitate, să-ţi trăieşti viaţa cu adevărat şi să încerci să te bucuri de fiecare etapă a acesteia, în cazul de faţă liceul, pentru că oricât de rău ar părea la final vei vedea că a fost o experienţă specială şi unică. “Things change. And friends leave. Life doesn’t stop for anybody.” Pentru că dacă nu te bucuri şi te închizi în tine, vei rămâne numai cu regrete. A ceea ce a fost şi ceea ce ar fi putut fi. Daca participai.Pentru ca Charlie învaţă să participe. Şi asta face totul, indiferent că se va dovedi rău sau bine, important e că ai facut ceea ce ai făcut pentru că al tău rămâne. „So, this is my life. And I want you to know that I am both happy and sad and I’m still trying to figure out how that could be.”
Un lucru care m-a amuzat este percepţia lui Charlie cum că ultima carte citită este preferata. Şi mi s-a părut chiar adevărat, adică citind numai cărţi bune până la urmă preferata vei spune că este ultima citită, pentru că este mai proaspătă în memorie şi sentimentele tale nu s-au răcit fiindcă tu încă mai eşti implicat în poveste.
O altă idee care mi-a dat de gândit este aceea că fiecare mamă are nevoie ca noi să avem nevoie de ea. Pentru că noi îi dăm un fel de scop. Ce s-ar face o mamă dacă nu ne-ar mai bate la cap să ne facem curat în cameră şi ce ne-am face noi dacă ea nu ne-ar mai bate la cap să o facem. Impulsiv, am zice foarte bine. Dar apoi am realiza că nu e aşa. Fiecare are nevoie de o mamă aşa cum şi ea reciproc are nevoie de noi.
Cartea m-a mai încântat şi prin cărţile şi melodiile despre care vorbeşte Charlie, stârnindu-mi un mare interes. “…And even if somebody else has it much worse, that doesn’t really change the fact that you have what you have.”Un singur lucru a fost care m-a luat total prin surprindere şi m-a întristat spre sfârşitul cărţii. O să îl aflaţi dacă vă hotărâţi să citiţi cartea. Mă bucur că Charlie a trecut peste aceasta cu bine.
The perks of being a wallflower este o carte emoţionantă despre prietenie, iubire şi reflecţii asupra vieţii, formată numai din scrisori şi scrisă într-un mod atât de cald şi de iubitor, încât simţi că autorul ţi-ar fi un prieten. Ultima mea carte citită se numeşte The perks of being a wallflower. Şi ea este preferata mea.
Things are good with me, and even when they’re not, they will be soon enough.”
De asemenea, ecranizarea cărţii va apărea anul acesta şi în distribuţie întalnim actori celebri precum Logan Lerman (Percy Jackson si Olimpienii), Emma Watson (Harry Potter), Nina Dobrev (Jurnalele Vampirilor) şi Kate Walsh (Anatomia lui Grey).
Azi câştigăm cărţi şi mâine, poate, ne vedem la grădina zoologică!
Spune-ne repede, până mâine la ora 12:00, un exemplu de specie de animal dispărut care este înrudit cu marele elefant şi câştigi, prin tragere la sorţi, o carte despre cele mai haioase animale, Avem un zoo! de Benjamin Mee.
Hei! Hristos a înviat! M-am gândit să vă comunic şi vouă despre acest concurs pe care îl ţine editura RAO, ca să vă înscrieţi şi să fie unul dintre noi care câştigă această carte. Eu am văzut filmul şi mi-a plăcut mult. 😀 Succes tuturor!
Recenzia cărţii este sponsorizată de 
“Viaţa este în mâinile dumneavoastră. Indiferent în ce situaţie sunteţi acum, indiferent ce s-a întâmplat în viaţa dumneavoastră, puteţi începe să vă alegeţi propriile gânduri şi să vă puteţi schimba viaţa. Nu există situaţie fără speranţă. Fiecare circumstanţă din viaţa dumneavoastră poate fi schimbată.”
Târgul Internaţional de Carte Bookfest, pentru a le premia gustul pentru lectură. Premiul va consta într-o reducere de 35% pentru orice carte cumpărată şi va fi acordată tuturor celor care vor avea la îndemână carnetul de elev sau de student. În plus, ei vor primi o diplomă de premiant Nemira, ca semn de preţuire pentru interesul lor faţă de carte.
The Search For Something More 