Rămăşiţele zilei de Kazuo Ishiguro

Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.

Rămăşiţele zilei este o carte specială, o poveste de dragoste complet diferită faţă de ceea ce am mai întâlnit până acum. Altfel, cum poţi să citeşti o poveste de dragoste în care tocmai povestea de dragoste nu există? De fapt, dragostea există în acest roman, dar nu se întâmplă. Trebuie să recunosc, pe alocuri, romanul mi s-a părut deosebit de frustrant şi pur şi simplu parcă aş fi vrut să intru în carte, în poveste şi să-i dau iniţiativă domnului Stevens, curaj, curiozitate pentru a nu lăsa lucrurile pur şi simplu să se întâmple. Totodată, povestea este impresionant de tristă dacă ajungi să meditezi asupra ei şi tocmai cartea lui Izuo Ishiguro este una care îţi dă de gândit, care vrea şi reuşeşte să-şi facă acces la cele mai profunde sentimente ale noastre, care te copleşeşte prin mesajul transmis.

În fond, despre ce este vorba în mare în această carte? Despre Stevens, un majordom care îşi dedică întreaga viaţă profesiei şi carierei sale, crezând că aceasta este menirea lui şi că dacă o va duce până la capăt fiinţa sa va fi pe deplin împlinită. Dar el uită un amănunt extrem de important, aş putea spune sacru – el uită iubirea. Şi când conştientizează, într-un final, şi el acest detaliu este prea târziu pentru a mai putea face ceva care să remedieze timpul deja pierdut.

Rămăşiţele zilei este până la urmă o lecţie de viaţă, care te îndeamnă sa-ţi iei inima în dinţi şi să marturiseşti ce simţi cu adevărat la timp pentru ca apoi să nu rămâi tu cel care regretă şi se întreabă: “Şi ce-ar fi fost dacă..”. De asemenea, romanul ne loveşte cu o doză puternică de realism tocmai prin acest aspect. Pentru ca deşi în filme şi în multe alte cărţi poveştile de dragoste se întâmplă şi nu doar atât se şi termină cu un final fericit, iată că mai există şi această parte mai ascunsă în care din diverse motive iubiri care s-ar fi dovedit a fi extraordinare nici măcar nu au loc pentru că nimeni nu a avut curajul să aprindă fitilul dragostei şi mereu a rămas existentă numai scânteia, care până la urmă s-a resemnat şi ea să se mai zbată.

Ar putea fi mult mai multe de zis despre această carte, de descoperit şi de meditat la ea şi vă aştept cu drag dacă vă hotărâţi să o citiţi să veniţi aici şi să dezbatem păreri.

Închei prin a spune că Rămăşiţele zilei este un roman genial, care abordează un subiect nou în poveştile de iubire, cu dialoguri elegante şi o curgere lină a firului narativ. Pentru că deşi totul merge liniştit şi pare că nimic impresionant nu se întâmplă, cartea şi cuvintele au un zbucium interior extraordinar, care culminează din ce în ce mai puternic până spre sfărşit, acolo unde se liniştesc şi se sting odată cu iubirea pierdută pentru totdeauna.

Citate:

Quotes to remember (2)

Continuăm această nouă rubrică cu romanul „Moarte Subită” de J.K. Rowling. Chiar nu aş fi putut să omit acest roman, care încetul cu încetul am ajuns să îl îndrăgesc atât de mult încât am avut  un mare sentiment de goliciune când a trebuit să mă despart de lumea Pagfordului la sfârşitul cărţii. Această autoare, dragă mie, a reuşit încă o dată să creeze un univers extrem de complex până la cel mai mic detaliu cu nişte personaje veritabile şi parcă desprinse din realitate. Uitaţi ce am „cules”:

1)      “Alegerea era periculoasă: când alegeai, trebuia să renunţi la toate celelalte posibilităţi”

2)      “Fiecare nouă plecare adăuga câte un strat la crusta care se forma peste esenţa fiinţei ei.”

3)      “Era ciudat cum creierul nostru poate şti ceea ce inima refuză să accepte.”

4)      “Lumina lui Dumnezeu străluceşte din fiecare suflet.”

5)      “Se afla într-o dispoziţie în care se simţea înrudită cu oricine părea să aibă statut de outsider.”

6)      “Nevoia ardea precum o flacără eternă în corpul ei fragil.”

7)      “Petrecea ore interogându-se cu privire la propriile impulsuri, dorinţe şi temeri, încercând să distingă între cele care erau cu adevărat ale lui şi celelalte, pe care fusese învăţat să le simtă.”

8)      “Trebuie să accepţi realitatea altor oameni. Tu ai impresia că realitatea se poate negocia, că noi credem că lucrurile stau chiar aşa cum le spui tu. Trebuie să accepţi că suntem la fel de reali ca şi tine; trebuie să accepţi că tu nu eşti Dumnezeu.”

9)      “Samantha simţi că tensiunea care o apăsase în ultimele zile părea să se domolească, lăsând loc unei fragile senzaţii de bine.”

10)  “Barry fusese un exemplu viu pentru ceea ce ei propuneau în teorie: evoluţia, prin educaţie, de la sărăcie la prosperitate, de la neajutorare şi dependenţă la starea de contribuabil valoros al societăţii.”

11)  „Pagfordul avea o frumuseţe de care, acum când ştia c-o să plece, se gândea c-o să i se facă dor…”

Aşadar, care dintre citatele de mai sus vă plac? Voi aţi citit cartea? Deşi are un început lent, încercaţi să nu vă daţi bătuţi şi să continuaţi lectura pentru că merită. În fond, începutul pare mai încet până vă acomodaţi cu povestea şi cu personajele, care deşi par multe, nu sunt în număr chiar atât de mare.

Recenzia cărţii o puteţi citi aici!

Închei prin melodia preferată a lui Krystal Weedon, unul dintre personajele mele preferate din roman:

Moarte Subită de J.K. Rowling

Parcă nu îmi vine să cred că tocmai ce am mai citit o carte de J.K Rowling. Este chiar o mândrie, având în vedere că această autoare, această fiinţă umană a sădit în mine pasiunea lecturii, de a ma bucura de cuvinte şi de magia lor. De magie în general. Pentru că J.K Rowling este o autoare care scrie parcă cu o baghetă magică şi tot ce imaginează ajunge până la urmă să te uimească, să te fascineze. Şi dacă acum ceva timp, mi-a fascinat copilăria prin universul extraordinar creat în celebra serie de cărţi „Harry Potter”, ei bine, acum a reuşit iarăşi, dar uimitor, cu un roman pentru adulţi, fără niciun fel de elemente fantastice.

Nu am de gând să dau absolut niciun spoiler din carte pentru că vreau să pastrez toate surprizele şi momentele frumoase să le descoperiţi singuri ca să aveţi parte de emoţii mai puternice si trăiri mai profunde. Şi veţi vedea că sunt multe astfel de momente!

Totuşi, sunt câteva lucruri pe care vreau să le punctez despre carte. Mulţi spun că nici măcar nu se compară cu Harry Potter, însă tocmai asta e ideea, că nu poţi să compari un roman realist pentru adulţi cu un roman fantastic pentru copii. Greşeala pe care mulţi o fac este că nu se pot detaşa de faptul că autoarea a mai scris şi Harry Potter şi inconştient poate tot o compară în tot felul de aspecte, parcă încercând să îi găsească intenţionat defecte. O altă mentalitate greşită pe care am mai întâlnit-o este că după o serie atât de frumoasă şi complexă cum a fost prima ei serie, autoarea nu va mai reuşi niciodată să se ridice la acelaşi nivel ca şi cum şi-ar fi epuizat imaginaţia, ca şi cum imaginaţia s-ar epuiza vreodată din noi. Ar fi rău, dar din fericire, suntem norocoşi.

Moarte Subită este o carte extrem de reuşită în felul ei. Cu o temă care personal nu pot să zic că mă atrage foarte mult, Rowling a reuşit să o transpună în aşa fel încât să fie pe placul tuturor, atât al adulţilor cât şi al adolescenţilor. Pentru că sunt extrem de multe lucruri de natură morală la care oricine dintre noi poate lua aminte. Într-adevăr, nu este o carte pentru copii din mai multe motive cum ar fi scenele dintre adulţi şi limbajul folosit, care chiar şi pentru unele persoane adulte poate fi mai greu de digerat. Pe mine, câteodată, traducerea chiar m-a amuzat, nu că nu a fost bună, dar poate inadecvată la unele chestiuni.

Totuşi, o să vă zic foarte pe scurt despre ce este vorba în roman pentru cei care nu ştiu. J.K Rowling ne invită să intrăm într-o lume foarte frumos creată într-un mic orăşel numit Pagford. Desigur că doar pentru că e mic, nu înseamnă că nu se întâmplă nimic semnificativ, ci din contră. Totul o ia razna atunci când Barry Fairbrother, o persoană cu o funcţie importantă în consiliul parohial, moare subit în urma unui anevrism cerebral. Şi cum veştile circulă mai repede decât un gând într-o comunitate aşa de mică, toată lumea de la elevi până la părinţi ajunge să afle despre tragicul eveniment. Despre vestea „care încă bolborosea în atmosferă, efervescentă ca şampania.” Desigur că aceasta reprezintă numai premisa unei poveşti memorabile, pe care cu siguranţă nu veţi regreta să o aflaţi şi cu nişte personaje perfect conturate, tipic umane în care te poţi regăsi cu uşurinţă.

A venit timpul să citiţi acest roman, dedicat unei noi generaţii pe care îl găsiţi aici, la un super preţ, pe site-ul librăriei online Libris. Pe lângă aceasta, de la Libris mai puteţi comanda şi alte cărţi online.

De asemenea, romanul o să fie ecranizat în 2014 şi va consta într-o mini serie creată de postul de televiziune BBC1.

Titlu românesc: Moarte Subită
Titlu original: The Casual Vacancy
Autor: J.K. Rowling
Editura românească: Trei
Număr de pagini: 447
Traducător: Constantin Dumitru-Palcus
Nota: 10

CELE TRE1SPR3ZECE MOTIVE de Jay Asher

„Nu ştiţi voi ce altceva s-a mai întâmplat în viaţa mea. Acasă. Ba chiar la şcoală. Nu ştiţi ce se petrece în viaţa cuiva, doar într-a voastră. Şi când te amesteci într-un aspect al vieţii cuiva, nu te amesteci doar în acel aspect. Din nefericire, nu poţi fi aşa de exact şi de selectiv. Când te amesteci într-un aspect al vieţii cuiva, de fapt te amesteci în toată viaţa acelui om. Totul afectează…totul.”

Am citit această carte în urmă cu două luni. Motivul pentru care de abia acum vă vorbesc despre ea este pentru că în acel moment nu aş fi ştiu cum să îmi exprim cuvintele şi totodată sentimentele. Nu vă închipuiţi că acum voi reuşi, dar voi încerca. Este ca citatul acela: „Mereu îmi las temele până în ultimul minut pentru că atunci voi fi mai bătrân şi implicit mai înţelept.”

Cele treisprezece motive este o carte foarte frumoasă, cu un mesaj puternic şi diferită faţă de tot ce am mai citit până acum. De asemenea, tot această carte îţi răvaşeşte sentimentele şi te întristează prin abordarea unei teme sensibile şi anume sinuciderea şi nu oricare, ci în rândul adolescenţilor.

Pentru cei care nu aţi citit cartea sau nici măcar nu aţi auzit de aceasta, o să fac un mic rezumat despre ce este vorba, dar insist pe faptul că nu ce se întâmplă propriu zis este important, ci perspectiva din care este relatată cartea şi ce putem lua noi aminte de la ea.

Personajul principal al cărţii este Hannah Baker, o adolescentă care se sinucide şi care îşi înregistrează prin intermediul unor casete secretele care au dus-o la comiterea acestui fapt, secrete pe care cei care au avut o legatură directă sau indirectă cu moartea ei le vor afla pentru că Hannah s-a asigurat ca dupa moartea sa fiecare dintre respectivii să primească acele casete. Ca cititori, vom fi de asemenea îngrijoraţi pentru Clay Jensen, al cărui nume se regăseşte pe casetele înregistrate de Hannah, deşi el nu îşi poate închipui prin ce act de-al său ar fi putut contribui la decizia lui Hannah de a-şi lua viaţa. Ca oricare dintre noi, normal că Clay este terifiat de ce ar putea auzi povestindu-se despre el şi mai presus de toate, de conştiinţa încărcată pe care o va avea toată viaţa.

Trecând la alte gânduri ale mele în privinţa cărţii, nici în acest moment nu ştiu dacă sunt de acord cu decizia luată de Hannah şi cu justificările şi motivele pe care aceasta ni le împărtăşeşte. Trebuie să recunosc că la început mi se păreau a fi nişte motive banale, ridicole, care până la urmă li se întâmplă multora dintre noi. Dar pe parcursul cărţii mi-am schimbat părerea şi am încercat să o înţeleg pe Hannah. Pentru că deşi nu chiar atât de importante la început, motivele devin din ce în ce mai serioase, unele ajungând chiar să te sperie. Şi toate aceste lucruri s-au adunat pe lângă perioada fragilă în care toţi ne aflăm în adolescenţă şi uite aşa au dus la acest fapt. „Multora dintre voi le-a păsat, doar că nu suficient.” Eu cred că le-a păsat, Hannah, doar că circumstanţele au fost neprielnice, nimeni fiind lângă tine atunci cînd aveai cel mai mult nevoie. Iar cei care au apărut mai târziu i-ai ignorat pentru că tu deja te închisesei în tine, deja luasei o decizie.

„Dacă auzi un cântec care te face să plângi, dar nu mai vrei să plângi, nu-l mai asculţi. Dar nu poţi fugi de tine însuţi. Nu poţi decide să nu te mai vezi pe tine. Şi nu poţi decide să-ţi opreşti gălăgia din cap.”

Cele treisprezece motive este până la urmă o carte foarte tristă şi profundă, în ciuda scrisului oarecum simplu tipic adolescentin. Avem aici de faţă o carte pe care consider că ar trebui să o citească fiecare adolescent, nu pentru o lectură relaxantă, ci pentru a lua aminte la mesajul cărţii (care apropo se studiază în şcolile din străinătate) şi pentru a evita cu tot posibilul să ajungem vreodată ca cei de pe lista lui Hannah. Persoane care până la urmă au greşit. Dar tocmai de aceea citim astfel de cărţi şi cunoaştem aceste personaje. Ca să învăţăm cât putem din greşelile lor şi să încercăm să nu le repetăm. Să încercăm să nu avem prea multe regrete. Să fim mai buni.

Titlu românesc: Cele Treisprezece Motive
Titlu original: Thirteen Reasons Why
Autor: Jay Asher
Editura românească: Leda
Număr de pagini: 320
Traducător: Mariana Piroteală
Nota: 10

Înainte să adorm de S.J. Watson

„Mi-am dat seama că nu am nicio ambiţie. Nu pot. Tot ce vreau e să fiu normală. Să trăiesc la fel ca toată lumea, cu experienţe noi care să adauge celor vechi, astfel încât fiecare zi să o modeleze pe următoarea. Vreau să cresc, să aflu lucruri noi şi să învăţ din ce mi se întâmplă. Stând în baie m-am gândit la bătrâneţea mea. Am încercat să-mi imaginez cum va fi. Oare şi la şaptezeci sau optzeci de ani o să mă trezesc închipuindu-mi că sunt la începutul vieţii? Am să mă scol fără să ştiu că oasele mele sunt bătrâne, iar încheieturile, grele şi ţepene? Nu-mi pot da seama cum voi reacţiona când voi descoperi că viaţa mi s-a scurs, că deja e în urma mea, şi că nu m-am ales cu nimic. Niciun tezaur de amintiri, nicio suită de experienţe, nicio înţelepciune pe care s-o dau mai departe. Ce este omul, dacă nu o acumulare de amintiri?”

Da, pot spune că acest citat, care personal mi-a plăcut foarte mult, arată drama prin care trece Christine Lucas, o scriitoare amnezică de 47 de ani, care este personajul principal al romanului „Înainte să adorm”. Ca să fiu sincer, acesta este al doilea thriller citit de mine. Al doilea care mi-a plăcut foarte mult. Primul a fost „Nu-i timp de rămas bun” de Linwood Barclay. După aceste două cărţi pot să ma declar liniştit un fan al thriller-elor pentru că pur şi simplu îţi crează nişte senzaţii şi sentimente grozave atunci când le citeşti, acea adrenalină care îţi trece prin vene atunci când un eveniment foarte important din carte ia o întorsătură la care nu te-ai fi gândit niciodată şi toate scenariile pe care le-ai făcut involuntar în mintea ta sunt spulberate de cel al autorului, care te lasă fără cuvinte. Aşa m-am simţit eu citind acest roman.

„Înainte să adorm” este într-adevăr o carte despre care poţi să spui că nu o mai poţi lăsa din mână până la ultima pagină. Citeam şi dădeam paginile într-un mod alert împreună cu bătăile inimii care se intensificau pentru că eram foarte intrigat să aflu ce s-a întamplat de fapt cu Christine, cum şi-a pierdut memoria, ce s-a întamplat la acel hotel în acea noapte, care avea să-i  schimbe viaţa pentru totdeauna. Şi apoi mai era Ben. Ben a fost personajul care mi-a trezit bănuieli încă de la început, dar poate acest lucru se datorează în mare parte şi cuvintelor care erau scrise pe prima pagină a jurnalului Christinei: „SĂ NU AI ÎNCREDERE ÎN BEN”. Comportamentul lui a fost dubios de multe ori, dar autorul se joacă cu mintea cititorului pentru că sunt momente în care chiar te face să crezi că e un personaj pozitiv, care nu are nimic de ascuns, poate doar suferinţa pe care i-o provoacă starea soţiei sale, dar alteori pur şi simplu simţi că e ceva care nu miroase a bine la el. Şi pot să zic că am avut dreptate şi în acelaşi timp nu am avut. O să înţelegeţi voi ce vreau să zic când o să citiţi cartea.

Vreau să zic câteva cuvinte şi despre personajul Christinei pentru că mi-a plăcut modul în care a fost construit şi mai ales mi se pare de apreciat faptul ca autorul, care e bărbat a scris din perspectiva unei femei, lucru care îmi închipui că nu este deloc uşor. Revenind la Christine, personajul ei mi-a inspirat multe sentimente pentru că nu mi-a venit să cred că datorită unei singure greşeli, aceasta va suferi atât de mult. Vă daţi seama ce înseamnă să nu poţi reţine mai mult de 24 de ore, să te trezeşti în fiecare dimineaţă neştiind unde eşti şi cine este cel ce doarme lângă tine? Dar mai presus de toate, să retrăieşti în fiecare zi durerea profundă la aflarea veştii că fiul tău a murit?

„Înainte să adorm” este o carte care te pune pe gânduri, te face să apreciezi amintirile pe care le ai, dar ajungi să realizezi că până şi tu, o dată cu trecerea timpului, vei uita unele dintre ele, mai importante sau mai puţin importante. Dar ce contează, pentru că sunt toate ale tale şi nu vrei să le pierzi. De aceea, cartea m-a făcut totodată să apreciez ţinerea unui jurnal, cât contează până şi acele mici detalii, gânduri ale noastre, pe care mai târziu le vom citi cu plăcere şi cu nostalgie, iar cei care nu le vor mai avea vor tânji după ele. Mi-a făcut o mare plăcere să intru în viaţa Christinei Lucas şi să citesc jurnalul vieţii ei intitulat „Înainte să adorm”.

Christine Lucas, eroina celebrului roman Înainte să adorm de S.J. Watson, va fi interpretată de  Nicole Kidman. Bestsellerul internațional, publicat de editura Trei în colecția Fiction Connection, va ajunge pe marile ecrane la începutul lui 2013.

Cartea poate fi comandată de aici, de pe site-ul librăriei online, Libris.

Titlu românesc: Înainte să adorm
Titlu original: Before i go to sleep
Autor: S.J. Watson
Editura românească: Trei
Număr de pagini: 439
Traducător: Laurenţiu Dulman
Nota: 10

Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald

“Gatsby crezuse până la urma în luminiţa aceea verzuie, într-un viitor fremătător, care se îndepărtează însă cu fiece an în faţa noastră. Ne-a scăpat o dată, dar ce importanţă are..mâine o să fugim mai repede, ne vom întinde braţele mai departe…”

Marele Gatsby este o carte ciudată, care mi-a răvăşit idei, gânduri şi sentimente. Nici nu ştiu ce anume m-a făcut dornic să o citesc, dar mă bucur nespus că mi-a ajuns în mâini pentru că este o lectură mult prea interesantă pentru a fi ratată. Marele Gatsby este genul de carte aparent banală, dar care are un mesaj atât de puternic şi de adevărat încât ajunge să te copleşească. Nu trebuie să ne oprim la o simplă lectură a cărţii şi trebuie să încercăm să vedem dincolo de cuvinte pentru că acolo se află nişte învăţăminte extraordinare plasate de autor doar pentru ochiul special format.

Marele Gatsby are un fir narativ liniştit până spre final când totul parcă explodează, încât la un moment dat ai impresia că citeşti o altă carte pentru că astfel de evenimente nu au cum să se petreacă aici. În ultimele două pagini, F.Scott Fitzgerald revine însă la acea armonie cu care ne-a obişnuit parcă vrând să mulţumească cititorul.

Marele Gatsby ne prezintă un univers aparent perfect cu oameni care trăiesc în lux şi par să aibă totul. La o privire mai atentă, observăm faptul că tuturor le lipseşte un singur lucru, ceva esenţial pentru viaţa umană, ceva ce nici banii nu pot cumpăra: iubirea. Astfel, oamenii devin superficiali, egoişti şi parcă trăiesc ceva ce nici ei nu ştiu ce este.

Cartea ne spune povestea transformării lui James Gatz în Jay Gatsby din perspectiva lui Nick Carraway, care este nimeni altul decât vecinul misteriosului Gatsby. Totul este o enigmă despre acest bărbat care ţine petreceri după petreceri şi la care lumea vine invitată şi neinvitată. În ciuda acestor petreceri, foarte puţine persoane îl cunosc sau l-au văzut măcar pe Gatsby, acesta fiind o fire timidă. Toată lumea îl bârfeşte, este suspicioasă în privinţa averii sale şi chiar îi atribuie titlul de ucigaş sau de spion. ”Ori de câte ori ai poftă să critici pe cineva, mi-a spus, ţine seamă că nu toţi oamenii au avut avantajele de care te-ai bucurat tu.” Nick, însă, este singurul care se apropie de el şi aceştia devin ulterior prieteni. Gatsby îi mărturiseşte adevăratul său secret lui Nick şi din acel moment lucrurile încep să o ia pe o pantă greşită şi tragicul îşi face apariţia. Cine va reuşi să iasă din această dramă şi mai important, va reuşi cineva să îşi găsească iubirea şi totodata cu aceasta adevărata fericire?

Marele Gatsby este o poveste minunat ţesută despre nişte vremuri trecute care erau orice numai fericite nu. Este o poveste de dragoste tristă şi profundă, cu un lichid melancolic care se strecoară printre cuvinte pe tot parcursul cărţii, un vis destrămat şi un timp pierdut pentru totdeauna.

Mai jos aveţi trailerul ecranizării din 2012, adaptarea cinematografică va fi de această dată 3D. Filmul ni-l arată pe Leonardo DiCaprio în rolulul lui Gatsby, iar pe Tobey Maguire în cel al lui Nick Carraway, scriitorul aspirant venit în New York-ul anilor ’20, unde se lasă atras în lumea petrecerilor luxoase şi-a lumii oamenilor extrem de bogaţi. Carey Mulligan o interpretează pe Daisy Buchanan, iar Isla Fisher pe Myrtle Wilson.

Titlu românesc: Marele Gatsby
Titlu original: The Great Gatsby
Autor: F. Scott Fitzgerald
Editura românească: Polirom
Număr de pagini: 235
Traducător: Mircea Ivănescu
Nota: 10