Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.
Rămăşiţele zilei este o carte specială, o poveste de dragoste complet diferită faţă de ceea ce am mai întâlnit până acum. Altfel, cum poţi să citeşti o poveste de dragoste în care tocmai povestea de dragoste nu există? De fapt, dragostea există în acest roman, dar nu se întâmplă. Trebuie să recunosc, pe alocuri, romanul mi s-a părut deosebit de frustrant şi pur şi simplu parcă aş fi vrut să intru în carte, în poveste şi să-i dau iniţiativă domnului Stevens, curaj, curiozitate pentru a nu lăsa lucrurile pur şi simplu să se întâmple. Totodată, povestea este impresionant de tristă dacă ajungi să meditezi asupra ei şi tocmai cartea lui Izuo Ishiguro este una care îţi dă de gândit, care vrea şi reuşeşte să-şi facă acces la cele mai profunde sentimente ale noastre, care te copleşeşte prin mesajul transmis.
În fond, despre ce este vorba în mare în această carte? Despre Stevens, un majordom care îşi dedică întreaga viaţă profesiei şi carierei sale, crezând că aceasta este menirea lui şi că dacă o va duce până la capăt fiinţa sa va fi pe deplin împlinită. Dar el uită un amănunt extrem de important, aş putea spune sacru – el uită iubirea. Şi când conştientizează, într-un final, şi el acest detaliu este prea târziu pentru a mai putea face ceva care să remedieze timpul deja pierdut.
Rămăşiţele zilei este până la urmă o lecţie de viaţă, care te îndeamnă sa-ţi iei inima în dinţi şi să marturiseşti ce simţi cu adevărat la timp pentru ca apoi să nu rămâi tu cel care regretă şi se întreabă: “Şi ce-ar fi fost dacă..”. De asemenea, romanul ne loveşte cu o doză puternică de realism tocmai prin acest aspect. Pentru ca deşi în filme şi în multe alte cărţi poveştile de dragoste se întâmplă şi nu doar atât se şi termină cu un final fericit, iată că mai există şi această parte mai ascunsă în care din diverse motive iubiri care s-ar fi dovedit a fi extraordinare nici măcar nu au loc pentru că nimeni nu a avut curajul să aprindă fitilul dragostei şi mereu a rămas existentă numai scânteia, care până la urmă s-a resemnat şi ea să se mai zbată.
Ar putea fi mult mai multe de zis despre această carte, de descoperit şi de meditat la ea şi vă aştept cu drag dacă vă hotărâţi să o citiţi să veniţi aici şi să dezbatem păreri.
Închei prin a spune că Rămăşiţele zilei este un roman genial, care abordează un subiect nou în poveştile de iubire, cu dialoguri elegante şi o curgere lină a firului narativ. Pentru că deşi totul merge liniştit şi pare că nimic impresionant nu se întâmplă, cartea şi cuvintele au un zbucium interior extraordinar, care culminează din ce în ce mai puternic până spre sfărşit, acolo unde se liniştesc şi se sting odată cu iubirea pierdută pentru totdeauna.
Citate: Continuă lectura
The Search For Something More 