Impuls: îl urmezi?

tumblr_mtancr34aQ1qcqbdbo1_500

Deși mă consider o persoană bună, impulsul meu de a face bine nu este întotdeauna suficient pentru a-mi mișca corpul din loc și a face acțiunea respectivă. Am observat acest lucru la mine de-a lungul timpului, iar trei situații petrecute recent (toate în aceeași zi) m-au pus pe gânduri și aleg azi să analizăm puțin următoarele întâmplări.

Prima întâmplare se petrece într-o dimineață, în maxi-taxi, în drum spre facultate. Privesc cu atenție oamenii din jurul meu, iar atenția îmi cade asupra unei doamne care intră în maxi-taxi super agitată și coboară la câteva stații în același ritm. Fix când să coboare îi cade telefonul mobil din mână și dintr-o bucată ajunge trei: carcasă, baterie și restul de telefon. În aceeași manieră agitată, își ridică restul de telefon și carcasa. Și iese din maxi-taxi. Aici intervin eu. Observ bateria și într-un interval de 2 secunde, gânduri alerte îmi invadează mintea: „Aoleu.Ce fac? Ar trebui să mă ridic de pe scaun, să mă aplec, să deschid ușa și să mă duc dupa acea femeie. Dar nimeni nu a observat. Da, e adevărat că eu am observat, dar pot să mă fac că nu am observat. Astfel toată lumea e fericită, nimeni nu se mai ridică de pe scaun, mai ales că șoferul trebuie să pornească din stație dintr-o clipă într-alta, semaforul sigur s-a făcut deja verde. Și atunci mi-am dat seama că femeia aia nu o să mai poată să-și folosească telefonul în veci.” M-am ridicat. I-am spus șoferului “Stați”, am luat bateria, am deschis ușa și femeia era chiar acolo, se întorcea pentru că și-a dat seama de lipsa acesteia. “Uitați. Vai, mulțumesc drăgălașu’”. M-am simțit mult mai bine după. Pentru că mi-am ascultat impulsul de a face bine.

A doua întâmplare se petrece tot într-un maxi-taxi, de data asta la întoarcere. O doamnă mai în vârstă intră în maxi și nu mai era niciun loc liber. Atunci realizez că ar putea să fie – să îi fac eu loc. Simțindu-mă oarecum vinovat pentru întârzierea intenției mele de a face bine de azi dimineață, am zis să nu mai repet aceeași întâmplare. M-am uitat la doamnă, m-am ridicat și i-am oferit locul – ca să îmi spună că nu e nevoie pentru că o să coboare la următoarea stație. Intenție neîntârziată refuzată.

A treia întâmplare se petrece când cobor eu din maxi-taxi. Cu căștile în urechi, oarecum despărțit de realitate, simt deodată o mână pe umăr. Mă întorc, îmi dau casca jos și un bărbat îmi înapoiază un leu care mi-a căzut din haină. Gestul mă face să zâmbesc. Putea, desigur, să îl ia și să nu mi-l dea. Nu că ar fi avut ce să facă cu leul meu, dar am apreciat enorm intenția omului de a face bine. De a fi corect.

Acum, trăind aceste întâmplări retrospectiv, realizez ce interesantă a fost acea zi. Prima dată sunt pus eu la încercare dacă voi proceda corect, dacă voi asculta sau voi ignora vocea binelui. Apoi, decid să o ascult fără a mai cântări situația, pur și simplu acționez din instinct. Deși fapta bună nu a fost creată, a fost creată intenția și săvârșirea ei. Iar în ultimă instanță, mi se returnează oarecum favorul. După faptă și răsplată. Desigur, acest lucru este doar un mod de a privi situația. Tind totuși să cred că a fost o coincidență.

Concluzia este să ne ascultăm vocea interioară, să ne urmăm instinctul mai ales dacă este pentru o faptă bună și niciodată să nu ne gândim: “Ce îmi iese mie din asta?“. Fii sigur că binele făcut se va întoarce la tine. Nu ezita niciodată când e vorba de astfel de lucruri. Ezită la rău. Căci dacă am face asta și nu le-am mai inversa, lumea ar fi mai bună!

Anunțuri

Ce vrei să te faci când vei fi mare?

760

Cea mai întâlnită întrebare pe care mi-o amintesc de când eram mică este aceasta: Ce vrei să te faci când vei fi mare? Adevărul e că atunci îmi plăcea la nebunie să răspund pentru că nu realizam ce însemna “mare”(nu că acum sunt mult mai luminată în privința asta). Și din această cauză găseam mereu raspunsuri unul mai nebunesc decât altul, cum ar fi vrăjitoare. Totuși am crescut, am avut alternative la care am renunțat pe parcurs și am ales un drum care nu știu sigur unde mă va duce, dar pe care sper că voi fi fericită.

Răspunsul la întrebare încă nu îl știu, vreau să cred că viața îmi va oferi oportunități la care eu nici nu m-am gândit, mă va surprinde în mod plăcut. Câteva sfaturi pe care ți le-aș oferi ca de la o necunoscătoare la altul ar fi următoarele:

  1. Nu te lăsa influențat de părerile celorlalți. Te rog ascultă-le cu atenție și cântărește-le foarte bine, dar nu face ceva dacă nu crezi cu adevărat că poți și că ți se potrivește.
  2. Nu lua în considerare doar partea financiară. Știu că are o importanță destul de mare, dar gândește-te în felul următor: Vei fi mai fericit dacă ai foarte mulți bani, dar nu te bucuri de ceea ce faci zilnic? Până la urmă contează mai mult să faci ceea ce îți place, dacă o faci cum trebuie vor veni și banii.
  3. Dacă ai o idee pe care consideri că merită să o pui în practică atunci fă-o! E foarte important să începi chiar dacă nu ai totul pus la punct, resursele vor apărea în timp, oamenii își vor arăta interesul.
  4. Înconjoară-te de oameni care au un vis și care lucrează în fiecare zi la îndeplinirea lui. Aceștia îți vor da motivația necesară să muncești și tu pentru visul tău.

Care este visul tău și ce ai făcut azi pentru a fi mai aproape de îndeplinirea lui?

10 Lucruri pe care să le Faci în Sesiune

Sesiunea a fost dintotdeauna o sursă inepuizabilă de inspirație pentru studenți. Fie că învățau sau nu, zilele din sesiune sunt cele mai frumoase din viața de student. De ce? Pentru că te invită să descoperi noi laturi ale tale, ale colegilor tăi, chiar și ale profesorilor.

427732_154684721315764_1448152515_n

Așa că am pregătit pentru tine o listă cu 10 lucruri pe care dacă nu le faci în perioada aceasta minunată, atunci cu siguranță nu ești student adevărat.

  1. Cel mai important lucru e să te plângi. În zilele noastre lucrul ăsta e foarte ușor: pune o poză pe Instagram cu mii de hârtii și cărți aranjate strategic, adaugă-i și un filtru interesant, #hardwork și gata! Nu trebuie neapărat să te limitezi la atât, poți să scrii un citat motivațional pe Twitter, Facebook sau Tumblr.
  2. Trebuie să te organizezi cât mai bine. Fă o plimbare scurtă până în Carrefour și petrece câteva ore alegând cele mai frumoase pixuri, creioane, culori, markere, highlightere, poți să-ți iei și un top de hârtie că doar o să ai nevoie, un capsator, capse, agrafe, gume de șters, ascuțitoare, rigle, post-it notes și alte multe instrumente folositoare pentru activitatea ta intensă de învățare.
  3. Vizitează cel mai apropiat xerox și familiarizează-te cu oamenii de acolo, vei vedea că nu e în zadar. Poți să te și împrietenește cu doamna drăguță de acolo, poate îți oferă un discount pentru cursurile pe care sigur le vei xeroxa.
  4. Caută pe youtube muzică relaxantă, playlist-uri pentru a învăța mai ușor. Experimentează și vezi ce ți se potrivește. Dacă nu ești genul care învață cu muzică atunci du-te la farmacie și cumpără vreo două seturi de dopuri de urechi. O să le folosești mai ales când auzi muzică începând cu ora 4 de la colegele de mai jos.
  5. Acum că a venit sesiunea e timpul să descarci toate filmele pe care nu ai apucat să le vezi. Și să nu uităm de seriale. Mai ții minte serialul recomandat de nu știu ce prieten? Eu zic să te uiți cât mai curând posibil!
  6. Nu uita de jocuri! Fă o vizită magazinului Play și descarcă ultimele noutăți. Sesiunea e momentul perfect să-ți întreci prietenii la Candy Crush, Soda Saga și orice altceva are multe nivele!
  7. Cu atât de mult timp liber, e bine să te gândești și la cum să redecorezi prin casă, ce planuri să-ți faci la vară, la ce concerte să te duci, etc. Sună-i și pe prietenii tăi și plănuiți împreună!
  8. Înainte de a începe să înveți fii sigur că toate sunt la locul lor, doar nu poți să înveți când în jurul tău e dezordine! Spală vasele, șterge praful, rearanjează-ți biblioteca!
  9. Plănuiește în avans locurile în care o să înveți. Trebuie să ai alternative pentru că te vei plictisi de la așa de mult învățat. Totuși, orice ai face nu te așeza în pat! Te va vrăji în așa fel încât nu o să-i poți rezista!
  10. Ultimul lucru pe care trebuie să-l faci în sesiune este să înveți! Dar să fim serioși, cine face asta?

Old connections, new ways

I believe in people and in the power that lies in them. It just needs the right words, the right help, the right actions and that power will come to light. If you believe that life is not beautiful, stop right now and look around you! Look how many good things can happen in a day! Be grateful!

Recently, I met this wonderful person that believes in the good in this world, so the good repaid her. Her name is Misha Leah, she was born in Romania in 1989 and was adopted when she was 2 years old. Now she lives in the United States in California. She found her birthmother on Facebook and has been on a true adventure since then. Starting with New Year’s when her mother wrote back, she has been learning more and more things about her blood family with each day.

I helped her translating the things she wanted to say to her mother in Romanian and the things her mother told her in English. I can’t express how much happiness I felt knowing that I helped them communicate. It would’ve been very hard, because Google Translate can’t get across the message, only some words, so knowing both languages, it was easier for me to try and find the right words that express the right feelings.

Misha is a gorgeous young lady, who loves making art and living beautifully. Her major in college was Art. This is her online Etsy shop, if you would like to see and buy some gorgeous earrings or paintings.

She found out she has two sisters: Ana is in the 8th grade and Manuela is married and has two daughters. She also has a brother, Alexander, who is in Malta. Their life is quite hard, but they keep on going forward. Her adoptive family is numerous too, she also has two sisters and a brother.

 “It is so nice to hear about my sisters and brother. It would be so amazing to meet them and you. I will keep good thoughts for Dad’s surgery. I would love to know your address, to send you things. You seem like a strong woman even though things are hard. I wonder how alike we are. A little about me, I love doing arts and crafts, nature, playing guitar, and animals. My job for awhile has been babysitting and I sell my arts and crafts sometimes. I make candles, jewelry, paintings, drawings, little bags, and wool baby shoes. I really enjoy creating. I am having this amazing dear girl of a heart help me translate. I would love your address to send you things. Love you” – a message to her mother

The most exciting thing is that she found out about an Israel birthright. It’s the last year she can go, but it’s a free roundtrip with all expenses paid. Also many people extend and go out in Europe, to other places. And she thought about going to Romania, it would be much cheaper like this, from Israel to Romania. It would be a one in a lifetime opportunity, so I hope she will succeed. This would mean that I would help her with the language and everything else, once she gets in Romania and I couldn’t be more happy and grateful that I can help.

I hope everything turns out alright for this bright soul and she gets to meet her family. And don’t ever forget: there is good in the world, there is good in the people, you just have to look for it and you will find it when you least expect it!

Închide cartea, deschide ușa

OLD WAYS won’t open NEW DOORS. Cred că despre asta este vorba în 2015, dacă chiar vrei să schimbi ceva. Să faci lucrurile diferit, să adopți o nouă perspectivă, să-ți ștergi ochelarii pentru o viziune mai clară.

Pentru că adevărul este că 2015 nu este un blank slate. Poate că ai închis cartea anului 2014, dar lucrurile nerezolvate, obiceiurile negative te vor urmări și în noul an. De fapt, au intrat cu tine în noul an. Entuziasmul tău iluzoriu de nou început le-a făcut să se ascundă, dar în adâncul tău chiar și tu știi că este doar o scurtă perioadă de timp până când își vor face din nou apariția. Pentru că problemele nu dispar dacă le ignori. Ele dispar dacă le înfrunți și le găsești o soluție creativă de rezolvare.

Azi m-a lovit acest aspect și am realizat că de fapt nu s-a schimbat nimic. Sunt tot eu. S-a schimbat doar o cifră. În loc de 4 pun 5. Și încă nici cu asta nu m-am obișnuit. De cele mai multe ori încă scriu 2014 când mă aflu de fapt în 2015. Și asta arată ignoranța mea față de tot amalgamul de probleme pe care l-am cărat cu mine în 2015. Și l-am cărat în adevăratul sens al cuvântului. Pentru că de abia azi am realizat cât de greu este. Magia începutului de an l-a făcut să pară atât de ușor și acum stau să mă întreb. Doar nu am creat asta în doar 13 zile? Normal că nu. Este cel creat în 2014 și dacă nu îmi fac timp să sortez, să elimin și să mă descotorosesc de ce mă trage în jos, nu voi putea să zbor în 2015. Deși aripile mele sunt pregătite, ce le cer eu este prea mult. Așa că îmi amân zborul. Și sper că dacă și tu ești în aceeași situație ca mine, să ai curajul să începi să faci ordine în ce ai luat cu tine din 2014. Pentru că acele lucruri se țin ca scaiul de tine. Trebuie să te oprești, să-l iei pe fiecare în parte și să-l arunci.

Momentul nu poate fi mai potrivit decât acum. Chiar nu e deloc târziu. E perfect. E început de an, e ianuarie și asta ar trebui să facem cu toții, să lăsăm 2014-le în urmă cu adevărat. Sună mai ușor decât este, dar nu e imposibil. Iar dacă vrei să realizezi ce ți-ai propus pe 2015, mai întâi trebuie să faci asta. În ordinea asta. Fii tu atipic. Descotorosește-te de lucrurile pe care le-ai luat cu tine din 2014, apoi fă-ți rezoluțiile pentru 2015. Chiar dacă acest lucru se va întâmpla în februarie sau martie. Și nu uita că nu ești singur, eu sunt împreună cu tine. Îți promit că vei avea rezultate de 10 ori mai bune dacă faci lucrurile în această manieră. Și vei vedea și cât de mulți vor eșua în toate visele lor mărețe pe 2015. Pentru că atunci când pe lângă sacul greu acumulat în 2014, mai torni și în 2015, oricât de puternic ai fi, o să cedezi. Și o să-ți rupi aripile. Și tot 2015-le o să ți le repari. Și se mai scurge un an. Dar TU, cel care citește asta, nu vei proceda așa. Vei proceda corect. Și anul 2015 va fi cel mai bun an de până acum. Anul 2015 va fi anul NOSTRU.

Povestea vieții tale este alcătuită din cărți: 2013, 2014..2015. Ce ai făcut în trecut influențează prezentul, iar ce faci în prezent influențează viitorul. Vindecă-ți trecutul și dă totul prezentului. Îi vei face un mare și frumos cadou viitorului. Și ține minte că viața poate fi ce ți se întâmplă sau poate fi ce faci tu să se întâmple. Tu ai stiloul în mână. Nu-ți mai lăsa mâna să scrie după un plan mental prestabilit. Tu deții controlul!

Schimbă, vindecă, iubește!

2014 retrospectiv

“Dacă vrei să adaugi ceva (pentru că așa am fost învățați), atunci adaugă recunoștință pentru momentele vieții tale. Secundă cu secundă viața ți se desfășoară în fața ochilor. În loc să dai vina pe peisaj și să adaugi mereu câte un copac ori floare, șterge-ți ochelarii și bucură-te și de pomii goi și îmbrăcați în nea sau mușchi verde, dar și de ceața din fața ta sau de bolovanii gri.” – entuziasm.ro

Deși e un pic cam târziu pentru o astfel de postare, zic mai bine mai târziu decât niciodată!

IANUARIE – APRILIE

Luni grele. Luni în clasa a XII-a presat de părinți, profesori, meditații, societate chiar și prieteni. Luni în care lumea mi-a fost oarecum străină. Luni în care am încercat să găsesc un echilibru, între învățat și relaxat, fericire și stres. Mi-a ieșit mai mult sau mai puțin. Per total, sunt mulțumit. Idealul meu în această perioadă a sunat cam așa: Mă simt cam obosit. Și îmi doresc să fac mai multe decât fac, și pe plan școlar, dar și sufletesc. Să mă ocup de mine, de suflet. Să mă mai cunosc. Nu vreau să mai pierd timp. Că oricum nimic nu e garantat. Sper să mă mobilizez. Și învățatul să nu-mi epuizeze ființa, iar stresul să-l hrănesc cât mai puțin. (extras din jurnal, sâmbătă, 11 ianuarie 2014 – postare numită Strop de motivație)

februarie

Pe 14 ianuarie, profesoara mea de fizică a zis ceva tragic-comic: “A fost convenția că în clasa a XII-a nu vă omor, dar nici nu vă las să trăiți!”

Pe durata acestor luni, am avut momente de bipolaritate, mentală, nu patologică. Mi-am alinat această perioadă super încarcată de școală, pregătiri, învățat pentru bac, simulări de bac sau ar trebui să le numesc simulacre – cu câteva cărți citite în afara subiectelor de școală, cu seriale și filme și cu plimbări în aer liber și întâlniri cu prieteni. Asta a fost, eram când în momente precum: “atâtea lucruri de făcut în așa puțin timp și te întrebi: Mai trăiești cu adevărat?”, când “of, ce frumoasă e viața dacă înveți să o trăiești, să ții ritmul cu ea și să ai permanent o perspectivă pozitivă”.

Și să nu uit, pe 9 aprilie 2014, blogul acesta drag a împlinit 4 ANI.

MAI

10388110_1494266917468988_7353404286070367515_n

În mai m-am despărțit de liceu. O experiență a ajuns la final. Poate o să fac în 2015 o postare separată legată de aceasta, vedem. Ce mi-a plăcut foarte mult în mai este că am fost foarte uniți ca, colectiv. Am vorbit mult mai mult unul cu celălalt și chiar am format o legătură puternică în acele ultime momente. Am realizat împreună până și două cântece pentru a des-supăra două profesoare supărate, fix la final. Și am zis să încheiem bine. Și așa a fost. Am avut un curs festiv minunat. Am absolvit apoi. Am făcut multe multe poze împreună cu toți. Și am avut și banchetul de final, ultima zi de relaxare înaintea intrării în iunie, ultima lună dinaintea fiorosului BAC.

IUNIE

În iunie voi vorbi doar despre ultima zi a lunii și anume ziua în care am dat prima probă a BAC-ului  – la română. Desigur că am avut un mini-șoc întrucât nu mă așteptam să pice poezia. Dar mi-a plăcut Eminescu și la cât m-am chinuit să învăț adnotarea vieții *cine știe cunoaște* am avut o satisfacție că am putut să o scriu si să impresionez evaluatorul.

IULIE

După prima probă, parcă mă mai liniștisem. Am dat matematica pe 2, iar anatomia pe 4 iulie. Și am scăpat și de BAC. Într-un sfârșit. Se afișează rezultatele, fericire, chestii. Dar realizez că nu se merită. Atâta chin, stres pentru niște amărâte de note. Pentru o amărâtă de hârtie. De diplomă care precizez NICI ACUM NU AM PRIMIT-O.  Nu încurajez în niciun caz să nu mai dați bac-ul, eu cred că aș fi fost dat afară în șuturi de părinți dacă aș fi luat o astfel de decizie strigătoare la cer. Reține doar că aceste note contează doar câteva zile, iar apoi pe nimeni nu mai interesează ce ai făcut tu la BAC. Important din această experiență este cu ce rămâi. Și ține minte că o notă niciodată nu te va defini și că de cele mai multe ori notele nu reflectă inteligența unei persoane. M-am lăsat prea mulți ani de școală traumatizat de note, să fie cât mai mari. Și pentru ce?

Mă liniștesc puțin cu terminarea bacului și cu rezultatele obținute, că mă apuc să mai repet pentru admitere. Astfel luna iulie se cam pierde și ea cu admiterea. La admitere, am fost destul de liniștit. Eram destul de sigur că intru și așa a fost. Chiar i-a mirat pe părinți decizia mea de a aplica doar la o singură facultate, fără nicio rezervă. Dau și admiterea, se afișează și rezultatele și în sfârșit se termină. În sfârșit pot să urlu LIBERTATE.

În puținele zile rămase din iulie, particip la un maraton cu bicicleta și îmi depășesc limitele. M-am simțit foarte bine!

Iar la începutul lunii, imediat după ce am terminat cu probele pentru BAC, mă înscriu în programul Doisprezece – cel mai tare program de dezvoltare personală, despre care o să fac sigur o postare în 2015.

AUGUST

Am încercat să mă bucur cât mai mult de libertate și de faptul că în sfârșit puteam să fac tot ce îmi doream. Am citit, m-am uitat la filme, la seriale, am ieșit afară aproape în fiecare zi, am mers foarte mult cu bicicleta. Am fost și în concediu, atât la munte cât și la mare. La mare am fost în Grecia, ajuns în această țară minunată pentru a patra oară și tot nu m-am săturat de ea.

SEPTEMBRIE

DSCN5132

În septembrie am încercat să mă bucur cât mai mult de faptul că aveam două săptămâni de vacanță în plus și că nu mai începeam școala la mijlocul lunii. Totodată, o nostalgie a infuzat aerul primei luni de toamnă datorită faptului că mă despărțeam de colegi de liceu, prieteni..până și de familie și de comfortul camerei mele. În septembrie a venit și bunica mea și a stat o săptămână la noi, lucru care m-a bucurat mult. Stă în Focșani și chiar nu mai venise de câțiva ani.

Pe 16 septembrie am început pe blog un nou proiect: The Search For Something Motivational. Primul articol îl puteți citi aici. De atunci, am scris în fiecare săptămână câte un articol, atât eu cât și Andreea, și suntem mândri de ceea ce a ieșit și desigur că vom continua și în 2015. Lista completă a articolelor o găsiți aici.

Bonus: Mi-am cumpărat în sfârșit și eu laptop.

OCTOMBRIE

Am început facultatea cu un BANG – mi-a fost furat portofelul și avea multe în el..mult prea multe. Am început să fac vlog-uri zilnice, în care povestesc ce am făcut în ziua respectivă. Pe durata întregii luni am făcut 13. M-am acomodat cu viața de cămin, cu persoane noi și un mediu nou și per total a fost o lună interesantă ca și experiență și propulsare a mea în necunoscut.

NOIEMBRIE

10752207_659405987511096_580015224_o

Am schimbat prefixul. Am fost la București într-un weekend în care m-am simțit foarte bine și am reușit să fac destul de multe: m-am dus la o conferință de dezvoltare personală, la Gaudeamus, la film și era mai mai să pierd trenul datorită taxi-urilor din capitală. Aa..și să nu uit, mi-am luat bilet la Balul Bobocilor, am plătit și pentru rezervarea mesei și nu m-am mai dus. Se mai întâmplă..

DECEMBRIE

A fost o lună a simplității, în care m-am mai odihnit și m-am bucurat de momentul prezent. Am fost fericit ca un copil atât de Moș Nicolae cât și de Moș Crăciun. Am încercat să fiu mai liniștit, să nu las agitația perioadei să pună stăpânire asupra mea, ci din contră să mă bucur de căldura interioară a sărbătorilor de iarnă. Am citit o carte cu tematică de Crăciun, ceea ce nu am mai făcut de câțiva ani și chiar a reușit să mă introducă mai mult în magia sărbătorilor. A fost o lună de retrospecție și introspecție, de meditație asupra anului ce a trecut și a celui ce urmează să vină.

2014 a fost un an bun, destul de obositor și cu multe schimbări. 2015 o să fie un an foarte bun și v-am pregătit și vouă o grămadă de surprize frumoase.

10897937_691946530923708_1162068702156341073_n

Închei cu un citat tare fain după care o să mă ghidez în 2015: „Sper ca în acest an ce vine, să faci greșeli. Pentru că dacă greșești, atunci înseamnă că încerci lucruri noi, înveți, trăiești, îți testezi limitele, încerci să te schimbi pe tine, încerci să schimbi lumea. Faci lucruri pe care nu le-ai mai făcut până acum, dar mai important, Faci Ceva. Așadar aceasta este dorința mea pentru tine, pentru noi toți. Greșește!