Brainfest sau mai bine zis Soulfest

DSC_0031

“Cred într-o lume în care fiecare își urmează visul, în care muncim cu drag și cu plăcere, în care ceea ce facem ne umple sufletul de bucurie, în care ne conectăm ca oameni. Și atât timp cât credem în ceva, acel ceva este posibil. […] ador să întâlnesc oameni care mă inspiră, oameni care își armonizează gândurile cu acțiunile, oameni de la care am de învățat.” – Ștefania Zoican

Sâmbătă am fost la o conferință studențească de dezvoltare personală intitulată Brainfest. A fost o primă ediție și sper ca numărul de participanți să-i încurajeze pe organizatori să meargă mai departe cu acest proiect fiindcă mie unul mi-a plăcut mult de tot.

M-am umplut cu multă energie pozitivă și cu o mare doză de inspirație de la toți speakerii prezenți, plecând acasă cu o sumedenie de idei de pus în practică sau măcar de meditat asupra lor.

Pentru că acest articol este menit să fie motivațional, voi încerca să transmit 10 idei pe care le-am învățat de la Brainfest.

  1. Un obicei trebuie înlocuit cu un alt obicei, nu doar eliminat. Așadar, când vrei să elimini cu eficiență un obicei negativ din viața ta, înlocuiește-l cu unul pozitiv. De exemplu, dacă vrei să renunți la ciocolată și totuși simți nevoia de dulce – mănâncă un fruct. O felie unsă cu miere e mult mai sănătoasă decât una unsă cu Nutella.
  2. Majoritatea lucrurilor le facem inconștient, după niște programe mentale prestabilite de noi. Acel segment de viață de care nu ești mulțumit are un program greșit. Partea bună este că îl poți schimba. Partea mai puțin bună este că numai TU poți face acest lucru. Tu ai creat programul greșit prin gânduri negative, iar acum tot tu trebuie să îi modifici structura. Gândind pozitiv. Hai că nu este așa de greu pe cât pare!
  3. Primul pas spre schimbare este să decizi că nu vrei să rămâi unde ești. Eu am făcut primul pas ducându-mă la această conferință. Și l-am simțit pe pielea mea cât bine mi-a făcut. Tu îl faci citind acest articol. Felicitări, astăzi suntem amândoi învingători cu un prim pas spre evoluție, spre dezvoltarea noastră personală!
  4. Mereu să ne ridicăm la nivelul așteptărilor noastre, nu ale celorlalți. E viața ta așa că nu o mai lăsa în mâinile altora. E visul tău și dacă ai un vis măreț înseamnă că ai și așteptări mari de la tine. Nu face marea greșeală de a munci doar pentru a impresiona pe cineva și de a-i împlini așteptările. Dacă ai avea de ales, ce ai alege: să te ridici la nivelul așteptărilor tale sau ale altcuiva setate pentru tine? Ești tu cu visul tău. Restul sunt detalii.
  5. Să ajungi o persoană de succes necesită foarte multă muncă. Disciplină, perseverență, muncă și dedicație. Ni s-a spus că trebuie să muncim până la 16 ore pe zi. Tu ești dispus să faci un astfel de sacrificiu?
  6. Conferința a fost gratuită. Dar am învățat că de fapt nu a fost. Am plătit cu timpul nostru, care este mult mai prețios decât banii. Această investiție a timpului tău poartă denumirea de cost de oportunitate.
  7. Trebuie să alegi între două suferințe: durerea disciplinei sau durerea regretului. Este dureros să fii disciplinat, să muncești zi de zi, oră de oră pentru acel vis măreț. Dar merită. Și când vei ajunge acolo sus, satisfacția va fi enormă, imposibil de descris în cuvinte. Fericirea îți va invada sufletul într-o așa manieră în care nu a mai făcut-o niciodată. Regretul, însă, te vă măcina pe interior pentru totdeauna.
  8. Azi ești cel mai tânăr, dar în același timp și cel mai bătrân. Cel mai naiv, dar și cel mai înțelept. Azi e momentul să începi să-ți construiești aripile cu care într-o bună zi îți vei lua zborul.
  9. Suntem niște fericiți! Avem ocazia să ne urcăm pe munca altora, să folosim umerii giganților generației trecute și să devenim la rândul nostru umerii pe care se vor urca urmașii noștri. Fură idei! E singurul furt care e admis de lege! Ia ideile bogaților, oamenilor de succes și aplică-le minții tale mai puțin bogată în acest moment.
  10. Ești regizorul propriului tău film. Ochiul uman este lentila care urmărește tot ce se întâmplă în jurul tău, iar când clipești – fotografiezi. Îndreaptă-ți atenția spre lucrurile bune pentru că unde îți duci atenția acolo e energia ta. Tu alegi cu ce tip de energie te încarci. Tu selectezi ce vrei să fotografiezi. Iar noi, aparatele umane, nu putem șterge pozele urâte. Rămân întipărite în minte și acumulate ajung să dăuneze. Acum că știi asta, încearcă să îndrepți obiectivul numai către ceea ce îți place și știi că e bine pentru tine. În final, tu și numai tu decizi cum va arăta filmul vieții tale.

Au fost multe, multe idei frumoase, dar sper că ați primit valoare prin cele zece împărtășite mai sus. Tot ce vă pot ura este succes în călătoria lăuntrică prin care toți trebuie să trecem spre drumul regăsirii de sine!

„The best project you’ll ever work on is you.”

Anunțuri

Acum e momentul!

Astăzi, sfatul meu pentru tine este: Mergi înainte! Orice ar fi nu te opri din mers! Gandește-te că ești fugărit de un câine, că te așteaptă cineva la capătul drumului, spune-ți orice vrei, numai nu renunța! Viața e făcută ca să fie trăită, nu există recuperări ca la facultate (că tot avem parte de ele), nu ai cum să te întorci în timp, nu ai cum să schimbi nimic. Așa că de ce să nu accepți pur și simplu asta și să treci peste momentele grele ca și cum nu ar conta? Pentru că dacă stai bine să te gândești, până acum ai trecut peste toate, nu-i așa? Ești aici, viu, cu experiență, dar procentual, ai trecut peste 100% din greutățile pe care le-ai avut.

O zi frumoasă nu trebuie să fie așteptată, nu trebuie să te bazezi pe vreme, pe oameni, pe nimic altceva în afară de tine. Fii propriul tău soare și strălucește dacă e înnorat afară, fii propriul tău prieten și spune atunci când te uiți în oglindă: “Ce bine îți stă azi!”. Încearcă neîncetat să fii prietenul tău, astfel vei atrage și alți oameni să te aprecieze și să vadă cu adevărat valoarea ta. Fii mândru și bucură-te că exiști!

Totul depinde de tine și numai de tine. E o responsabilitate mare, dar e a ta așa că trebuie să ai grijă să trăiești fiecare zi astfel ca atunci când te uiți înapoi să spui că nu ai niciun regret, că ai facut tot ce ai vrut să faci și ai spus tot ce ai avut de spus.

Nu uita să trăiești. Acum e momentul!

Un coșuleț de flori, o florăreasă atipică și ziua mamei

cake

Ieri, 17 noiembrie 2014, a fost ziua de naștere a mamei mele. Pe lângă sentimentul de fericire pe care îl ai în această zi, se strecoară și unul de melancolie, a încă unui an trecut, a vremurilor apuse sub greutatea vârstei. Nostalgia a cuprins-o și pe mama, iar eu nu prea am avut cum să o scot din această stare. Totuși, am zis să nu mă dau bătut. Inițial am zis să încep să țip: “Mamăă, doar astăzi împlinești această vârstă. E ceva unic, ceva minunat, iar faptul că nu te bucuri de ea pe măsură se va transforma într-un mare regret. Chiar vrei să adaugi un nou regret pe lista de lucruri pe care-aș-fi-putut-să-le-fac-diferit?” .

Apoi mi-am zis că dacă eu nu am reușit să o conving, poate un  buchet de flori o va face. Am ales calea mai pașnică. Am ales limbajul florilor. Și știți că florile au convins-o? Dar până i-am dat florile, am fost să le cumpăr și acolo s-a întâmplat ceva deosebit. Am dat peste o doamnă ușor înaintată în vârstă, mi-a prezentat cam ce are pe acolo și a văzut că mă uitam insistent la buchețelele în coșuleț. Am întrebat de unul care îmi plăcea mult și mi-a zis că este 50 de lei. Am mai stat puțin pe gânduri, mi-am mai mutat privirea și pe altele și atunci s-a apropiat de mine. Mi-a zis că pentru că sunt tinerel și frumos (vai mulțumesc!) mi-l dă la 40. “Ai 35 la tine?” “Opaa, îmi zic în gând, m-am scos”. Am vorbit repede cu o oarecare frică să nu se râzgândească de la oferta  mult prea tentantă: “Daa! Îl vreau.”

Îi dau banii și apoi mă întreabă pentru cine sunt. “Aoleu, să vezi că sigur crede că pentru iubită, ce îi zic vai nu ce..”. Pentru mama, îi răspund. Și chiar m-a emoționat femeia. Mi-a zis că să rămân mereu așa și să nu uit de mama mai târziu în viață cum au făcut băieții ei. Avea doi băieți, amândoi căsătoriți, unul cică nu o mai vizitase de vreo 2 ani, d-apoi să se mai aștepte la un cadou sau o floare de la ei. „Și o garoafă dacă mi-ar fi dat, eu aș fi fost fericită”. Eram ceva în genul „băi femeie tu vrei să mă faci să plâng?” Mi-a povestit necazul ei și a trebuit să o ascult până la capăt, măcar atât puteam să fac pentru gestul ei frumos. Să o răsplătesc cu timpul meu. Am încercat să o încurajez cu o vorbă bună, să-i zic că poate o să se schimbe. Dar parcă mă loveam de situația de mai devreme cu mama. Când cineva e supărat , nu prea ai cum să-i inversezi starea. Nu e imposibil, dar e destul de greu. Schimbarea și-o face tot persoana respectivă când spune stop gândurilor negative aferente tristeții.

În final, ne-am luat rămas bun, i-am mulțumit mult de tot și am ieșit din florărie. M-a urmat până la ușă și a stat în pragul acesteia, deși afară era destul de frig. Am simțit cum mă ațintea cu privirea când așteptam semaforul să se facă verde. „Acum te-ai găsit și tu să fii roșu!” M-a strigat. M-am întors și m-am luat după ea înapoi în florărie. Mi-a zis că îmi dă un coșuleț mai bogat, că s-a râzgândit și sincer nu l-aș fi lăsat pe cel pe care îl aveam deja în mână (îmi plăcea și mă și încălzise la cât l-am ținut în mână ascultându-i povestea) până nu l-am văzut pe cel pe care mi-l oferea. Era și mai frumos. Era splendid. Perfect. Dacă nu mă înșel, cred că scria 60 de lei pe el când l-am ochit la început. Mi-am luat imediat ochii de la el, mi se părea prea scump.

I-am mulțumit încă o dată mult de tot. Pentru un moment, mi-am zis că să-i ofer și ei o floare. Dar din florăria ei? Era un pic ciudat. Altă dată am zis. De data asta nu m-a mai strigat. Dar tot m-a privit din pragul ușii. Semaforul iar l-am prins roșu. Eram încântat de bunătatea acelui suflet, căci altfel m-aș fi enervat. S-a făcut într-un sfârșit verde și am pornit entuziasmat spre casă. Pe stradă m-a mai abordat o doamnă „Vai, dar ce flori frumoase. Le-ați luat de la piață?”. De la florărie. Chiar nu mă așteptam de la atât de multă atenție. Nu mă așteptam să stau atât de mult la florărie. Chiar nu am mai stat niciodată așa de mult într-o florărie. Dar a fost o experiență deosebită și sunt recunoscător că am avut-o. Mă bucur că am cunoscut o persoană cumsecade cu o inimă mare. Și sunt sigur că binele acelei florărese o să se întoarcă înzecit asupra ei.

Astfel, ziua mamei s-a îmbunătățit semnificativ cu surpriza făcută. Se spune că sunt două tipuri de buchete de flori: cele care ajung într-o vază și cele care își au destinația la inimă. Coșulețul de flori a ajuns unde trebuia să ajungă. Constat cu amuzament că oricum nu ar fi putut ajunge într-o vază din moment ce este un coșulet. Sunt fericit. Mă joc cu gândurile.

Nu i-am făcut poză coșulețului și nu mai sunt acasă ca să o fac, dar vă las una cu tortul comandat tot de mine –  sper că m-am făcut clar înțeles că îmi iubesc mama.

Ești propriul tău dușman?

Există momente când propria persoană poate deveni cel mai mare dușman al tău. Nu ești perfect, nu arăți bine, nu ai rezultate atât de bune ca ceilalți, nu vei fi fericit, totul devine un cerc vicios. O sferă a suferinței provocată iar și iar pentru că nu realizezi că îți faci rău singur. Și câteodată nu ai cui să-i zici toate astea. Chiar dacă ai încredere în părinți, unele gânduri sunt numai ale tale. Cu prietenii nu poți să împărtășești astfel de gânduri pentru că probabil ar zice că ești nebun. Așa că ramâi singur…cu tine.

Așa mi se întâmpla și mie, iar una dintre soluțiile pe care le-am găsit a fost o grămadă de foi legate și un stilou. Mi-am turnat grijile, incertitudinile și toate problemele în cerneala care aluneca repede pe foile jurnalului. Dar sentimenul nu poate fi exprimat în cuvinte. Pentru că ai o libertate extraordinară.

Totul constă în a decide cu tine însuți ca din momentul în care cuvintele s-au așternut pe foaie, acele griji să nu-ți mai aparțină. Pur și simplu te desparți de ele și nu le mai dai voie să aibă niciun fel de influență asupra ta.

Put it down. Put it away. Put it in a notebook, but get it out of yourself. Away, so you can’t curl up with it anymore.”  —  Girl, Interrupted

Nu numai gândurile negative trebuie să se regăsească aici, gândurile pozitive, cele mai bune lucruri care ți s-au întâmplat în acea zi ar trebui să-și facă locul printre griji. O zi nu ar fi completă dacă nu ar exista un echilibru, trebuie să mai avem și zile cu nori ca să ne bucurăm cu adevărat de cele în care soarele strălucește. Prin scris, conștientizezi mai bine tot ce ți se întâmplă. Îți dai seama că lucrurile rele nu sunt chiar așa de înfricosătoare, iar cele bune sunt chiar mai bune decât credeai. Bucură-te de lucrurile simple, în asta constă secretul unei vieți fericite!

It’s only when you’re at your lowest that you can put the most beauty into the words you write.   —  Tyler Draper

Despre un hoț care ne fură zilnic

“ De la începutul vieții îți este spus să te compari cu ceilalți. Aceasta este cea mai gravă boală. Este ca un cancer care îți distruge sufletul pentru că fiecare persoană este unică și astfel comparația nu este posibilă” – Osho

Îndrăznesc să abordez această problemă pentru că sunt sigur că mulți oameni suferă de boala comparării cu alții. Eu, unul, sufăr de această boală. Încerc în fiecare zi să nu mai fac asta. Uneori îmi reușește, alteori nu. Se spune că sunt două lucruri care ne împiedică să atingem fericirea: faptul că nu trăim în prezent și că îi observăm pe ceilalți. Să zicem că la prima se poate lucra. Nu zic că este ușor pentru că nu este. Dar mi se pare și mai greu să nu îi mai observi pe alții. Să trăiești ca și cum ai trăi singur. Pentru că prin simpla observare a altor oameni, apare comparația. Mai frumos. Mai deștept. Mai amuzant. Mai bun. Superior.

Da, ai dreptate. Nu ești frumos ca el. Dar ești frumos ca tine. Și haideți să încetăm să mai punem așa mult accent pe frumusețea exterioară. Cea interioară este mult mai importantă. În loc să ne dorim să fim mai frumoși, haideți să ne dorim să fim mai buni, mai sinceri, mai puternici. Așa cum spune și melodia lui Katy Perry – Firework- “you don’t have to feel like a wasted space, you’re original, you cannot be replaced”. Pentru că așa este. Și trebuie să realizăm odată pentru totdeauna acest lucru.

Nu ești un accident. Lumea are nevoie de tine. Fără tine, ceva va lipsi din existență și nimeni și nimic nu poate înlocui acel ceva. Theodore Roosevelt spunea: „Comparația este un hoț al fericirii”. Te face să crezi că alții au o viață mult mai bună decât a ta și ceea ce nu înțelegem este că fiecare dintre noi are propria sa călătorie unică în viață. Nu mai păși pe cărarea altuia în speranța de a-ți găsi propria fericire. Mergi pe drumul tău și vei găsi fericirea autentică. Nu mai lua scurtături. Pentru că fericirea apare rar și s-ar putea să o ratezi.

Și dacă tot simți că nu poți înceta să te compari cu ceilalți, există totuși o comparație sănătoasă. Comparația de sine. Compară-te mereu cu tine cel de ieri și asigură-te că astăzi ești mai bun. Pentru că nu evoluezi în raport cu ceilalți. Evoluezi în raport cu tine.

„Este dureros de ușor să definim ființa umană: este cea care, fără niciun motiv, își creează propria suferință” – Natsume Soseki

Așa că haideți să încercăm, împreună, să suferim mai puțin măcar. Pentru că să ai o părere proastă despre tine nu este modestie, este o auto-distrugere a interiorului tău, a sinelui și ulterior a întregii tale existențe. Să pui la îndoială unicitatea ta este o formă de sfidare a creației perfecte, a complexității omului și a naturii.

Închei cu un citat al lui Neil Gaiman, care ar trebui să ne ghideze de acum încolo, în unicitatea călătoriei noastre numite VIAȚĂ: “Singurul lucru pe care îl ai și nu-l mai are nimeni altcineva ești TU. Vocea ta, mintea ta, povestea ta, viziunea ta. Deci scrie, desenează, construiește, joacă-te, dansează cum numai TU poți”

nu există destin

Trebuie să ne obișnuim cu noi înșine, să devenim prieteni, să fim persoana noastră de încredere. Sună ciudat, dar dacă nu ai încredere în tine și nu știi că te poți descurca orice s-ar întâmpla atunci nu poți să ai așteptări de la alții. Încearcă să analizezi această perspectivă și pune-ți întrebări. Dacă ar fi să te întâlnești pe stradă cu tine însuți, ți-ar plăcea de acea persoana? Cum ți s-ar părea?

La seminarul de psihologia educației, domnul profesor ne-a pus o întrebare puțin șocantă, aș putea zice: “Vă simțiți intimidați atunci când vă uitați în oglindă, la fel ca atunci când vă uitați în ochii altei persoane?” Da sau nu?

De multe ori credem că ne cunoaștem, că noi știm cel mai bine cum suntem, ce vrem și ce defecte avem. Dar, oare, așa e? De multe ori, eu nu mă recunosc în ceea ce fac, pentru că nu știam că sunt capabilă. Mereu reușesc să mă surprind atunci când îmi depășesc limitele și mă pun în situații dificile ca să văd cum reacționez. E foarte interesant, ar trebui să încercați și voi! Gandiți-vă la un lucru pe care nu obișnuiți să-l faceți sau nu l-ați făcut niciodată și incercați! Oricum ar fi, veți învăța ceva nou.

Tocmai de aceea, cred că noi suntem autorii propriului nostru destin. Dacă îți dorești un lucru atunci trebuie să muncești până când îl obții. Dacă vrei să vezi o persoană, sun-o și întâlniți-vă. Majoritatea lucrurilor pe care ni le dorim nu sunt chiar atât de departe precum credem. Trebuie doar să avem curajul să cerem, să ne împlinim visele, să fim alături de cei dragi. Trebuie să avem curajul să ne construim propriul destin, pentru că nimeni nu o va face în locul nostru. Și când vom fi bătrâni și ne vom uita înapoi, ce vom vedea? O viață trăită așa cum am vrut sau nu? Eu sper ca toți să vă uitați înăuntrul vostru și să gasiți acea sclipire care va face acest amalgam de experiențe cu adevărat special. Cu toții vom reuși dacă ne amintim din când în când că…nu există destin.

Tu ești o prioritate în viața ta?

DSC_0217

Sună paradoxal, nu? Cum adică să nu fii o prioritate în viața ta? De fapt, mulți dintre noi se pun pe locul 2, 3, 4 și acordă mult mai multă atenție altor lucruri, insignifiante pe lângă cel mai de preț – PROPRIA PERSOANĂ. Știi că persoana cu care petreci cel mai mult timp este cu TINE? Sună banal, dar așa este. Așa că ar trebui să începi să te cunoști mai bine, să îți acorzi mai multă atenție și importanță, să fii mai egoist. Dar acesta este un egoism benefic. Mereu găsește timp pentru lucrurile care te fac fericit, lucrurile care te fac să simți că trăiești.

“Anul acesta m-a învățat că singurătatea mea are mai mult de a face cu mine decât cu oricine altcineva. Momentul în care voi fi și mă voi simți cel mai singur va fi când nu voi mai avea puterea să mă iubesc.“

La rândul meu, la vârsta de 19 ani, cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat a fost să mă iubesc mai mult. Am realizat că merit mai mult și că nimeni în afară de mine nu o să-mi ofere acel „mai mult”. Că eu sunt singurul responsabil de fericirea mea. Încetați să mai așteptați să primiți totul de la alți oameni. Oamenii o să vă ofere rareori ceea ce vreți voi și de multe ori nici nu o să știe. Pentru că numai tu știi ce vrei cu adevărat. Vrei să fii fericit? Fii. E atât de simplu. Totul e o alegere a ta. Ori 🙂 ori :(. Nu-ți pune niciodată fericirea în mâinile altor persoane. O să o scape. De fiecare dată. Și destrămarea ei se va materializa în nefericirea ta. Pentru că i-ai înmânat-o altuia. Așa cum ești responsabil de atâtea lucruri și fericirea necesită responsabilitate din partea ta. Și încă una destul de mare.

Eu luna aceasta mi-am dorit o petrecere aniversară. Am vrut să am un tort frumos, pe care să scrie vârsta pe care am împlinit-o. Am vrut să am multe baloane. Să alerg printre ele. Să fac poze și să imortalizez momentul. Să mă distrez și să se distreze și alții alături de mine. Să simt că trăiesc. Am vrut să-mi sărbătoresc propria existență. Propria naștere de acum 20 de ani. Totul ar fi rămas la stadiu de idee, de dorință dacă nu aș fi acționat. Am decis să nu mai îmi las petrecerea în mâinile altor persoane.  Desigur că aș fi fost dezamăgit dacă nu s-ar fi întâmplat. Dar poate că persoanele de la care eu mă așteptam să acționeze, nici nu bănuiau că eu vreau o petrecere. Așa că am zis să mă scutesc de un nou regret. Să acționez. Să trec de la idee la faptă.

Aceste rânduri sunt scrise la două zile de la petrecere. De la frumoasa mea petrecere de 20 de ani. Unica petrecere de 20 de ani. Care ar fi putut sau nu să aibă loc. Din fericire pentru suflețelul meu, a avut loc. Și a fost fantastică. Tu ce îți dorești, dar aștepți de la alții să-ți ofere? Te rog, nu mai aștepta. Fă. Pentru că poți și singur. Am încredere că poți și singur. Și dacă am reușit să transmit ceva prin acest articol, acela este mesajul că nu ești niciodată singur. Ești cu tine. Și asta înseamnă totul.