Cei doi domni din Bruxelles de Eric-Emmanuel Schmitt


Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.

Eric ne prezintă o nouă serie de nuvele, care au ca temă viețile virtuale care însoțesc temeiul unei vieți reale, punând accent pe “sentimentele oblice, cele pe care nu le mărturisim nici nouă înșine, nici celor apropiați, sentimente prezente, active, mobilizatoare, dar care staționează la frontierele conștiinței”.

După ce am citit jurnalul de scriitură al autorului, am privit cartea cu alți ochi și mi-am dat seama de genialitatea și profunzimea pe care o are. Autorul îți revelează în acele pagini ce anume l-a inspirit în a scrie aceste povești și nota personală pe care o oferă este incredibilă, te face să dai un sens nou celor citite și vine cu informații suplimentare care accentuează sensibilitatea și emoția transmisă în cele cinci nuvele.

Fiecare nuvelă are propria sa filosofie de viață. În prima nuvelă, „Cei doi domni din Bruxelles”, doi bărbați își unesc în secret viețile cu prilejul unei căsătorii oficiale. Mi s-a părut o poveste foarte interesantă, care prezintă două căsătorii diferite, una care se destramă și una care rezistă, unite între ele printr-o iubire invizibilă, având o arhitectură sentimentală neformulată, imaterială.

“Câinele” este o povestire care accentueză vorba “câinele este cel mai bun prieten al omului”, confirmând faptul că acesta este un suflet înzestrat cu inteligență, sensibilitate, sentimente și memorie. În această nuvelă, întâlnim un om care iubește câinii mai mult decât oamenii deoarece câinele său Argos îi restituie umanitatea într-un moment greu al vieții sale. Prin intermediul unui câine, personajul principal al acestei nuvele reușește să ierte, să cunoască respectul față de oameni, cultul fericirii și dragostea pentru prezent.

“Trebuie să iubești oamenii…dar este greu să-i iubești! Așa cum nu poți fi optimist fără o cunoaștere intimă a pesimismului, nu poți iubi umanitatea fără să o detești puțin. Un sentiment poartă cu el întotdeauna și contrariul său. Fiecare trebuie să cântărească partea cea bună”

“Triunghi amoros” prezintă pasiunea unui bărbat pentru alt bărbat care a fost soțul soției sale, autorul având ca substrat în această nuvelă viața lui Mozart și ce se petrece după moartea sa, procesul prin care acesta trece de la întuneric la lumină.

“O inimă sub cenușă” vorbește despre o femeie care își iubește mai mult nepotul decât propriul fiu, iar atunci când fiul ei moare, aceasta își transpune vinovăția într-un sentiment de ură pentru nepotul ei. Adorația devine ură, sentimentul inițial trecând la contrariul său. Orice om trece cu greu peste moartea cuiva drag, așa cum ni se arată și în povestirea de față, dar autorul îi dă un sens nou morții, privind-o dintr-o nouă perspectivă: “Moartea nu este decât un serviciu făcut vieții pentru ca ea să se reînnoiască și să continue. Dacă Pământul s-ar îngreuna de nemuritori, cum am mai putea coexista? Ar trebui să inventăm un mijloc de a face loc noilor generații. Moartea reprezintă înțelepciunea vieții.” Frumos spus, nu?

“Copilul-fantomă”, ultima nuvelă a volumului, ne îndeamnă să credem în miracole, să dăm șansă vieții și să nu evităm suferința în încercarea de a ne păstra aparenta fericire. Putem fi fericiți și suferi? Desigur că mulți ar răspunde nu. Însă Melissa, personajul acestei nuvele, suferă de o boală genetică destul de gravă și cu toate acestea este fericită. Așa cum a spus un om care m-a inspirit azi: “ Nu contează ce problemă ai..doar să trăiești viața și momentul ca și cum nu ți-ar lipsi nimic.” Melissa este o fată curajoasă care a hotarât să lupte, să nu lase boala să îi controleze viața: “În ciuda durerilor care o încearcă, deși este obligată să ia cocktailuri de antibiotice, deși trebuie să practice o oră de kinetoterapie respiratorie pe zi, trăiește, se bucură, râde, iubește, admiră, înțelege. Poate salva alte vieți…Iar într-o bună zi poate să dea naștere unei vieți la rândul ei…” pentru că fericirea nu înseamnă să eviți suferința, să te ferești de aceasta, ci să o integrezi în existența ta.

În concluzie, Eric-Emmanuel Schmitt ne vorbește încă o dată despre iubire, “firul călăuzitor” al scrierilor sale, în cinci nuvele excepționale, pe care nu trebuie să le ratați!

Titlu românesc: Cei doi domni din Bruxelles
Titlu original:  Les Deux Messieurs de Bruxelles
Autor: Eric-Emmanuel Schmitt
Editura românească: Humanitas
Număr de pagini: 229
Traducător: Simona Brînzaru
Nota: 10

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s