Jocul cu mărgele de sticlă de Hermann Hesse


 Recenzia cărţii este sponsorizată de librăria online Libris, unde mai puteţi găsi o mulţime de alte cărţi online, precum şi pe cea de faţă pe care o puteţi comanda cu un click aici.

„Fiecare dintre noi nu e decât un om, o experienţă, o fiinţă aflată în drum spre ceva. Dar trebuie să se afle în drum spre desăvârşire, să năzuiască spre centru, nu spre periferie. Ţine minte: poţi fi logician sau gramatic pur şi totuşi plin de fantezie şi cu dragoste de muzică. Poţi fi muzician sau jucător cu mărgele de sticlă şi totuşi plin de devotament faţă de norme şi ordine. Omul la care ne gândim şi pe care-l dorim, pe care ni-l propunem ca model ar putea să-şi schimbe în fiecare zi ştiinţa sau arta cu oricare alta, ar face să strălucească în jocul cu mărgele de sticlă logica cea mai limpede şi în gramatică fantezia cea mai creatoare. Aşa ar trebui să fim, ar trebui ca în fiecare ceas să putem fi puşi în alt post, fără să ne împotrivim şi fără să cădem în derută.”

Încă de când mi-am propus să citesc această carte, Jocul cu mărgele de sticlă, am știut că stau față în față cu o provocare. Orice capodoperă te pune la o încercare grea: trebuie să o interpretezi corect, mai ales având la dispoziție alte zeci de interpretări ale unor critici și oameni cu experiență, dar mai ales să o lași să-ți schimbe puțin mentalitatea.

Despre cartea lui Hermann Hesse pot să spun că a fost un chin, dar la final a meritat. Aflasem că e o lectură care te solicită, atât prin faptul că e destul de lungă, aproximativ 600 de pagini, dar și din cauza stilului greoi al autorului, analiză, substrat filozofic și foarte puțin dialog. Ca subiect principal avem maturizarea fascinantă a lui Joseph Knecht din copilărie până la atingerea rangului suprem de Maestru al Jocului în provincia Castalia. Imaginația lui Hesse sparge orice bariere atunci când își închipuie un viitor în care elita intelectuală se pregăteşte în provincii situate la periferia lumii, în şcoli perfecte în care lipsa de resurse sau tentațiile materiale nu stau în calea dezvoltării înfloritoare a geniilor.

O carte care cu siguranță ar putea deveni un subiect școlar deosebit de interesant, v-o recomand!

„Lucrurile frumoase și foarte frumoase sunt și ele trecătoare, din clipa când au devenit istorice și au căpătat chip concret pe pământ.”

Titlu românesc: Jocul cu mărgele de sticlă
Titlu original:  Das Glasperlenspiel
Autor:  Hermann Hesse
Editura românească:  Rao
Număr de pagini: 620
Traducător: Ion Roman

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s