Morometii – Marin Preda – Primul volum


Mi-a placut chiar foarte mult. Prima mea carte citita ca lectura pentru scoala. Nu ma intrebati cat timp mi-a luat s-o citesc fiindca si mie mi-e rusine sa raspund. Mi-a luat mult timp, dar nu pentru ca nu mi-a placut. De fapt, de mult nu mi-a mai atras interesul o carte scrisa de un autor roman( nici nu am mai citit una de ceva vreme pentru ca nici nu prea imi plac ).  O sa fac o recenzie mai detaliata fiindca vreau sa o recitesc( de pe blog ) cand o sa vina vremea sa o studiez la scoala ca sa imi amintesc de ea mai usor.

Precum titlu, in carte este vorba despre familia „Morometii”, o familie numeroasa, care se cearta la fiecare pas, dar care sunt cunoscuti in sat si prin lucruri pozitive cum ar fi munca destul de grea pe care o face fiecare dintre ei. Ilie Moromete este personajul principal al romanului. Acesta are 3 copii ( baieti) din prima casatorie : Nila, Achim si Paraschiv. El se recasatoreste cu Catrina, o femeie credincioasa si muncitoare, care se chinuie in fiecare zi sa-si creasca copii. Cu aceasta, Moromete are doua fete: Tita si Ilinca, dar si un baietel pe nume Niculae. Fratii se cearta permanent unul cu celalalt, creand o atmosfera obositoare si exasperanta pentru ambii parinti. Datorita problemelor cu banii, impozitele si foncireea nu au cu ce sa fie platite, iar Achim este nevoit sa se duca cu oile la Bucuresti. Are loc si o poveste de dragoste intre Birica si Paulina, care in ciuda piedicilor intalnite la tot pasul, se casatoresc. Cam asta se intampla in mare in prima parte a romanului, acesta fiind structurat in 3 parti.

Partea a doua a romanului prezinta conflictele cuplului proaspat casatorit – Paulina si Birica. Incercarea esuata a lui Paraschiv si Nila de a pleca cu caii la Bucuresti o supara pe Guica( sora lui Moromete ). In sfarsit, Niculae scapa de grija oilor ( Bisisica era oaia care ii dadea cele mai mari batai de cap) si mai apuca sa ajunga si pe la scoala. Moromete se imprumuta de la primarul Aristide pentru a plati foncireea, iar cu banii ramasi isi schimba gardul.Niciun semn inca de la Achim. Partea a doua se termina cu serbarea la scoala, Niculae Moromete ia premiul I, dar nu apuca sa-si recite poezia fiindca il apuca frigurile. Moromete, aflandu-se la serbare cu Cocosila, il duce acasa pe Niculae. Directorul le spune parintilor la festivitate sa-si aduca copiii la scoala fiindcca „cine are carte, are parte”.

A treia parte prezinta inceputul secerisului. Acolo se duc mai multe familii cum ar fi: Morometii, Botoghina, Paulina&Birica ( se cearta ca de obicei cu Tudor Balosu’ pentru pamant), Aristide, Tugurlan ( care este si arestat). Fiecare cu familiile si cu problemele lor. Moromete strange in urma secerisului cinci sute de duble de grau de pe cele 7 pogoane ale sale. Acesta afla ca Achim nu planuieste sa-i trimita vreun ban si ca se distreaza cu muierile la Bucuresti. Moromete este convins de parintele satului si de invatator sa-l dea pe Niculae la scoala pentru ca este un baiat destept, dornic de invatatura, care nu este facut pentru munca. Apoi, Niculae si Moromete se duc la munte sa vanda graul. ( acolo se vindea cel mai bine). Finalul este alert si oarecum previzibil: Moromete afla ca Paraschiv si Nila vor sa fuga cu caii la Bucuresti si ca s-au inteles cu Nila sa nu-i trimita niciun ban tatalui. Datoria la primar, foncireea , scoala lui Niculae,banca trebuie platite urgent, iar Moromete se inchide in el si nu vrea sa vorbeasca cu nimeni. Chiar si dupa o bataie bine-meritata cu parul, Nila si Paraschiv tot fug cu caii la Bucureesti, abandonandu-si familia si lasandu-i fara nici o sursa materiala. Din ce am inteles eu la sfrasit, Moromete vinde o parte din pamantul celor doi fugitivi si isi plateste toate datoriile fiindca ” Timpul nu mai avea rabdare”.

Un roman exceptional, cu foarte putine pasaje plictisitoare, plina de umor si cu multe personaje interesante, care ajungi sa le indragesti usor. Cand citeam cartea ma gandeam la serialul „Neveste disperate”. Mi s-a parut o oarecare asemanare. O sa vad zilele acestea si filmul „Morometii”. O sa incep in curand si volumul al doilea. Am auzit ca ar fi mai slab decat primul? E adevarat?

Nota: 9.5

~Alex

11 comentarii la “Morometii – Marin Preda – Primul volum

  1. byby spune:

    imi place recenzia ta …:X ma bucur ca ai citit-o
    eu am citit doar primul volum …sincer nu prea m-a atras …dar merge :X

  2. Roxana spune:

    Mai, sa stii ca si mie mi-a placut tot primul volum mai mult :D. Pe al doilea l-am abandonat undeva dupa primele 50 de pagini, pentru ca se muta actiunea la oras si se schimba si ritmul actiunii.
    Eu te sfatuiesc sa nu ne crezi pe cuvant, tu citeste-l :)). Si spune-mi si mie ce se intampla, daca tot dau bacu si tre` citit =)).

  3. elena spune:

    am citit si eu in vara asta morometii. sincer, si mie mi`a placut mult mai mult primul volum. in al doilea….se schimba personajele si nu stiu, parca nu mai are acelasi farmec ca primul (cu toate ca la moartea lui morormete am plans)
    cu toate astea te sfatuiesc sa`l citesti si pe al doilea ca sa vezi in continuare povestea morometilor.
    P.S: minunat blog. faceti o treaba minunata (tu, andreea si ramona). felicitari!

  4. roniko spune:

    Interesant rezumat , Alex. Mi-a plăcut exprimarea, de asemenea si povestirea. Nu toți stiu sa se exprime la fel de bine ca tine, nu ma refer pe acest site, ci in general. Am citit multe comentarii cu privința la aceasta carte si am văzut tot felul de exprimari. In fine, sa trecem la subiect, mi-a plăcut mult comentariul tau, îți recomand sa citește si al doilea volum. Eu l-am citit, adevărat, plictisitor la început dar pe parcurs devine din ce in ce mai interesant! Mult noroc in continuare, si sper sa mai publici si alte comentari/rezumate, le voi citi cu mare drag! ( nu ma confunda cu o persoana prea inteligenta, am doar 15 ani si sunt fata-nu stiu dacă te-a surprins comentariul meu…eu doar mi-am pus propus sa-ți răspund) Mult noroc!

    • Alex spune:

      Iţi mulţumesc mult de tot pentru comentariul tău, roniko. Comentariul tău îmi demonstrează că eşti o persoană inteligentă, nu te subestima. Eu am 18 ani şi sunt încântat de cunoştiinţă, aşa pe plan virtual. Bun venit pe blog! Şi te mai aştept să citeşti şi alte recenzii făcute de mine ( din păcate nu prea fac la cărţi româneşti, dar poate găseşti ceva care să te atragă) aici: https://thesearchforsomethingmore.wordpress.com/category/recenzii/ Şi poate mai prind şi eu gustul cărţilor româneşti între timp! 😀

      • roniko spune:

        N-ai pentru ce, de fapt m-ai ajutat destul de mult cu aceasta recenzie, datorita poastarii tale am primit nota buna la romana; iti multumesc pentru link, mi-a placut foarte mult ‘DEWEY de Vicki Myron”-si eu am un motan acasa(laspectul ca in poveste). Iti urez multa sanatate, fericire, si sper sa indragesti ”gustul cartilor romanesti”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s