Vieţi Secrete de Tatiana de Rosnay

„Îmi place secretul nostru. Îmi place iubirea noastră secretă. Dar cât va dura? Cât vom lăsa să dureze secretul nostru?”

Am avut mari aşteptări când am început să citesc „Vieţi secrete”, a doua carte în limba engleză a autoarei franceze Tatiana de Rosnay pentru că mi-a plăcut foarte mult „Se numea Sarah”. De fapt, adevărul este că am ales să citesc această carte tocmai din acest motiv. Mi-a plăcut cartea Vieţi secrete, dar nu la fel de mult ca „Se numea Sarah” pentru că povestea nu a fost la fel de antrenantă, iar personajele parcă nu mi-au mai ajuns la suflet. Probabil că dacă nu aş fi comparat-o mereu în gând cu „Se numea Sarah”, aş fi savurat cartea într-un mod mai plăcut, aşa cum sunt sigur că o veţi face şi voi, cei care sunteţi la prima lectură a autoarei. Plus că după o carte genială, devenită bestseller şi fiind şi ecranizată, este greu să te ridici iarăşi la acelaşi nivel cu o altă carte. Totuşi, „Vieţi secrete” foloseşte aceeaşi formulă ca şi în „Se numea Sarah”: avem o familie care se luptă cu un secret şocant, iar cartea este structurată tot pe două planuri narative: trecut şi prezent.

Cartea e scrisă din perspectiva unui bărbat, Antoine Rey, care este şi personajul principal al romanului. Este un lucru interesant, dar şi neobişnuit să citeşti o carte din perspectiva unui personaj masculin, din moment ce este scrisă de o autoare. Antoine este un personaj pe care am ajuns să-l îndrăgesc de-a lungul cărţii, un bărbat care trece prin criza vârstei de mijloc şi care are sentimentul eşecului pe toate planurile. Fiind dependent de ţigări, având o relaţie problematică cu proprii copii şi fiind încă îndrăgostit de fosta soţie, Antoine se află pe marginea prăpastiei de a cădea într-o depresie. Chiar dacă în unele momente din carte, tristeţea şi nemulţumirea permanentă a personajului ajung să fie obositoare, cititorul speră odată cu fiecare pagină citită ca Antoine să găsească răspunsurile la ceea ce îl frământă pentru a-şi găsi fericirea şi totodată iubirea pe care o merită.

Mi-a plăcut şi conexiunea şi relaţia celor doi fraţi, Antoine şi Melanie. Cred că la începutul cărţii şi a călătoriei lor spre insula Noirmoutier, cel mai mult îi leagă singurătatea şi nevoia de a avea pe cineva drag alături. Dar mai încolo îi va lega un lucru neaşteptat şi tulburător, care le va schimba viziunea despre viaţă pentru totdeauna. Viziunea despre mama lor, Clarisse.

Vieţi Secrete rămâne, împreună cu câteva minusuri, o carte foarte bună, plină de suspans şi cu o poveste emoţionantă, care atinge teme delicate care se întâmplă frecvent în familiile moderne cum ar fi divorţurile sau aventurile. Vieţi Secrete ne vorbeşte totodată şi despre realitatea crudă a dragostei cât şi despre tragediile vieţii, într-un stil aparte, care umanizează cititorul.

Cartea poate fi comandată de aici, de pe site-ul librăriei online  Libris.

Titlu românesc: Vieţi Secrete
Titlu original: A Secret Kept
Autor: Tatiana de Rosnay
Editura românească: Litera
Număr de pagini: 350
Traducător: Monica Dinu