Vampirii din Morganville #7, Stingerea de Rachel Caine

Dupa infrangerea lui Bishop , Morganville devine ce a fost odata. Sau pe-aproape. Amelie a incercat sa schimbe putin regulile pentru a-i multumi atat pe oameni cat si pe vampiri. De admirat am putea spune, insa cat de departe este dispusa sa mearga pentru a sustine aceste schimbari, tinand cont ca lucrurile ii scapa incet incet printre degete? Cat de benefice pot fi ele daca atat vampirii cat si oamenii sunt parca scapati de sub control? Actiunile lui Bishop au trezit in ei o dorinta de libertate incredibila, care duce inevitabil la revolte .

Macar de ar fi numai atat. Se pare ca revoltele acestea incep chiar din inima orasului. Singurul element ce tine Morganville pe picioare e inventia lui Myrnin. Dar ce se intampla atunci cand Ada, cautand apreciere,  reuseste sa incurce treburile tuturor? Nu pare asa de grav, pana cand micile ei jocuri fac victime, principala tinta fiind Claire. Cum va reactiona Myrnin la avertizarile tuturor? Cat de grave sunt „defectiunile” Adei ?

Un nou personaj tulbura vietile tuturor locuitorilor: vampiri si oameni. Kim e o tanara ce a locuit in Morganville de la nastere. Din acest motiv, stie mare parte din secretele orasului si cum sa se descurce in el. Intra pe sub pielea lui Eve si incearca sa il recucereasca pe Shane. Claire simte ca isi pierde atat cea mai buna prietena cat si iubitul. Cat de indreptatita este sa creada asta? Kim viseaza la o cariera in regie- cat de mult conteaza asta pentru ea si cat de departe va ajunge pentru a obtine un astfel de viitor? Care este rolul ei in toate nebuniile ce au loc in Morganville?

Am asteptat mult acest volum. Nu pot spune ca sunt foarte impresionata. Trecerea de la actiunea intensa datorata lui Bishop, si toata intriga din volumele precedente la „aproape calmul” acestui volum nu a fost chiar pe placul meu. Intreaga carte mi-a dat impresia ca ma pregateste pentru volumul viitor, pentru ca plaseaza ici-colo intrigi marunte ce promit o amplificare insutita. In mare, cartea e una placuta, dar nu chiar pe placul meu. :) Acum o astept pe urmatoarea sperand sa imi hraneasca acea pofta de actiune.

Titlu românesc: Vampirii din Morganville #7, Stingerea
Titlu original: Morganville Vampires #7, Fade Out
Autor:  Rachel Caine
Editura românească: Leda
Număr de pagini: 377

Traducător: Adrian Deliu

Jurnalul unui puşti 2: Rodrick e cel mai tare de Jeff Kinney

Rodrick e cel mai tare este volumul al doilea din seria de succes pentru copii Jurnalul unui puşti. Aventurile lui Greg Heffley continuă şi în acest volum, care nu se lasă mai prejos decât primul şi care cu siguranţă nu va dezamăgi fiindcă este la fel de amuzant şi captivant.

După succesul pe care l-a avut primul său jurnal, doamna Heffley se hotărăşte să-i mai cumpere încă unul fiului ei. Va reuşi Greg să-l ţină şi pe acesta secret faţă de fratele lui? Ei bine, nu chiar. Şi dintr-o dată, Greg nici nu prea mai poate să aibă secrete acum că Manny a început să vorbească şi singurul lucru la care se pricepe minunat este să-l pârască pe Greg. După ce că nici cu Rodrick nu era treaba uşoară, acum s-a mai ales cu încă o persoană care îi face probleme. Nu că viaţa lui Greg nu era şi aşa destul de COMPLICATĂ.

Acest volum se axează mai mult pe relaţia dintre Greg şi Rodrick, care ca orice alţi doi fraţi nu se înţeleg tocmai perfect. În speranţa de a-i apropia mai mult şi de a-i face să-şi rezolve conflictele, Susan Heffley vine cu o idee inovatoare şi anume Mami-bani’. “Mami a spus că putem caştiga Mami-bani dacă o ajutăm la treburile casei şi dacă facem fapte bune şi că îi putem schimba pe bani ADEVĂRAŢI.” Desigur că o faptă bună poate însemna şi să-ţi înveţi fratele mai mic să cânte la tobe având în vedere că fratele mai mare e profesionist şi are o trupă, dar lucrurile nu sunt atât de simple precum par când Rodrick nu are niciun interes să-l înveţe pe Greg acest lucru. Într-un fel sau altul, prin multe întâmplări amuzante pentru noi cititorii, dar jenante pentru Greg, relaţia dintrei cei doi fraţi chiar ajunge să evolueze, lucru pe care îl putem observa la sfârşitul romanului când Greg îl ajută la un proiect pentru şcoală pe Rodrick. Şi în mod neintenţionat, chiar şi Rodrick îi face un bine lui Greg răspândind acea anumită întamplare din vacanţa de vară a fratelui său mai mic. ”Dar până să se împrăştie vorba, s-au amestecat toate detaliile.” Aşa că în loc de o umilire teribilă în faţa întregii şcoli, Greg devine eroul şcolii primind până şi o poreclă – Spionul.

Jurnalul unui puşti 2: Rodrick e cel mai tare rămâne o lectură plăcută, relaxantă prin umorul debordant şi o alegere ideală până la urmă pentru cei care nu se dau în vânt dupa citit: benzile desenate vor fi un deliciu pentru tinerii cititori şi de ce nu începutul unui interes în domeniul lecturii.

Cartea poate fi comandată de aici, de pe site-ul librăriei online, Libris. De asemenea, aceasta a fost ecranizată şi puteţi vedea trailer-ul filmului mai jos:

Titlu românesc: Jurnalul unui puşti 2: Rodrick e cel mai tare
Titlu original: Diary of a wimpy kid 2: Rodrick Rules
Autor: Jeff Kinney
Editura românească: Art
Număr de pagini: 218

Traducător: Andra Matzal

Cele cinci secrete ale vieții fericite de John Izzo

Această carte pornește de la o premisă simplă: nu trebuie să așteptăm bătrânețea pentru a deveni înțelepți. Putem descoperi secretele vieții la orice vârstă și, cu cât le descoperim mai repede, cu atât viața noastră va fi mai împlinită.”

John Izzo ne propune în această carte câteva clipe de meditare asupra vieții noastre și a fericirii. Cartea este în sine un mare semn de întrebare: Suntem sau nu suntem cu adevărat fericiți? Încă de când era mic autorul a căutat cheile fericirii. Și a reușit rugând în jur de 15.000 de oameni  să-i trimită nume ale oamenilor care ei consideră că au găsit fericirea. Din cele peste 1.000 de nume au fost aleși 235 de oameni, cu vârste între 59 și 105 de ani, care au fost apoi intervievați. Răspunsurile acestora au constituit baza celor 5 secrete.

Aceste 5 secrete nu sunt altceva decât adevăruri știute de toată lumea, dar care sunt sprijinite de mărturii ale experienței oamenilor, care au trăit și au învățat aceste lucruri. Cartea ne dă informația și ne propune o modalitate de aplicare a unor metode prin care să cunoaștem  fericirea. Câteva momente de meditație asupra unor fapte sau întamplări ne poate face să ne schimbăm total percepția asupra modului în care ne influețează fericirea.

Cartea ne învață, pe langă multe altele, că cheia reușitei se află în interiorul nostru. Noi avem puterea de a fi fericiți. Noi putem face din fericire o stare permanentă. Pentru că noi avem în mâinile noastre puterea deciziei de a fi sau nu parte din miracolul vieții. Indiferent de vârstă, sfaturile care se găsesc în această carte sunt neprețuite.  Un alt lucru care pe mine mă inspiră este că avem puterea de a face lucruri uimitoare, de a găsi menirea în viață, de a găsi adevărata fericire la orice vârstă. Niciodată nu este prea târziu să aplicăm secretele.

Titlul original al cărții este The five secrets you must discover before you die și, într-adevăr, găsirea fericirii are rolul de a da sentimentul de împlinire la care toți sperăm că îl vom avea în ultimele momente ale vieții. Împlinirea se referă la faptul că viața a fost trăită la maxim, că nu există regrete sau lucruri pe care ți-ai fi dorit să le faci și nu le-ai facut, că viața nu a trecut pe lângă tine, fără ca tu sa trăiești cu adevărat.

Vă las cu un citat din carte care mie-mi place mult:

„Viața nu este o scânteie efemeră pentru mine. Este un fel de torță splendidă pe care am pus mâna o vreme și pe care vreau să o fac să ardă cât mai puternic cu putință înainte de a o preda generațiilor viitoare. –George Bernard Shaw”

Titlu românesc:  Cele cinci secrete ale vieții fericite  
Titlu original:  The five secrets you must discover before you die
Autor:  John Izzo
Editura românească:  All
Număr de pagini: 192
Traducător: Anne Marie Baranga

“Cele 5 secrete ale vietii fericite” de John Izzo este cartea pe care am primit-o de la Editura All pentru Campania vALLuntar.

În schimbul acestei recenzii și a comentariilor voastre, echipa editurii ALL va face voluntariat, fiecare recenzie valorează 15 minute de voluntariat iar fiecare comentariu referitor la carte sau la campanie, dat la acest articol, adaugă încă 3 minute de lucru.

Cartea viitorului de Cecelia Ahern

 Cecelia Ahern ne propune o noua viziune asupra viitorului, deciziilor luate, prietenie si dragoste in Cartea viitorului.

 Tamara Goodwin este o adolescentă de șaisprezece ani, care a avut până acum tot ce și-a dorit: o vilă luxoasă cu șase dormitoare, piscină, teren de tenis și plajă privată, cameră cu baldachin și balcon cu vedere la plajă. Însă, atunci cand tatăl ei se sinucide, află ca, de fapt, familia lor era falită. Astfel, mama ei, Jennifer și Tamara sunt nevoite să se mute la Rosaleen, cumnata lor si Arthur, pe domeniul castelului Kilsaney. Și de aici, Tamara începe o nouă viață. Fără luxul cu care este obișnuită, lipsită de mângâierea unui tată și atenția unei mame, care după sinucidere a ajuns ca o fantomă, fiindcă nu mai vorbește aproape deloc, Tamara se simte singură, însă se obișnuiește cu timpul.

 Într-o zi, un autobuz cu o bibliotecă ambulantă oprește în fața casei și Tamara se împrietenește cu Marcus, șoferul autobuzului. La bibliotecă o singură carte îi atrage atenția: o carte groasă, cafenie, dar încuiată. Curând află că este un jurnal complet gol la început, dar în fiecare zi apare scrisul Tamarei, spunând ceea ce se va întampla a doua zi.

 „Când am văzut prima pagină, am rămas cu gura căscată. Pagina fusese deja scrisă, fiecare rând era scris îngrijit… cu scrisul meu.

Am sărit in picioare, speriată. Jurnalul a căzut pe jos. M-am uitat în jur, cu inima bătându-mi nebunește, încercând sa văd dacă nu mi se făcuse o farsă crudă. Pereții jerpeliți mă priveau, iar deodată mi se paru că văd mișcări și aud zgomote în jurul meu, pe care nu le observasem înainte. Arbuștii și buruienile fremătau, pietrele se mișcau, am auzit pași în spatele meu și în interiorul zidurilor, dar nu se vedea nimeni. Era doar imaginația mea. Poate ca și paginile scrise ale jurnalului erau la fel. “

 În curând tot ceea ce face Tamara este condus de ce scrie în jurnal, uneori încercând să schimbe, alteori să urmeze exact firul scris de Tamara “din viitor”. Plimbându-se mereu pe la castelul Kilsaney, Tamara încearcă să afle mai multe despre istoria acestuia și despre istoria familiei ei, ajutată de sora Ignatius. La sfârșit, lucrurile care le află îi zguduie lumea din temelii.

 Am așteptat de mult să citesc o carte scrisă de Cecelia Ahern și cu siguranță nu m-a dezamăgit, deși nu a fost extraordinară. Îmi place stilul deschis și jucăuș al autoarei, descrierile care te aduc mai aproape de cadru și unele pasaje chiar te fac să reflectezi un pic la unele lucruri. O lectura ușoară în aparență, dar foarte interesantă în esența.

 Așa cum ar spune și Tamara: “Voi scrie iarăși, mâine.”

Titlu românesc: Cartea Viitorului 
Titlu original: The Book of Tomorrow
Autor: Cecelia Ahern
Editura românească: All
Număr de pagini: 318

Traducător: Marilena Iovu

Recenzia pentru această carte a fost sponsorizată de BookMag.

Toţi oamenii mari au fost mai întâi copii.

Romanul “Micul Prinţ” este o poveste încântătoare despre copilărie, singurătate şi prietenie. Acesta prezintă o călătorie de cunoaştere a universului, efectuată simbolic de un prinţ care trăieşte pe o planetă mică, mai concret pe asteroidul B 612. Acolo nu există decât puţine forme de viaţă şi de relief dar, cu toate acestea, Prinţul se simte fericit. În drumul său, el va descoperi, pe rând, planeta unui beţiv, a unui bancher, a unui paznic.

Alcătuirea socială a lumii este organizată pe baza unor precepte leibniziene perfecte: fiecare om se limitează la propria-I profesie, fără a mai vedea sau a fi interesat de ce se întâmplă în jur.Personajele lui Antoine de Saint-Exupery sunt adevărate tipuri ale societăţii umane contemporane, ele nu ies din tipare şi au propriul orizont limitat.Fără a avea capacitatea de a vizita tărâmuri fermecate, Prinţul ajunge pe Pământ, locul cel mai de jos în scara ierarhică a planetelor. Pentru că, dacă personajele de pe celelalte planete vizitate par a fi atemporale, pe Pământ trecerea timpului e prea rapidă , iar viaţa personajelor e prea scurtă pentru a întreprinde ceva notabil.

Micul Prinţ efectuează o călătorie în afara asteroidului său protector, unde creşte o singură floare, pentru a descoperi frumuseţea lumilor exterioare. Planeta simbolică a prinţului este foarte săracă în elemente: “nu prea ai ce vedea, puţin de tot! Am trei vulcani. Doi vulcani încinşi şi un vulcan stins”.Florile nu trebuie luate în considerare pentru că ele sunt efemere.Faptul că Micul Prinţ nu ştie ce înseamnă cuvântul “efemer” demonstrează inocenţa şi perfecţiunea lumii sale. Pentru el totul durează o eternitate, nu cunoaşte limitele timpului sau alte vârste decât cea a copilăriei. Floarea este efemeră, pentru că nu se poate apăra de trecerea timpului, are doar patru spini şi de aceea Prinţul se întoarce să o salveze. Dar a salvat-o? Oaia a mâncat sau nu floarea? Se pare că putem afla numai uitându-ne la stele. De fapt,metafora florii ascunde lumea umană, care nu se poate apăra în faţa trecerii ireversibile a timpului.

Ce reprezintă Pământul pentru Micul Prinţ? Este ultima planetă pe care o descoperă, este un fel de paradis căutat, dar eşuat. Planeta, fiind mai mare şi mai diversificată decât toate celelalte, îl face pe Prinţ să plece, neputând să facă faţă unei asemenea lumi de dimensiuni atât de mari o fiinţă atât de mică. Astfel, muşcat de şarpe, Prinţul se întoarce din călătoria sa în necunoscut către locul cel mai drag tuturor şi anume acasă.

Mi-a plăcut în mod deosebit această carte. Aparent este o carte pentru copii, scrisă uşor şi cu multe desene ale autorului. Însă în esenţă, dacă privim cu sufletul printre rânduri,ci nu cu ochii după cum spune şi Prinţul: “Ochii însă sunt orbi.Cu inima trebuie să cauţi!” vom descoperi o carte pentru adulţi, cu tente filozofice, o carte în care oamenii mari vor putea să-şi aducă aminte de copilărie, de etapa de aur a vieţii. Este copilăria cu adevărat pierdută? Sau de fapt o putem reînvia şi găsi undeva în adâncul sufletului nostru? Citiţi această minunată carte şi veţi afla. Sunt sigur că o să ajungeţi să-l îndrăgiţi pe Micul Prinţ atât de mult cât am ajuns şi eu.

Titlu românesc: Micul Prinţ
Titlu original: Le Petit Prince
Autor: Antoine de Saint-Exupery
Editura românească: RAO
Număr de pagini: 93
Traducător: Ileana Cantuniari
Nota: 10

Recenzia pentru această carte a fost sponsorizată de BookMag.

Instrumente Mortale volumul 1: Orasul Oaselor de Cassandra Clare

Imi era dor de o carte care sa ma tina lipita de paginile ei pana la sfarsit. Din fericire, am gasit volumul intai din seria Instrumente Mortale : Orasul Oaselor. Una din lecturile, usoare, placute cu scanteia aceea care o face atractiva.

Cartea o are in centru pe Clary iar povestea acesteia se naste din secretele pe care mama ei le-a pastrat pentru a o proteja. Numai ca ele trebuie sa iasa odata si odata la iveala. Si ce moment mai bun decat la o ditamai petrecerea in unul din cluburile preferate de tineretul din New York ?

Clary isi da seama ca ea poate vedea lucruri invizibile pentru cei din jurul ei. Descoperind aceasta noua lume, adolescenta se vede deodata prinsa intr-o poveste ametitoare care e defapt viata ei. Tanara se trezeste in doar cateva clipe prinsa intr-un carusel din care nu mai poate cobori.

De aici incolo, ea duce o lupta continua cu pericolele intalnite in noua lume dar si cu sine, pentru ca se vede nevoita sa imbine tot ce stia pana in acel moment despre viata cu noile informatii care nu mai contenesc sa apara. Descopera prieteni, dusmani si afla ce e dezamagirea.

Cand mama sa e rapita, Clary promite sa o salveze. Ajutata de noile ei cunostinte, ea reuseste sa primeasca raspunsuri. Totusi, mai doreste ea aceste raspunsuri odata ce le primeste ? Cat de mult ii place adevarul ? Cat de mult poate sa ii placa tinand cont de faptul ca descopera ca nimic din ce stia nu era adevarat si ca viata ei era o totala minciuna ?  Cu atat mai mult ar trebui sa fie ingrozita cu cat nici macar lucrurile descoperite de curand nu se dovedesc a fi in totalitate adevarate.

Cum se va schimba relatia dintre ea si Jace(vanatorul de umbre pentru care are sentimente confuze) la aflarea adevarului ? Cum ramane cu Simon(prietenul ei cel mai bun) ? Ce se va intampla cu Isabelle si Alec si cum va evolua relatia lui Clary cu acestia : se va pastra raceala initiala sau nu?  Cum a reusit Jocelyn (mama lui Clary) sa ii ascunda fiicei sale o intreaga viata si cat de mari sunt sacrificiile facute de aceasta?

Toate astea si mult mai multe ne ofera Cassandra Clare in acest prim volum al seriei. Eu una am fost cu adevarat absorbita de poveste. Abia astept sa devorez si volumul doi pentru a primi raspunsuri la intrebarile care au marcat sfarsitul cartii. Va spun ca merita citita !

Titlu românesc: Orasul Oaselor
Titlu original: City of Bones
Autor: Cassandra Clare
Editura românească: Leda
Număr de pagini: 479

Traducător: Cristina Jinga

Jurnalele Vampirilor: Intoarcerea: Suflete-Umbra – L.J.Smith

“Nu exista intoarcere din aceasta calatorie! Isi spuse ea deodata, cu disperare. Nu exista scapare! Puteau foarte bine sa fie cu adevarat moarte…

In mod ciudat, groaza fu cea care o salva de acest moment de teroare. In clipa in care inalta capul, poate pentru a tipa, silueta neclara a barcagiului se intoarse scurt ca pentru a privi peste umar catre pasagerii sai. Elena o auzi pe Bonnie tipand ascutit. Meredith, tremurand, intindea mana, disperata si fara sa gandeasca, spre geanta in care avea pistolul. Pana si Damon parea sa nu se poate misca.“

Drumul pana in Dimensiunea Intunecata nu e unul lipsit de peripetii. Damon si Elena sunt dispusi sa faca orice pentru a-l salva pe Stefan. Insa pana unde merge devotamentul lor ?

Cei doi se apropie mai mult ca niciodata si confuzia isi face loc in relatia lor. Nedumeriti, ei cad adesea prada jocului inventat chiar de ei si se lasa prinsi in sentimentele pe care se pare ca le au unul pentru celalalt. In acele momente, ambii uita se pare de Stefan si e interesant ca Elena are remuscari de fiecare data dupa. Insa niciodata nu se opreste la timp.

Indiciile si fuga dupa cheie ocupa partea de aventura din paginile cartii. Desi sunt multe lucruri care pe mine nu m-au lamurit deloc, sunt multumita ca macar au disparut “copacii ciudati cu rasina ucigasa”. Datorita volumelor precedente in care partea malefica era reprezentata de acesti copaci malefici, mi-am pierdut increderea in aceasta serie. Am ajuns pana sa cred ca e aproape o imposibilitate faptul ca un serial tv genial s-a putut naste din seria asta, care , in opinia mea nu avea viitor.

Din fericire, volumul Intoarcerea:Suflete Umbra mi-a mai schimbat parerea insa nu indeajuns de tare incat sa ajunga sa imi placa cu adevarat. Adevarul e ca actiunea e mult mai interesanta acum, dar fluiditatea si continuitatea lasa de dorit. Dezamagita am fost si de final . Noua ipostaza in care ramane Damon la finalul volumului lasa cu adevarat de dorit, pentru ca rapeste intreaga esenta a personajului. Sper cu adevarat ca lucrurile nu raman asa.

Trebuie totusi sa recunosc ca mi-a placut atmosfera Dimensiunii Intunecate. Descoperim acolo adevarate orori si odata cu ele posibilitati de a face povestea mai atractiva. Autoarea profita de mare parte dintre ele si transforma aceasta parte din volum poate cea mai interesanta din toate de pana acum.

Alegerea de a merge in salvarea lui Stefan a fost una luata rapid, fara regrete din partea nimanui. Totusi, odata ajunsi in Dimensiunea Intunecata, vor reusi Damon si Elena sa supravietuiasca indeajuns de mult incat sa il poata cu adevarat salva pe Stefan, sau vor esua in incercarea lor ?

Va sfatuiesc sa cititi acesta carte pentru ca descoperiti aici noi ipostaze interesante ale personajelor. Si daca asta nu va intereseaza, macar partea ce vorbeste despre Dimensiunea Intunecata va va multumi.

Titlu românesc: Jurnalele Vampirilor Intoarcerea : Suflete -Umbra
Titlu original: The Vampire Diaries : The Return : Shadow Souls
Autor: L.J.Smith
Editura românească: Leda
Număr de pagini: 635
Traducător: Mirella Acsente
Nota: 8

Fata de Hârtie de Guillaume Musso

“Vindecarea a două ființe rănite, cusute una de alta pentru a nu mai împărți decât o singură cicatrice”

 Fata de hârtie este o carte atipică, care vine cu o idee originală și foarte atrăgătoare. Tom Boyd este un scriitor faimos, cu o mulțime de fani în întreaga lume și cu o viață pe care oricine și-ar dori-o. Din păcate, aparențele înșeală fiindcă viața lui Tom poate fi descrisă în orice mod, numai frumoasă nu. Părăsit de femeia pe care o considera sufletul lui pereche, acesta cade în patima alcoolului, luând de asemenea tot felul de somnifere și analgezice pentru a-și mai alina măcar puțin durerea. “Carnivoră, durerea începuse să mă devoreze încetul cu încetul până mă golise de orice emoție și de orice vointă”. Desigur că viața personală îi afectează și cariera, acesta căpătând sindromul paginii albe, nemaifiind în stare să scrie niciun cuvânt deși are de terminat în mod urgent ultimul volum al trilogiei sale, datorită contractului făcut cu editura Doubleday. Dacă asta nu era de ajuns, acesta află că a  intrat și în faliment datorită cel mai bun prieten al lui, care este în același timp și agentul lui literar – Milo. Și cum toate erau oricum pe dos, ce mai strică o femeie goală în casa lui la ora patru dimineața care pretinde că este un personaj din romanul său și care a căzut dintr-un rând ajungând în lumea autorului. “-Te implor! Strigă ea căzând “. Și ce poate fi mai rău când Tom descoperă că acea femeie este cu adevărat Billie Donelly, un personaj secundar al său din Trilogia Îngerilor, personaj care va muri dacă el nu va reîncepe să scrie.

Astfel cei doi pornesc într-o călătorie halucinantă, în care Tom încearcă să-și recâștige iubirea pierdută și să-și regăsească inspirația pentru ca Billie să poată să se întoarcă înapoi în lumea fantastică. Dar ce se va întâmplă când cei doi se îndrăgostesc unul de celălalt? Este practic o iubire imposibilă, cu doi îndrăgostiți care vin din lumi complet diferite. Cine va câștiga: realitatea sau ficțiunea?

Fata de hârtie are toate ingredientele pentru a fi un roman excepțional, este scrisă într-un mod atât de fluid încât simți că ai viziona un film de comedie romantică,presărat cu suspans.Veți ajunge să îndrăgiți toate personajele de la Billie, rebelă și amuzantă, Tom, trist și profund până la cei doi prieteni ai lui din copilărie: Milo și Carole. Milo, în ciuda greșelilor pe care le face, dă dovadă de o imensă prietenie și grijă pentru Tom. “Problemele tale sunt și ale mele.Credeam că asta înseamnă prietenia, nu?”.

Cu o intrigă perfectă, răsturnări de situație la tot pasul și cu un final imprevizibil și care îți va tăia respirația, Fata de hârtie este un roman pe care nu aveți voie să îl ocoliți!

Titlu românesc: Fata de Hârtie 
Titlu original: La fille de papier
Autor: Guillaume Musso
Editura românească: All
Număr de pagini: 440

Traducător: Liliana Urian
Nota: 9

Recenzia pentru această carte a fost sponsorizată de BookMag.

Numai dragostea

 “Mama tăia tufele de trandafiri scurt de tot, iar eu credeam că le făcea rău, chiar că le distrugea. Când i-am cerut socoteală, mi-a spus că, uneori, pentru a face loc lucrurilor noi, e nevoie să le îndepărtezi pe cele vechi. Poate că a sosit timpul să scăpam de vechituri, spuse Stevie Rae.

 Rephaim fu atât de surprins de cuvintele ei, încât, din pământ, privirea lui se ridică spre Stevie Rae. Ea îi zâmbi și, în acea clipă el își dori mai mult decât oricând să-i poată întoarce zâmbetul și să o ia în brațe ca un băiat adevărat, pentru că în ochii ei desluși căldură, dragoste și fericire, fă cea mai mică urmă de remușcare sau dezgust.”

 Povestea plină de suspans și magie a lui Zoey și a prietenilor ei continuă într-un volum la fel de mult așteptat ca și celelalte, Iertarea, avându-le ca autoare pe P.C. Cast și Kristin Cast. După cum ne-au obișnuit autoarele, aventurile tinerei Preotese continuă cu alegeri, trădări, minciuni și de data aceasta de iertări. Și deși la prima vedere e ușor de citit, acest volum are încă un mesaj codat în spatele cuvintelor imprimate pe pagini. Dar o să vedeți voi despre ce mesaj e vorba.

  După ce se întorc din Lumea de Dincolo, Zoey și Stark, Paznicul ei, se decid să mai stea pe Insula lui Sgiach până când se refac complet și sunt pregătiți să se întoarcă în Tulsa, în timp ce Afrodita și Darius se întorc în oraș. Decorul de vis care îi învăluie îi fac să uite de confruntarea cu răul și se bucură de câteva momente fericite împreună, însă Zoey simte prezența Întunericului pe insulă și își dă seama că nu se poate ascunde.

 Neferet se întoarce în Tulsa ca să plătească o datorie Întunericului, îl omoară pe bunul Jack fiindcă are un suflet curat și neatins de Întuneric. Kalona își da seama că atunci când l-a reînviat pe Stark, i-a dat o parte din nemurirea lui și astfel el nu mai este complet nemuritor. Din această cauză el poate să intre în mintea lui Stark și să nu depindă de Neferet, având în vedere faptul că nu se mai află sub legământul făcut cu ea.

 Când Zoey află ce se întâmplă la Casa Nopții dinTulsa, se întoarce. După ce spune câteva cuvinte despre Jack, aprinde rugul funerar. Neferet joacă teatru și își cere iertare în fața tuturor celor prezenți la ceremonie, spunând că a fost sub vraja lui Kalona. Zoey o iartă deși știe că nu spune adevărul.

 Atunci când Rephaim este capturat de Neferet, este acuzat de moartea Anastasiei și le cere Fiilor lui Erebus să-l omoare. Stevie Rae nu poate lăsa să se întâmple acest lucru și îi ia apărarea, dezvăluind adevărul despre dragostea ei. Atunci când apare și Kalona, începe o luptă între ei și vampiri.

 Stevie Rae le atrage atenția prietenilor ei că, spre deosebire de tatăl sau, Rephaim luptă în defensivă și Zoey o iartă. Împreună cu ceilalți, formează un cerc, pentru a opri lupta. După aceea Stevie Rae îi cere lui Kalona să-i redea libertatea lui Rephaim, acesta acceptând.

 Nyx își face apariția, îl iartă pe Rephaim, și îl vrăjește să ia formă umană noaptea și să fie corb ziua. Îi liniștește pe Damien și Dragon și apoi pleacă. Neferet îl alungă pe Rephaim de la Casa Nopții, dar Zoey decide să-și înființeze o Casă a Nopții în tunele, unde să stea alături de prietenii ei.

 Taurul Alb îi oferă lui Neferet un Recipient, o creatură a Întunericului care-i va asculta fiecare ordin, dar ca să îl învie are nevoie de un sacrificiu mare. Neferet vrea să o sacrifice pe bunica lui Zoey, Sylvia Redbird, dar în locul ei o găsește pe mama lui Zoey, Linda.

 În Lumea de Dincolo, Nyx îi oferă lui  Heath trei opțiuni: să rămână în Lumea de Dincolo pentru restul vieții, să fie renăscut sau să pătrundă în Aurox, recipientul lui Neferet, fără să aibe vreo amintire despre viața lui.  Heath alege a treia cale și Nyx îl trimite pe Pământ. Apoi o cheamă pe Zoey în vis, care o vede pe mama ei intrând în Lumea de Dincolo și află că într-adevăr o iubise.

 “Lasa în urmă durerea, regretele, înfrângerile și ia cu tine doar dragostea. Mereu dragostea.”

Recenzia pentru această carte a fost sponsorizată de BookMag.

Vieţi Secrete de Tatiana de Rosnay

“Îmi place secretul nostru. Îmi place iubirea noastră secretă. Dar cât va dura? Cât vom lăsa să dureze secretul nostru?”

Am avut mari aşteptări când am început să citesc “Vieţi secrete”, a doua carte în limba engleză a autoarei franceze Tatiana de Rosnay pentru că mi-a plăcut foarte mult “Se numea Sarah”. De fapt, adevărul este că am ales să citesc această carte tocmai din acest motiv. Mi-a plăcut cartea Vieţi secrete, dar nu la fel de mult ca “Se numea Sarah” pentru că povestea nu a fost la fel de antrenantă, iar personajele parcă nu mi-au mai ajuns la suflet. Probabil că dacă nu aş fi comparat-o mereu în gând cu “Se numea Sarah”, aş fi savurat cartea într-un mod mai plăcut, aşa cum sunt sigur că o veţi face şi voi, cei care sunteţi la prima lectură a autoarei. Plus că după o carte genială, devenită bestseller şi fiind şi ecranizată, este greu să te ridici iarăşi la acelaşi nivel cu o altă carte. Totuşi, “Vieţi secrete” foloseşte aceeaşi formulă ca şi în “Se numea Sarah”: avem o familie care se luptă cu un secret şocant, iar cartea este structurată tot pe două planuri narative: trecut şi prezent.

Cartea e scrisă din perspectiva unui bărbat, Antoine Rey, care este şi personajul principal al romanului. Este un lucru interesant, dar şi neobişnuit să citeşti o carte din perspectiva unui personaj masculin, din moment ce este scrisă de o autoare. Antoine este un personaj pe care am ajuns să-l îndrăgesc de-a lungul cărţii, un bărbat care trece prin criza vârstei de mijloc şi care are sentimentul eşecului pe toate planurile. Fiind dependent de ţigări, având o relaţie problematică cu proprii copii şi fiind încă îndrăgostit de fosta soţie, Antoine se află pe marginea prăpastiei de a cădea într-o depresie. Chiar dacă în unele momente din carte, tristeţea şi nemulţumirea permanentă a personajului ajung să fie obositoare, cititorul speră odată cu fiecare pagină citită ca Antoine să găsească răspunsurile la ceea ce îl frământă pentru a-şi găsi fericirea şi totodată iubirea pe care o merită.

Mi-a plăcut şi conexiunea şi relaţia celor doi fraţi, Antoine şi Melanie. Cred că la începutul cărţii şi a călătoriei lor spre insula Noirmoutier, cel mai mult îi leagă singurătatea şi nevoia de a avea pe cineva drag alături. Dar mai încolo îi va lega un lucru neaşteptat şi tulburător, care le va schimba viziunea despre viaţă pentru totdeauna. Viziunea despre mama lor, Clarisse.

Vieţi Secrete rămâne, împreună cu câteva minusuri, o carte foarte bună, plină de suspans şi cu o poveste emoţionantă, care atinge teme delicate care se întâmplă frecvent în familiile moderne cum ar fi divorţurile sau aventurile. Vieţi Secrete ne vorbeşte totodată şi despre realitatea crudă a dragostei cât şi despre tragediile vieţii, într-un stil aparte, care umanizează cititorul.

Cartea poate fi comandată de aici, de pe site-ul librăriei online  Libris.

Titlu românesc: Vieţi Secrete
Titlu original: A Secret Kept
Autor: Tatiana de Rosnay
Editura românească: Litera
Număr de pagini: 350

Traducător: Monica Dinu

Pe jumătate moartă de Kim Harrison

Usoara, placuta DAR cuminte. Asa mi s-a parut Pe jumatate moarta, prima carte din seria Madison Avery.

Lumea in care se desfasoara actiunea este una deloc normala pentru cei ce stiu de existenta partii supernaturale. De ce? Ei bine, cine ar putea reactiona cu calm cand ar afla ca ingerii sunt de fapt impartiti in doua tabere : spintecatorii luminii condusi de Chronos(cronometrorul luminii)si cei ai intunericului condusi de Kairos(cronometrorul intunericului). Acestia nu sunt diferiti numai datorita numelor. Lucrul ce i-a facut sa se imparta in doua tabere este faptul ca cei ai luminii sustin liberul arbitru in timp ce aceia ai intunericului sustin ideea de soarta, aceeasi idee promovata de serafimi, cei ce controleaza cumva activitatea tuturor si iau deciziile mai importante(cele care le sunt aduse la cunostinta, oricum).

Rolul spintecatorilor intunericului este sa previna atrocitati spintecand oamenii care se presupun ca vor comite aceste „faradelegi”. Cum stiu care sunt acestia? Se bazeaza pe soarta. Cei in slujba luminii vin in ajutorul oamenilor si incearca sa previna spintecarile.

Ca orice personaj principal, Madison TREBUIE sa fie o exceptie de la regula. Aceasta este „luata la ochi” de insusi cronometrorul intunericului Kairos. Motive intemeiate? Poate doar pentru ego-ul lui si dorinta sa de putere. Insa pustoaica e, se pare, mai desteapta decat crede el: ii fura amuleta si este cumva salvata. Nu pe de-a intregul vie, dar macar capabila sa isi continuie „viata”.

Ce inseamna viata ei acum: are un corp, dar e doar o iluzie, mananca, respira si doarme, dar e de fapt aproape moarta. Dupa aproape-spintecarea ei, Chronos (sau Ron cum ii spune Madison) ii atribuie un spintecator al luminii sa o protejeze si sa o invete cum stau lucrurile in partea paranormalului.

Numai ca atunci cand esti personaj principal intr-o serie de genul acesta, lucrurile nu merg niciodata bine de la inceput pentru tine si mereu exista complicatii. Madison simte asta pe pielea ei. Mai mult si mai repede decat si-ar fi dorit. :)

Ei, da . Volumul e , cum am zis unul placut dar eu una as fi vrut mai multe detalii si mult mai multa actiune. Lumea descrisa e una placuta si chiar mi-as fi dorit sa am in ce „sapa” pentru informatii :). De aceea astept volumul al doilea cu nerabdare. Chiar ma astept sa imi implineasca toate curiozitatile.

Titlu românesc: Pe jumătate moartă 
Titlu original: Once Dead, Twice Shy
Autor: Kim Harrison
Editura românească: CORINTeens
Număr de pagini: 252

Traducător: Laura Blebea

Dragostea şi răul de Anne Rice

“Am avut un vis cu ingeri. I-am vazut si I-am auzit intr-o superba si nesfarsita noapte galactica. Am vazut luminile care erau acesti ingeri, zburand ici si colo, in strafulgerari de irezistibila stralucire…Am simtit cum ma inconjoara dragostea in acest taram urioas si neasemuit al sunetului si luminii…si m-a invaluit ceva asemenator tristetii, contopind insusi miezul fiintei mele cu vocile care cantau, pentru ca vocile cantau despre mine…”

“Dragostea şi răul”, volumul al doilea din seria Cantecele Serafimului scrisa de Anne Rice incepe exact de unde ne-a lasat actiunea in primul volum. Toby O’Dare tocmai ce a aflat ca are un baietel de 10 ani si astfel aranjeaza sa se intalneasca cu el si cu mama sa, Liona- dragostea lui din tinerete, la hotelul Mission Inn. Intalnirea cu acestia ii trezeste multe sentimente controversate lui Toby, printre care o iubire pe care o crezuse pierduta dar si nesiguranta ca e demn de propriul copil avand in vedere trecutul lui sumbru.

“Doamne, apara-i te rog pe Liona si pe Toby de Lucky Vulpoiul si de tot ce a facut el.”

 La scurt timp, acesta trebuie sa se desparta de cei doi si sa plece intr-o noua misiune data de ingerul Malchiah, tot in trecut, de data asta in Roma secolului al XV-lea. Acolo, Toby trebuie sa il ajute pe un evreu pe nume Vitale care are un prieten grav bolnav si de care aflam ulterior ca era otravit. De asemenea, el trebuie sa alunge si un dibbuk, un spirit rau care bantuia o casa de ceva vreme.

Povestea in sine este interesanta, foarte bine detaliata si documentata, dar autoarea a pus mai mult accentul pe evolutia lui Toby si pe trairile acestuia, ceea ce mi-a placut. Eu de abia asteptam sa se intoarca din misiune si sa se axeze mai mult pe el si pe familia lui.

Fata de primul volum, avem si un nou personaj – Shmarya – ingerul pazitor al lui Toby, care are simpla misiune de a avea grija de el si rolul lui este totusi diferit de cel al serafimului Malchiah.

Mi-au placut foarte mult descrierile si lirismul cartii, pur si simplu calatoreai cu Toby intr-o lume plina de lumina cereasca, de iubire, seninatate, fericire si armonie. Cartea si mesajul ei iti induc o stare de liniste sufleteasca. Cam asa este intreaga carte.Aproape.Exceptand ultima pagina, cand pulsul inimii ni se accelereaza si citim ultimul rand.Aparitia unui nou personaj, care intra in viata lui Toby, un personaj care ii arata ca trecutul il va urmari mereu. Chiar in timp ce citeam cartea, ma gandeam daca acesta este ultimul volum al seriei, sfarsitul calatoriei lui Toby. Sfarsitul mi-a raspuns clar: Nu!

Titlu românesc: Dragostea şi răul 
Titlu original: Of Love and Evil
Autor: Anne Rice
Editura românească: Leda
Număr de pagini: 255

Traducător: Iulia Arsintescu
Nota: 10

Jocul Minciunii de Sara Shepard

 

“Dormi intotdeauna iepureste. Nu te increde in nimic. Cele mai bune prietene pot fi cele mai mari dusmance.”

Dupa seria de succes Micutele Mincinoase, iata ca editura Leda ne aduce in Romania o noua serie a autoarei Sara Shepard – Jocul Minciunii. Cu un stil aparte si cu intrigi la tot pasul, Jocul Minciunii nu se lasa cu siguranta mai prejos decat Micutele Mincinoase si nu dezamageste niciun moment.

Emma a fost data spre adoptie fiind mutata din casa in casa inca de la varsta de cinci ani, de cand mama acesteia, Becky, a parasit-o. Sutton este o fata rasfatata si bogata, care pare sa detina toate ingredientele unei vieti perfecte. Asta pana cand este ucisa. Afland de aceasta sora geamana pierduta cu mult timp in urma printr-un filmulet terifiant, Emma porneste in cautarea lui Sutton si este nevoita sa ii ia locul pentru a descoperi ce s-a intamplat cu adevarat cu ea. Culmea este ca nimeni nu pare sa observe disparitia lui Sutton si parca venirea ei a fost ceva planificat dinainte pentru ca nimeni sa nu banuiasca nimic.Pentru ca cineva stia dinainte de Emma si stia ca aceasta o sa-i ia locul surorii sale moarte exact in momentul potrivit. Pentru ca chiar daca Emma reuseste sa-i pacaleasca pe toti oamenii apropiati din viata lui Sutton(familie, prieteni, iubit) ca ea este Sutton, cineva stie ca ea nu e Sutton. Si acel cineva este chiar ucigasul lui Sutton, care se pare ca are un plan bine intemeiat in care Emma joaca un mare rol si pe care daca il refuza va sfarsi precum sora ei geamana, moarta.

Sincer, nu stiu cum reuseste, dar Sara Shepard chiar te prinde in mrejele ei si te captiveaza cu misterele si secretele presarate la tot pasul. Chiar daca inceputul a mers un pic mai greut pana am intrat cu adevarat in poveste si am ajuns la intriga, si inca ce intriga, restul cartii a mers foarte usor si fiecare capitol trecea si mai repede si mai repede in speranta ca voi afla cat mai multe si chiar cand ti-e lumea mai draga se termina cartea. Stiu ca e o serie si cam asa se intampla mereu, dar e foarte greu sa rezisti pana la urmatoarea carte. De altfel, tocmai de asta cateodata astept sa apara mai multe volume dintr-o serie si apoi o incep ca sa-mi fie mie mai usor. La intrebarile la care primim raspunsuri ne sunt adaugate si mai multe intrebari, dar autoarea reuseste sa faca acest lucru fara sa enerveze cititorul, tinandu-l ocupat cu alte povesti secundare din carte, dar la fel de interesante.

Un alt lucru care mi-a placut este fantoma lui Sutton, care e permanent prezenta in viata Emmei. Aceasta nu isi aminteste nimic din ce i s-a intamplat si vrea sa afle adevarul atat de mult pe cat vrea si Emma. Astfel, la sfarsitul fiecarui capitol primim si punctul de vedere a lui Sutton, pe langa ce mai descopera Emma si este o dinamica foarte interesanta intre cele doua personaje si la un moment dat ajungi sa uiti ca unul este mort.

Si ca sa nu uit, am vazut si serialul, chiar in timp ce citeam cartea si mi-a placut atat de mult ca l-am terminat inainte sa termin cartea. Dar este putin si totodata foarte diferit de carte. E ca si cum ai urmari doua perspective diferite ale aceleiasi povesti, dar care intr-un final duc la aceeasi concluzie. Sau nu.

Va recomand cartea si o sa va placa in mod sigur daca va place Micutele Mincinoase. Si o sa ii inteleg pe cei care asteapta si aparitia volumului al doilea si apoi incep seria. E o tortura in minus.

Titlu românesc: Jocul Minciunii
Titlu original: The Lying Game
Autor: Sara Shepard
Editura românească: Leda
Număr de pagini: 316

Traducător: Sorin Petrescu
Nota: 9.5

Dacă aş rămâne de Gayle Forman

 

“€œCum ar fi dacă aș rămâne? Cum m-aș simți dacă m-aș trezi fiind orfană? Să nu mai simt niciodată mirosul pipei tatei? Să nu mai stau niciodată lângă mama, vorbind încet în vreme ce ne ocupăm de vase? Să nu-i mai citesc niciodată lui Teddy un capitol din Harry Potter? Să stau fără ei? Nu sunt sigură că aceasta este o lume căreia îi mai aparțin. Nu sunt sigură că vreau să mă trezesc.”

Dacă aș rămâne  este o carte scrisă într-un mod simplu, dar atât de profund. Aș putea spune că genialul ei este chiar simplitatea. M-am îndrăgostit pur și simplu de stilul autoarei, de modul în care a reușit să mă facă să mă gândesc la importanța vieții și totodată la fragilitatea ei, la cât de ușor putem să o pierdem fără să fi parcurs suficient din ea, fără să realizăm ceva, toate planurile și visele ajungând să ne fie ruinate într-un singur moment. Ce facem atunci? Regretăm. Cartea, într-un fel sau altul, ne sugerează faptul că trebuie să trăim fiecare zi cât de bine putem, să încercăm să fim fericiți și să o încheiem într-un mod cât mai optimist posibil pentru că niciodată nu știi ce va aduce ziua de mâine…sau ce nu va mai aduce. Acest lucru e esențial. Totuși, mi se pare absurd să încerci măcar să trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima, presupun că în primul rând te-ai gândi foarte mult la acest lucru, devii agitat și nu știi ce să faci mai întâi pentru că ai foarte puțin timp la dispoziție. Așa că să ne bucurăm cu ce avem și cât avem și cel mai bine e să nu știm cât e acel timp rămas.

 “€œUneori, în viață, faci alegeri, iar alteori le face viața pentru tine”

Revenind la carte, trebuie să menționez că mi-a plăcut foarte mult. Într-un fel mă așteptam pentru că subiectul este o temă dragă mie, dar putea la fel de bine să mă dezamăgească. Uite că nu a făcut-o, ci din contră. Mă bucur că am ales să o citesc în această perioadă a anului, având în vedere că și acțiunea cărții se petrece tot iarna, însă în februarie. Un lucru care m-a bucurat a fost și faptul că am zărit și câteva referiri la Crăciun. Am citit-o repede și a fost o lectură plăcută și ușoară, numai bine de citit în pat la căldură și eventual cu o cană de ceai lângă tine. Un lucru care rar mi se întâmplă, a fost faptul că m-am atașat foarte ușor de personaje. Zic asta pentru că romanul este destul de scurt, puțin peste două sute de pagini și uite totuși cât de bine construite au fost aceste personaje de mi-au ajuns la suflet.

Nu vreau să vă povestesc cartea, ci sentimentele mele despre aceasta. Oricum, rezumatul de pe spatele cărții mi se pare că dezvăluie multe lucruri importante din carte, așa că mai bine nici nu îl citiți, asta dacă vă puteți abține sau nu ați făcut-o deja.  Muzica joacă un rol important în această carte, așa cum este și în viața multora dintre noi – aceasta ne mângâie sufletele, ne trezește la viață dintr-o stare mai mult sau mai puțin bună, ne scoate la lumină -așa se întâmplă și cu Mia. Am ajuns să o îndrăgesc foarte mult pe parcursul cărții și chiar o admir pentru decizia pe care o ia în final, dând dovadă de mult curaj și tărie de caracter. În mod special, mi-a plăcut și relația ei cu Adam. Și chiar dacă nu credeam, această carte m-a făcut să cred că există iubire adevărată și la șaptesprezece ani, că suntem formați să iubim cu adevărat de la o vârstă chiar mai fragedă decât aceasta, numai că de obicei nu găsim persoana respectivă sau alegem persoana greșită. Este o carte tristă, care îți trezește o multitudine de sentimente, unele te înfioară, dar altele te încântă.

 Să mori e ușor. Să trăiești este greu”.

Dacă aș rămâne este o minunată poveste de familie, de iubire, de prietenie. O poveste tragică care i se poate întâmpla oricui și care ne arată că viața trebuie să meargă înainte indiferent de situație și că trebuie să luptăm chiar și când ne simțim epuizați, pierduți. Ceva bun trebuie să fie la capătul tunelului. O sclipire de lumină..care înaintând spre ea devine din ce în ce mai intensă și începem să simțim din nou. Până la urmă ce ne face să mergem înainte când totul pare năruit? Cred că iubirea, sau cel puțin sentimentul că măcar cineva e acolo, ne așteaptă și nu va pleca fără noi. Un sentiment de siguranță pentru a înfrunta o lume plină de necunoscut.

Cartea poate fi comandată de aici, de pe site-ul librăriei online  Libris.

Titlu românesc:  Dacă aş rămâne
Titlu original: If I stay
Autor: Gayle Forman
Editura românească: Rao
Număr de pagini: 219

Traducător: Manuela Bulat
Nota: 10

Blestemul din Swoon – Nina Malkin

„Epilepsie, pe naiba! Crizele, confuziile, pauzele dintre crize, transele – „episoadele” era termenul preferat al parintilor – erau cu totul alceva. Erau manifestari fizice ale faptului ca eu, Candice Reagan Moskow, sunt un picut paranormala. Vai, doamne! Chiar am spus-o! Ce vor crede vecinii?”

Cu siguranta ce i se intampla lui Dice e departe de a fi epilepsie. Si, in ciuda efortului parintilor de a masca totul, ei nu ii pasa ce cred cei din jur. Pentru ca in mare parte nici ea nu isi explica, nu are un nume pentru „afinitatile” ei. Cert este ca exista o legatura puternica intre ea si paranormal.

Acest lucru nu o deranjeaza deloc pana intr-o zi cand are o viziune ciudata, mai intensa decat de obicei, in care nu vede doar imaginile, e practic prezenta la actiune. Si ca si cum lucrurile nu ar fi destul de ciudate, reuseste cumva sa ajute la posedarea verisoarei ei de un spirit nelinistit, in cautare de razbunare.

Culmea e ca ditamai spiritul malefic nu e deloc infricosator la inceput(defapt, nici mai tarziu). Asa reuseste sa o pacaleasca pe Dice sa il elibereze. Insa toate greselile se platesc. Si Candice simte asta pe pielea ei: se indragosteste nebuneste de  Sinclair(Sin) chiar daca acesta vrea sa se razbune pe intreg orasul pentru o nedreptate comisa cu mult timp in urma. Un joc ce include flirt, nebunie, umor si tristete.

Ideea suna promitator, nu? Asa credeam si eu insa cartea m-a dezamagit oarecum. Parca vroiam altceva: alte scene, alte reactii ale personajelor, pur si simplu altceva. Nu totul e rau, iar daca ar fi sa aleg, as spune ca procentul de „rau” este de 50%. Cea mai mare problema, in opinia mea, e dragostea lui Dice pentru Sin. E instantanee, fara fundament. De aici pornesc toate nemultumirile mele.

Finalul e insa unul promitator. E ca si cum autoarea repara in ultimul sfert ce a stricat in primele 3. Voi continua sa citesc seria tocmai datorita acestui lucru, si a faptului ca niciodata nu las lucrurile neterminate. Sper ca zicala „Tot raul spre bine” sa fie valabila si in cazul asta, pentru ca am mari asteptari de la volumul 2. Ei, dar toate astea spun numai ce gandesc eu. Daca ati citit cartea, chiar sunt curioasa sa aflu parerea voastra. Daca inca nu l-ati citit, faceti-o si vorbim dupa aceea. :)

Titlu românesc:  Blestemul din Swoon
Titlu original: Swoon
Autor: Nina Malkin
Editura românească: Leda
Număr de pagini: 384

Traducători: Bogdan-Alexandru Sasu, Shauki Al-Gareeb

Carpe Corpus, VM6 – Rachel Caine

„Favorit malefic. Lui Claire nu ii placea sa se considere astfel, insa Eve ii aruncase in fata epitetul, ultima data cand mai vorbisera. Si , desigur, ca intotdeuna, Eve avea dreptate.”

Sa ajungi din cea ce lupta pentru bine in cea care ajuta raul nu e deloc usor, mai ales cand o faci impotriva vointei tale. Dar Claire nu poate face nimic: a ajuns o jucarie in mainile lui Bishop. Insa pentru cat timp?

Totusi, pentru moment, Bishop se distreaza de minune chinuind-o pe Claire. Se foloseste de ea pentru a distruge farama de echilibru ramasa in Morganville. Culmea e ca reuseste: totul se schimba si cu Claire pe post de papusa principala, el face din Morganville locul lui de joaca.Si totusi, in spatele papusarului Bishop, Amelie isi tese si ea propriul plan pentru salvarea orasului.

Cat despre romance, ei bine autoarea ne ofera in volumul acesta toate lucrurile de care ne-a „privat” in cel precedent. Relatia lui Claire cu Shane nu putea fi mai stransa. Cei doi sunt mai apropiati ca oricand, desi Shane este inchis alaturi de tatal sau. Tot legat de relatii, cea dintre Eve si Michael evolueaza si ea. Ceea ce pana in volumul 3 mi se parea a fi ceva infantil, o joaca, se transforma din ce in ce mai mult in ceva profund. Cei doi ma surprind mereu.

Un alt personaj care continua sa am surprinda este Myrnin. El e unul dintre acele personaje de care cu siguranta nu m-as satura niciodata. Ma intriga din ce in ce mai mult. El e sarea si piperul actiunii, dupa parerea mea. Deloc tipic, ma face sa cred ca e singurul exemplar dintr-o alta specie de vampiri.

Volumul sase mi se pare cel mai bun de pana acum. Cu Claire trecuta de partea cealalta, totul o ia razna, si autoarea nu te lasa sa respiri pana la final.Singura intrebare pe care o aveam in minte si la care cautam cu disperare raspuns inainte de a incepe sa citesc era „ Cine va ramane?” ( viu, la asta ma gandeam). Si intrebarea a ramas pana in ultimele pagini.

Titlu romanesc: Carpe Corpus
Titlu original: Carpe Corpus
Autor: Rachel Caine
Editura romaneasca: Leda
Editura originala:  NAL Jam

Traducator: Adrian Deliu

Împăratul Muştelor de William Golding

Apărut în 1954, Împăratul Muştelor este primul roman scris de William Golding, devenit un clasic al secolului XX. Sunt două motive pentru care am citit această carte. Primul este pentru că, după cum probabil ştiţi, pe coperta ultimului volum din Jocurile Foamei – Revoltă – scrie aşa : „Revolta, încheierea perfectă a seriei extraordinare începute cu Jocurile Foamei şi continuate cu Sfidarea, va avea peste ani acelaşi ecou pe care l-au avut Împăratul muştelor de William Golding şi Apocalipsa lui Stephen King.” Pentru că am adorat Jocurile Foamei, m-am hotărât să mă apuc cât mai repede şi de aceste două cărţi şi să văd ce efect au şi asupra mea. Astfel, am început Împăratul Muştelor pentru că Apocalipsa e mult prea lungă şi chiar nu i-aş fi putut face faţă acum. Al doilea motiv este că autorul a primit şi premiul Nobel pentru această carte şi chiar doream să citesc o operă distinsă care să fi primit acest premiu, din curiozitate mai mult pentru ce a făcut-o atât de celebră.

 Chiar dacă nu mă aşteptam, romanul este simplu scris şi uşor de citit. Bineînţeles că în spatele acestor cuvinte aparent simple, avem înţelesuri ascunse şi o mulţime de lucruri de descifrat.

 Despre ce este vorba? Despre un grup de copii care ajung pe o insulă pustie în urma unui accident cu avionul, despre care se vorbeşte foarte vag. La început se fac reguli de comun acord cu toată lumea pentru a se putea înţelege, se alege un şef care să îi ghideze şi să îi îndrume, ci nici decum să-i controleze şi se hotărăşte că ai dreptul să vorbeşti numai când deţii scoica, o ai vorbeşti, nu o ai, taci şi aştepţi să o primeşti. La început totul este în ordine, frumos, toată lumea se împacă cu fiecare. Din momentul încălcării şi destrămării regulilor, totul devine un haos care pe mine m-a îngrozit. Fiecare avem în noi o parte rea, urâtă, dar pe care o ascundem sau măcar încercăm. În această carte, acest univers infantil este preluat de o ură inimaginabilă şi aceea seninătate a zilei dispare o dată cu venirea nopţii, iar copii încep să dispară şi vina se pare că este a unui monstru care îi pândeşte pe insulă. Dar este acel monstru real? Sau chiar acel grup de copii inocenţi de la începutul romanului încep să formeze ei înşişi un monstru pe care nu îl mai pot controla din interior? William Golding ne relatează o poveste excepţională, cu tente filozofice, despre natura umană şi despre lupta continuă dintre bine şi rău care zace undeva în străfundurile noastre şi pe care noi şi numai noi o putem controla.

Împăratul Muştelor este un roman care m-a întristat şi m-a înfiorat, care m-a obligat să-mi iau rămas bun prea repede de la nişte personaje pe care nici nu am avut timp să le cunosc prea bine. Sunt curios cum credeţi voi că se va termina acest roman? Reuşesc să scape de pe insulă? Mor toţi? La începutul cărţii aveam un sfârşit deja în minte, un sfârşit care pe parcursul ei a dispărut total şi apoi ca prin minune exact la ultima pagină a apărut iarăşi.Nu în mintea mea, ci în carte. Pentru că până la ultima pagină, suntem ţinuţi în suspans şi măcinaţi sufleteşte de întrebarea:”Chiar o să câştige răul? Mai are această fărâmă de bine vreo şansă?”

Împăratul Muştelor este o carte care în mod sigur nu trebuie ratată! O puteţi comanda de aici, de pe site-ul librăriei online  Libris.

Titlu românesc:  Împăratul Muştelor
Titlu original: Lord of the Flies
Autor: William Golding
Editura românească: Humanitas
Număr de pagini: 229

Traducător: Constantin Popescu

Domnia Haosului, VM5 – Rachel Caine

Volulmul cinci al seriei Vampirii din Morganville preia actiunea exact de unde a ramas. Cred ca e unul din lucrurile care imi place cel mai mult la serie: nu lasa perioade de timp neacoperite intre volume. Pe cat de nerabdatoare am fost sa apara, pe atat de trista am devenit cand am terminat de citit volumul cinci.

Odata cu declaratia deschisa de razboi a lui Bishop de la sfarsitul volumului anterior, totul o ia razna in Morganville. Desi anterior nu imi imaginam ca viata lui Claire poate fi mai tumultoasa, iata ca se intampla.

Vampirii se impart in doua tabere, fiecare luptand pentru scopul sau. Putini sunt dedicati unei cauze, majoritatea doresc sa ramana in viata si de aceea se alatura uneia din cele doua tabere( cea despre care crede ca va invinge). Odata formate taberele, haosul incepe , lucru ce demonstreaza cat de sugestiv este titlul.

Volumul, spre deosebire de cele de pana acum, aduce in prim plan actiunea. Partea de romance e pusa pe planul doi, insa cu siguranta nu dispare. Relatiile evolueaza asa cum ne-am asteptat. Insa una pe mine m-a surprins. Ma refer aici la atentia pe care Myrnin ajunge sa i-o dea lui Claire. Ea e singura muritoare de care el chiar se procupa( In felul sau rece, „vampiresc” , dar  o face. Chiar mai mult decat Amelie) Ca personaj, Myrnin imi place din ce in ce mai mult.

Claire incearca in continuare sa pastreze lucrurile in echilibru, se lupta pentru salvarea a cat mai multi. Uneori reuseste. De cele mai multe ori nu. Toate acestea se aduna si in final, cand nu mai are altceva de oferit, se daruieste pe sine. Vointa ii este luata si ea devine aproape o marioneta. Marioneta cui? Cititi si aflati. Eu una stiu ca am o noua serie preferata.

Titlu romanesc: Domnia Haosului
Titlu original: Lord of Misrule
Autor: Rachel Caine
Editura romaneasca: Leda
Editura originala:  NAL Jam

Traducator: Adrian Deliu

Vei fi acolo? – Guillaume Musso

“Suntem cu toții în căutarea acelei ființe unice care va aduce în viața noastră ceea ce ne lipsește. Iar dacă nu reușim să o găsim, nu ne rămâne decât să ne rugăm că ne va găsi ea pe noi.”

Desperate Housewives

“Tot ce trebuie să se întâmple se va întâmpla, indiferent câte eforturi ai face pentru a evita acel lucru. Tot ce nu trebuie să se întâmple nu se va întâmpla indiferent câte eforturi ai face pentru a obține acel lucru.”

Ramana Maharishi

“Am observat că până și cei care spun că totul este predestinat și că nu putem schimbă nimic se uită în stânga și-n dreapta înainte să treacă strada.”

Stephen Hawking

Cu un astfel de citat începe fiecare din cele 23 de capitole ale romanului de dragoste a€œVei fi acolo?” scrisă de Guillaume Musso.

Cartea acesta m-a atras în primul rând din cauza coperții superbe și din cauza sinopsis-ului. Deși călătoria în timp este un subiect abordat de mii de ori, modul în care pune Musso problema este cu totul fascinant. Cât curaj și iubire trebuie să ai pentru a te întoarce în timp și a risca să-ți schimbi viitorul, numai pentru a salva persoana iubită?

Autorul nu se axează pe partea teoretică, pe problemele pe care călătoria în timp îl afectează sau lucrurile imposibile care se întâmplă, de exemplu, fiind în viitor să vorbești la telefon cu prietenul tău din trecut, ci pune mai mult accent pe sentimentele protagonistului și relațiile cu alte persoane.

Elliot, un chirurg care are în prezent 60 de ani, nu s-a împăcat niciodată cu moartea femeii iubite, Ilena. Însă, în urma unui cadou oferit de un khmer ce constă într-un flacon cu zece pastille mici și aurite, el reușește să se întoarcă cu 30 de ani în urmă, încercând să-i salveze viața Ilenei. Dar nu este așa de simplu! Având cancer la plămâni, fiecare călătorie îl slăbește din ce în ce mai tare. Elliot de 30 de ani, este șocat de ce-i spune bătrânul care pretinde a fi el din viitor, însă până la urmă este convins. Cei doi vor porni într-o călătorie periculoasă, în care singurul scop este să o salveze pe Ilena.

Mi-a plăcut foarte mult relația dintre cei doi, Elliot cel de 60 de ani și Elliot cel de 30 de ani. La început tânărul nu voia să mai primească vizite, prietenul lui, Matt, spunând chiar că a înnebunit din cauză că vorbea numai despre asta, dar ajunge să dorească să știe mai multe și chiar să apeleze la metode cât mai inventive pentru a comunica din trecut în viitor.

A fost o lectură ușoară și foarte plăcută, a avut momente de suspans sau foarte triste, în care nu mai aveai vreo speranță pentru cei doi.

Sper că v-a plăcut, dacă ați citit-o și că o să vă placă dacă urmați să o citiți!

Titlu românesc: Vei fi acolo?
Titlu original: Seras-tu là?
Autor: Guillaume Musso
Editura românească: All
Număr de pagini:288

Traducător: Bogdan Marin

Comandă aici!

Altfel de ingeri – Lili St. Crow

Primul lucru care m-a atras la aceasta carte a fost titlul. Mi-a parut destul de intrigant incat sa ma faca sa o citesc. Apare pe piata aproape saturata de fantasy cu varcolaci, vampiri si creaturi asemenea, deci, in opinia multora Altfel de ingeri nu introduce lucruri noi, fapt cu care nu sunt de acord. Mie una imi plac lecturile de genul, deci cartea m-a cucerit.

Intalnim in acest prim volum al seriei o interpretare a legendelor arhicunoscute. Lili St. Crow despica aceste legende transformandu-le , dandu-le o noua fata. Noi tipuri de personaje cu puteri la fel de noi completeza actiunea rasarita dintr-o idee foarte interesanta.

Dru e invatata de mica cu lipsurile: isi pierde mama devreme, se muta des (lucru ce o impiedica sa innoade relatii de orice fel) si ii lipseste afectiunea de care un copil are nevoie. Totul datorita lumiii in care traieste, alcatuita defapt din doua jumatati : Lumea Reala si Lumea Normala. Defapt, problema lui Dru e ca traieste la granita dintre cele doua jumatati, lucru ce nu o ajuta deloc sa se integreze in oricare din ele.

Lumea Reala e cea ce tine de creaturi, monstri si fantastic in general. In cateva cuvinte, ea reprezinta tot ceea ce oamenii din Lumea Normala refuza sa creada. Toti mai putin familia lui Dru. Ea e antrenata practic inca de cand incepe sa mearga de tatal sau pentru a tine piept Lumii Reale. Aceeasi lume care a omorat-o pe mama sa, si impotriva careia tatal lui Dru lupta.

Viata ei se complica si mai mult cand tatal ei este inlaturat din scena de catre Sergej, cel mai puternic vampir. Dupa asta ea incearca practic sa se descurce cu tot ce a invatat pana in momentul acela. Nu dureaza mult pana descopera ca nu e nici pe departe destul de pregatita pentru a face fata acestei lumi. Numai ca in ajutorul ei vin Graves, un coleg de clasa orfan ce devine un loup-garou(jumatate varcolac) in urma unei muscaturi si Christophe, un djamphir(jumatate vampir).

Ce va face Dru cand va afla ce e mult mai legata de Lumea Reala decat credea? Cititi si aflati. :)

Titlu românesc: Altfel de ingeri
Titlu original: Strange Angels
Autor: Lili St. Crow
Editura românească: Leda
Număr de pagini:350

Traducător: Alexandra Musat

Scufiţa Roşie

“Seducator, sexy și impresionant. O transformare fantastică a unei povești clasice”

-Shawn Edwards, FOX-TV

 Avându-i în distribuție pe Amanda Seyfried, Billy Burke, Gary Oldman, Shiloh Fernandez, Max Irons, Virginia Madsen, Lukas Haas și Julie Christie, în regia lui Catherine Hardwicke, Scufița Roșie se promite a fi o reproducere fantastică a unei povești clasice.

 Povestea păstrează tiparul basmului clasic, însă există anumite schimbări. În satul Daggerhorn, locuitorii sunt terorizați de ani de zile de un vârcolac. Pentru a nu mai face victime umane, sătenii au decis ca în fiecare noapte cu luna plină, să sacrifice un animal, ca să-i satisfacă vârcolacului setea de sânge. Dar, atunci când sora cea mare a lui Valerie (Amanda Seyfried) este ucisă, totul se schimbă.

 Valerie este promisă lui Henry (Max Irons), băiatul unui fierar, pe care părinții ei îl doresc ca ginere, însă Valerie îl iubește pe Peter (Shiloh Fernandez) și plănuiește să fugă cu el. Dar tragedia care se petrece în micul lor sat îi împiedică. Când sătenii cer ajutorul Părintelui Solomon (Gary Oldman), acesta le spune că vârcolacul are o formă umană și că este chiar unul dintre ei.

 Panica se instalează, casele satenilor sunt căutate, orice comportament anormal este considerat vinovat. Numărul victimelor crește din ce în ce mai mult, în timp ce Valerie descoperă că are o legătură cu vârcolacul și îl poate înțelege, ceea ce o transformă într-un suspect principal și în același timp, în momeală.chiar unul dintre ei.

 La acest film au fost două lucruri care mi-au plăcut la nebunie: povestea imposibilă de dragoste dintre cei doi și suspansul de a nu ști cine e cu adevărat vârcolacul. Felul în care este croit acest film te face să suspectezi pe toată lumea, însă la sfârșit, când afli cu adevărat, rămâi cu gura căscată și îți dai seama că nici nu te-ai gândit, cel puțin în cazul meu. Mi-a plăcut foarte mult decorul vechi și costumele. Deși unele lucruri nu erau chiar plauzibile, de exemplu să umbli într-o rochie și o pelerină când afară ninge, filmul a fost genial.

 Deși am citit o mulțime de păreri proaste, care spuneau că e o copie a lui Twilight și că nu este bun, țin să vă zic că nu seamănă. Unele cadre, cum ar fi cele cu pădurea, într-adevăr seamănă, dar asta este viziunea regizorului, nu a poveștii.

Eu vă recomand acest film, chiar merită 96 de minute din viața voastră și sper că, dacă l-ați vizionat deja, v-a plăcut. :)

Durata filmului: 96 min
Gen: Fantastic, Drama, Thriller
An: 2011

Site oficial: http://redridinghood.warnerbros.com

Nota film: 10
Nota soundtrack: 10
Comanda DVD Provideo : aici

Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor de Ute Ehrhardt

“Tine-ți pentru tine propunerile, alții știu, oricum, mai bine decât tine. Nu o să reușești decât să te faci de râs.” Numai dorința de a schimba regulile jocului sau de a le ignora, măcar din când în când, provoacă sentimente de vinovăție. Pentru femeie, puterea este aproape o blasfemie. “

Cel mai important lucru care ne învăța această carte este că, deși suntem fete/femei, noi avem puterea. Avem puterea să facem orice, să schimbăm lumea. Nu este nevoie să ne lăsăm intimidate de ce spun ceilalți, de frica dezaprobării sau de respingere. Trebuie să învățam că părerea noastră contează și că, dacă într-adevăr credem în ea trebuie să o susținem până la capăt.

Într-o lume dominată de bărbați, pare că părerea femeilor nu este importantă. Deși s-au schimbat lucrurile, femeile având mult mai multe drepturi decât în trecut, cel puțin în plan personal tot bărbatul este capul familiei, el este cel care trebuie consultat în luarea unei decizii, oricât de neînsemnate ar fi, pentru că ei “€œștiu mai bine”.

Citatul pe care l-am dat la început mi se pare foarte expresiv în ceea ce vrea să transmită această carte. Fetele bune sunt o metaforă a fețelor cuminți, care nu ies din “€œbanca lor”, nu ies în evidența și nu își spun opinia. Fețele rele sunt fetele îndrăznețe, care au o opinie și nu le e frică să și-o susțină, acestea propunându-și un obiectiv și ducându-l la capăt cu orice preț. Această carte analizează problemele cu care se confruntă fetele/femeile, dând exemple și soluții.

Totuși, mi s-a părut un pic nepotrivită pentru vârsta mea, pentru că unele lucruri nu mi se întâmplă, și, de asemenea există exemple cu relația soț- soție, pe care pot doar să mi-o imaginez.

Cartea aceasta este însă, un ghid foarte bun pentru ce și ce nu trebuie să faci ca femeie și o recomand tuturor femeilor care sunt nesigure și se simt vinovate.

Titlu românesc: Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor
Titlu original: Gute Mädchen kommen in den Himmel, böse überall hin
Autor: Ute Ehrhardt
Editura românească: Nemira
Număr de pagini:341

Traducător: Diana Salajanu

Sucker Punch – Evadare Din Realitate

“Electrizant, Fascinant, Sexy si Provocator! O aventura teribila nerecomandata celor slabi de inima”

Aveam ceva asteptari de la noul film al lui Zack Snyder – Sucker Punch: Evadare din realitate – pentru ca stiam ca are un regizor bun si actori pe masura. Sincer, filmul a fost foarte ok, dar nu mi-a depasit asteptarile. Ideea de baza a acestuia nu este una chiar originala pentru ca o intalnim si in Inception. Numai ca acest film e cu tineri si probabil va capta atentia mai mult persoanelor in floarea varstei, in timp ce la Inception intra deja alta categorie de varsta. Oricum, ideea si anume transpunerea virtuala intr-o alta dimensiune este foarte bine evidentiata in Sucker Punch, mai pe intelesul si  gustul adolescentilor.

Dupa moartea mamei sale, Babydoll ( personajul principal )  impreuna cu sora sa mai mica raman in grija tatalui lor vitreg, de altfel cu intentii deloc bune dupa ce afla ca intreaga avere a sotiei sale a fost lasata celor doua fete. In urma unor evenimente tragice pe care va las pe voi sa le descoperiti, BabyDoll este internata intr-un ospiciu impotriva vointei ei de catre tatal vitreg, care e dispus sa faca orice pentru a pune mana pe bani. Asa ca dintr-o viata frumoasa de la un castel mare si frumos, fata ajunge intr-un loc pe atat de mare pe atat de sinistru, urmand ca intreaga ei viata si tot ce a stiut pana acum sa se schimbe radical.

Un lucru trebuie mentionat inca de pe acum : intreaga coloana sonora este absolut geniala si se potriveste perfect fiecarui moment atat din realitate cat si din aceea lume magica creata cu ajutorul imaginatiei protagonistei.

Cu toate aceste lucruri care i se intampla dintr-o data si din pacate niciunul nu este bun, eroina noastra nu isi pierde dorinta de a supravietui si de a spera la o viata normala in libertate. Libertatea pe care cand o avem nu o pretuim si cand o pierdem s-ar putea sa nu o mai putem recupera niciodata..Astfel, ea se va alia cu Rocket, Amber, Blondie si Sweet Pea – alte fete aflate in captivitate. Cine va reusi sa evadeze si cine va muri incercand?

” Drumul spre Libertate. Pentru acest drum, vei avea nevoie de cinci lucruri: primul este o mapa. Iti mai trebuie foc, un cutit si o cheie. Al cincilea e un mister. E motivul, e scopul, sacrificul profund.”

Ideea filmului este una foarte speciala. Libertatea fizica iti este interzisa si pare a fi imposibila, insa nimeni nu iti poate ingradi imaginatia. Totusi, cele doua lumi, reala si virtuala, sunt intr-o stransa legatura si daca pierzi intr-una, nu vei reusi nici intr-a doua. Este o impletire ciudata, care iti da de gandit si te intristeaza pentru ca realizezi ca in niciuna dintre lumi nu ai libertate absoluta si in fiecare vei intampina raul mai devreme sau mai tarziu.

In aparenta este un film slabut, dar trebuie sa treci peste aceea ceata pentru a-i descoperi esenta care este foarte interesanta. Daca v-ati saturat de aceasta lume nedreapta si mult prea reala , puteti evada pentru doua ore in acest film fantastic, care prezinta un aspect interesant asupra psihicului uman si din care efectele vizuale extraordinare nu vor lipsi!

” Cine detine cheia salvarii noastre? Tu. Dispui de toate armele de care ai nevoie. Lupta! “

Trailer:

Durata filmului: 105 min
Nota: 8.5
Comanda DVD Provideo :
aici
Soundtrack: 10 ( Bonus pe DVD aveti Sucker Punch: In spatele coloanei sonore ).

Urzeala Tronurilor de George R.R.Martin

 “Niciodată să nu uiţi cine eşti, pentru că lumea sigur nu va uita. Păstrează cunostiinţa ca o armură şi nu o vor putea folosi împotriva ta…” – Tyrion Lannister.

Mi-am dorit să încep această serie de ceva timp, mai precis din aprilie, de când a început serialul bazat pe prima carte – Game Of Thrones pe HBO. Inițial am zis să văd mai întâi serialul și apoi să citesc cărțile, dar apoi din experiențe anterioare nu tocmai plăcute, am decis să citesc romanul și apoi să urmăresc și ecranizarea, care oricum e abia la primul sezon care conține doar zece episoade. Am primit cartea de la Nemira în iunie și am zis că imediat ce termin anul școlar, mă pun să o devorez. Nu știu cum am făcut, că a trecut și vara și tot nu am început-o. Aveam două dileme mari. Prima, care să spunem nu era chiar atât de importantă, era că ce o să mă fac eu cu următoarele volume, care până în acel moment nu apăruseră în ediție hardcover( de colecție). Nici nu îmi puneam problema ca după un prim volum așa mare și frumos, să mi le iau pe celelalte așa mici și neimpresionante. A doua era aventura în care aveam să mă bag. O aventură care numără în prezent peste 5000 de pagini. Până la urmă, după cum vedeți, mi-am luat inima în dinți la începutul lui septembrie (toamna asta și nostalgiile ei) și am citit primul volum de doar 940 de pagini din celebra serie CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC.

„În mod categoric, Cântec de gheaţă şi foc va ajunge cea mai bună saga fantasy scrisă vreodată. Subiectul nu e dificil, dar încercarea de a-l rezuma ar fi realmente nebunească: o complexă intrigă politică şi dinastii rivale, iubiri, trădări, sfetnici răuvoitori, regi incapabili, cavaleri, castele, codrii de nepătruns, un gigantic zid de apărare împotriva unor forțe neștiute, bastarzi şi dragoni de mult dispăruți.”

Spre rușinea mea, nu l-am citit nici pe Tolkien ca să fac o comparație între această serie și Stăpânul Inelelor. Un lucru este clar: Seria Cântec de Gheață și Foc merită cu siguranță citită. Mi s-a părut un fantasy incredibil , cum nu am mai citit până acum pentru că în cea mai mare parte citesc fanatsy pentru adolescenți. Acesta este un fantasy adult, cu o poveste minunat țesută și atât de complexă încât îți vine foarte greu să te desprinzi din ea , te obișnuiești cu personajele, cu locurile, cu regatele, chiar și cu stilul autorului. Din fericire pentru mine mă așteaptă volumul al doilea și al treilea..mai am ceva timp până să întru și eu în masa fanilor îndurerați care așteaptă cu nerăbdare volumul al cincilea A dance with dragons. Ca să nu menționez ce o să însemne așteptarea pentru al șaselea volum, având în vedere că distanța dintre volume este de aproximativ cinci ani.

 Singurul lucru care sperie zic eu la această serie este numărul de pagini, care într-adevăr este mare. Însă vă asigur că nu o să regretați sub nicio formă începerea acestei cărți, acestei povești parcă inspirată din realitate decât imaginată a lui George R.R.Martin, pe care îl consider un autor extraordinar cu un talent aparte.

Mai mult v-am povestit despre ce a reprezentat pentru mine experiența începerii acestei cărți decât o prezentare mai amplă a ei, dar după cum ați citit și mai sus până și încercarea de a rezuma subiectul este aproape imposibilă. Dar cred că e mai bine așa, să vă las să trăiți voi aventura decât să vă zic lucruri care v-ar putea strica plăcerea lecturii. Avem nevoie de cărți bune, care să merite într-adevăr citite și pe care să nu le uităm niciodată pentru că dacă ne-au rămas întipărite în minte este clar că au fost bune, ci nu de prisos. “O minte are nevoie de cărţi, precum o sabie are nevoie să fie ascuţită…” de Tyrion Lannister , un personaj deosebit.

Titlu românesc: Urzeala Tronurilor
Titlu original: A Game of Thrones
Autor: George R.R.Martin
Editura românească: Nemira
Număr de pagini:940 

Traducător: Silviu Genescu

Ţinutul pustiit – Samantha Harvey

Boala Alzheimer este o afecţiune degenerativă progresivă a creierului care apare mai ales la persoane de vârstă înaintată, producând o deteriorare din ce în ce mai accentuată a functiilor de cunoastere ale creierului, cu pierderea capacitătilor intelectuale ale individului si a valorii sociale a personalitătii sale.

Asta spune definiţia ştiinţifică a bolii. Însă în cartea despre care vreau să vă vorbesc, Samantha Harvey a reuşit să dezvăluie toate secretele acestei boli şi să pătrundă în mintea bolnavului, în cazul nostru, cea a lui Jack Jameson.

Jack Jameson este un architect în pragul pensionării, care are această cumplită boală. Pe măsură ce boala avansează, modelul minţii lui începe să se desire, realitatea se confundă din ce în ce mai des cu ficţiunea şi nu mai poate deosebi dacă ce-şi aminteşte e într-adevăr o amintire sau doar o închipuire. El luptă să-şi ţină amintirile în viaţă, dar împrăştierea propriei conştiinţe este inevitabilă.

Lucruri mărunte cum ar fi o vorbムa mamei din copilăƒrie, o scrisoare, literă căƒzută de pe un bar sau culoarea unei rochii, par să fie atât de însemnate pentru Jack, încât te fac chiar şi pe tine să ai o asemenea experienţă. Nu numai că realitatea nu ţi se mai pare credibilă, iar trecutul se amestecă cu prezentul, dar şi lucrurile nu mai par ceea ce erau. Totul îşi schimbă sensul şi nu poţi face nimic în sensul asta.

Lectura este totuşi, foarte solicitantă. Este o carte destul de grea, la care trebuie să reflectezi şi poate să te rogi să nu fii şi tu un bolnav de Alzheimer. Dar este o carte care merită să fie citită, pentru învăţăturile pe care le dobândeşti.

Romanul Samathei Harvey a fost nominalizat la premiile Guardian 2009, Man Booker 2009 şi Orange 2009.

Cartea poate fi achizitionata de aici, de pe site-ul librariei online Libris.

Titlu românesc: Ţinutul pustiit
Titlu original: The Wilderness
Autor: Samantha Harvey
Editura românească: Litera
Număr de pagini: 328

Traducători: Ioana Opaiţ

Fiica Tăcerii de Kim Edwards

“Amintindu-şi  de imaginile luminoase ale oaselor lui Paul, David fu pătruns de simţul miracolului. Acesta era lucrul pe care tânjea să îl capteze pe peliculă, momentele rare când lumea părea unificată, coerentă, totul fiind cuprins într-o singură imagine trecătoare; o austeritate ce conţinea frumuseţea, speranţa şi mişcarea a€“ un fel de poezie de argint, aşa cum corpul era poezie în sânge, carne şi oase.”

 Fiica Tăcerii este o poveste nemaipomenită, minunat concepută astfel încât să emoţioneze până şi pe cei mai duri oameni. Este o dramă impresionantă,poate chiar reală, care ne pune pe gânduri, ne întristează, ne face să tresărim din punct de vedere emoţional şi rareori ne mai fură şi un mic zâmbet. Avem aici de faţă o carte despre viaţă, o carte adevărată despre familie şi destrămarea ei, despre secrete care ne distrug încetul cu încetul pe interior şi care nu ne dau pace decât când le mărturisim, despre vieţi paralele,dar totodată strâns legate, vieţi care la un moment dat se intersectează şi totul izbucneşte şi într-un final şi despre dragoste,care ajunge să fie un unguent pentru toate suferinţele prin care trec personajele acestei cărţi.

 Fiica Tăcerii este o carte must-have sau măcar must-read pentru că avem ce învăţa din ea,atât noi adolescenţii,cât şi oamenii mari.Ştiţi ce este minunat: Faptul că putem învăţa din greşelile şi din experienţa de viaţă a unor personaje fictive pentru a ne îmbunătăţi noi propria viaţă.

 Cartea are o copertă simpluta, dar cu o mare semnificaţie, atât prin cămăşuţa de noapte sau hăinuţa pentru copil cât şi prin fulgii de nea care vor aminti mereu de aceea noapte de iarnă din anul 1964, în care totul s-a schimbat şi un întreg dezechilibru s-a produs. Noaptea în care soţia doctorului David Henry a născut şi a adus pe lume doi gemeni : primul sănătos, iar cel de-al doilea cu sindromul Down. Printr-o decizie luată pe moment, în circumstanţe nefavorabile, copilul bolnav este smuls din sânul familiei şi dus de asistenta Caroline la un institut pentru copii cu dizabilităţi. Cel puţin aşa ar fi trebuit să se întâmple, dacă Caroline nu ar fi hotărât să crească ea copilul şi să se mute într-un alt oraş pentru a începe o noua viaţă alături de o nouă fiinţă. Decizia doctorului Henry mi s-a părut oarecum egoistă având în vedere că exact cel de-al doilea copil avea nevoie mai multă de familie, de iubire şi de o atenţie specială pentru a putea supravieţui cu afecţiunea cu care s-a născut. Şi de aici pornim într-o aventură literară fantastică, în care urmărim şi vedem ce se întâmplă cu aceste două familii de-a lungul anilor.

 Fiica Tăcerii a fost o vreme îndelungată un bestseller, romanul fiind şi ecranizat în 2008, urmând apoi să fie nominalizat la premiile Emmy. Desigur că vă recomand să citiţi cartea, nu să vedeţi filmul pentru că se ştie deja că un film rareori poate egala cartea şi profunzimea acesteia.

 Aici aveţi site-ul oficial al cărţii.

Cartea o puteţi procura de aici.

Titlu românesc: Fiica Tăcerii
Titlu original: The Memory Keeper’s Daughter
Autor: Kim Edwards
Editura românească: RAO
Număr de pagini: 505 

Traducători: Roxana Stefan si Justina Bandol

Emily the Strange: Zilele pierdute de Rob Reger & Jessica Gruner

13 ani. Probabil în stare să sară de pe clădiri înalte, dacă ar avea chef. Mult mai probabil să moţăie cu cele patru pisici negre ale ei sau să încropească un accelerator de particule din scame, lentile şi ace de siguranţă sau să bată la tobe / zdrăngănească la chitară şi ţiţiera / sufle-n saxofon sau să picteze o frescă reprezentând o canalizare funebră şi învârtejită sau să forţeze pe cineva să zică repede de 13 ori “€œ frescă reprezentând o canalizare funebră şi învârtejita ” şi să-l arate cu degetul şi să radă.

Intră dacă îndrăzneşti pe …emilythestrange.com.

 

13 lucruri pe care le veti găsi în primul roman Emily the Strange :

1. Mister

2. Un golem frumos

3. Praştii îmbunătăţite

4. Patru pisici negre

5. Amnezie

6. Poker-calamitate

7. Ponei furioşi

8. Un inspector dubios care urmăreşte chiulangii

9. Liste cu 13 puncte

10. Un generator de furtuni de nisip

11. Dubluri-fantomă

12. O misiune secretă

13. Urechelniţe

Emily the Strange este o carte pe care mi-am dorit-o de mult, voisem să o cumpăr de la Bookfest, însă am ales altele.

Totuşi, mă bucur extrem de mult că am avut şansa să o citesc pentru că este pe cât de ciudată, pe atât de frumoasă, are structura unui jurnal şi o grămadă de ilustraţii superbe.

Coperta este genială, la fel şi supra-coperta şi este destul de lunguţa, 256 de pagini, însă se citeşte foarte repede, eu am terminat-o într-o noapte.

Mă bucur, de asemenea, că este o serie şi de-abia aştept să apară şi la noi următorul volum.

Emily se trezeşte într-o zi fără să ştie cum o cheamă, unde se află, cum a ajuns acolo, unde locuieşte, câţi ani are, deci practic mai nimic. Însă pe parcurs află că este într-un orăşel pe nume Blackrock, unde îşi construieşte un adăpost improvizat, începe să lucreze la o cafenea, La Carcera, care îi asigură hrana, se împrieteneşte cu patru pisici negre şi continuă să scrie în jurnal tot ce află.

Povestea evoluează, Emily adunând din ce în ce mai multe indicii pentru a afla cine este, ce trebuie să facă în continuare şi încet, încet îşi recapătă memoria. Veţi afla deznodământul numai citind cartea.

 Următorul volum se numeşte Emily the Strange: Stranger and Stranger şi aveţi mai jos câteva imagini:

Puteti comanda cartea de aici.

Titlu romanesc: Emily the Strange: Zilele pierdute
Titlu original: Emily the Strange: The Lost Days
Autori: Rob Reger & Jessica Gruner
Editura romaneasca: Corint Junior
Editura originala: HarperCollins 

Traducator: Steluta Voica

Georgina Kincaid 1: Tristeti de sucub de Richelle Mead

Este vorba despre dragoste, mortalitatea pierdută şi imortalitatea câştigată, luptele cu propria natură, sacrificiile pe care trebuie să le faci şi ameninţările care vin din lumea nemuritorilor. Desigur, o mulţime de creaturi supranaturale cum ar fi vampiri, demoni, îngeri, nephilimi, drăcuşori şi nu în ultimul rând sucubi.

Ştiam de la început că o să-mi placă. Ştiam şi că o voi termină repede şi că de-abia voi aştepta să o citesc pe următoarea. Aşa că am ales să le citesc una după alta din moment ce deja au apărut trei iar a patra e pe drum. Îmi place stilul autoarei, deşi e prima carte de-a ei pe care o citesc, deoarece nu intră foarte mult în detalii, oferă exact cât trebuie şi nu ai timp să te plictiseşti.

Povestea este simplă, dar se complică pe măsură ce te apropii de sfârşitul cărţii. Georgina Kincaid este un sucub, adică o fiinţa supranaturală care îşi ia energia de la muritori. Îşi poate schimba forma în orice, însă cu cât e mai diferită de forma ei originală, cu atât îi consumă mai multă energie.

În Seattle au loc nişte crime ciudate, în rândul nemuritorilor, iar Georgina începe să primească nişte bileţele care o sperie. De asemenea, ea îl cunoaşte pe Seth Mortensen, autorul ei preferat, care vine în oraş pentru a-şi promova ultima carte şi pentru a se stabili acolo. El frecventează librăria unde lucrează Georgina, iar aceasta este mai mult decât încântată să-l vadă acolo în fiecare zi. Îl mai cunoaşte şi pe Roman, un tânăr încântător, de care se simte atrasă imediat.

Georgina însă nu poate avea nici-o relaţie amoroasă din cauza că i-ar răni pe muritori. De aceea alege să nu accepte nici-o invitaţie a celor doi bărbaţi, ajungând însă să-şi încalce această regulă de multe ori.

Veţi vedea ce se întâmplă, cum reuşeşte Georgina să scape de ameninţare şi să cunoască din nou dragostea , numai citind cartea.

Titlu romanesc: Georgina Kincaid 1: Tristeti de sucub
Titlu original: Succubus Blues
Autori: Richelle Mead
Editura romaneasca: Leda
Editura originala: Kensington 

Traducator: Mariana Piroteala


Magie într-un pahar cu apă / Bunny detectiv de Ivona Boitan / Oana Stoica Mujea

Astăzi vă recomand pentru cei mici două poveşti extraordinare, pe care cei cu vârsta potrivită le vor aprecia şi poate chiar vor învăţa ceva din ele. Dacă nu, măcar le citiţi celor mici înainte de culcare ca să adoarmă mai uşor(şi mai repede!), dar şi ca să viseze frumos: pe iepuraşul Bunny şi pe Oti care îi invită la masă să mănânce…brocolli!

Această cărticică are formatul 2 în 1 , conţinând atât un mini-roman fantasy – “Magie într-un pahar cu apă”, cât şi  unul poliţist – “Bunny Detectiv”. Cartea este ilustrată foarte frumos şi colorat, lucru care cu siguranţă le va plăcea copiilor şi dacă nu o să-i intereseze scrisul, cu uşurinţă poţi deduce şi din ilustraţii ceea ce se întâmplă acolo. Aceştia îşi pot pune şi imaginaţia la “lucru”, chiar dacă ilustraţiile bogate ale lui Ştefan Georgescu nu ţi-o solicită prea mult fiindcă sunt mult prea frumos şi bine realizate.

Prima povestioară se numeşte ” Magie într-un pahar cu apă” şi este scrisă de Ivona Boitan. O întâlnim pe Oti, o fetiţă care ( ca oricare alt copil) nu îi plac legumele, în cazul de faţă, una mare şi verde intitulată brocolli. Salvarea ei de la această legumă este..un pahar cu apă…un pahar magic în care tot ce se reflectă în el devine realitate într-o lume paralelă, o lume în care Oti şi motanul Şah ajung să călătorească. Se va mai întoarce aceasta înapoi? Va dori să rămână acolo sau va realiza că nicăieri nu e mai bine ca acasă, lângă familie şi prieteni. Citiţi această povestioară fantasy cu tâlc şi veţi afla singuri!

 A două povestioară se numeşte “Bunny Detectiv” şi este scrisă de Oana Stoica-Mujea. Personajul principal este Bunny Detectivul( după cum era poreclit) şi are de rezolvat un mare mister: au fost furate ouăle Fermecatei, o găină mai specială care făcea ouă..colorate! Dacă Bunny nu va găsi vinovatul, Paştele va fi distrus şi nu va mai fi niciodată acelaşi. Dar totuşi va reuşi să găsească Bunny hoţul înainte de a fi prea târziu? Şi cine poate fi acesta într-o lume în care toţi pretind a fi prietenii lui? Veţi afla doar citind această povestire poliţistă, care ca şi cea de mai sus, este plină de învăţăminte şi de lucruri din care avem ce învăţa.

 Recomand această carte, în special celor mici, dar nu numai. Eu am citit-o în câteva minute şi sincer mi-a oferit o stare foarte bună, amintindu-mi de copilărie şi uitând pentru puţin de toate probleme specifice vârstei şi  vieţii. Şi nu o să ajungem şi noi părinţii? Trebuie să avem ce le poveşti copiilor noştri fiindcă altfel se plictisesc şi nu e bine. :D

Magia pentru incepatori – Kelly Link

 ” Ştiu că nu o să creadă nimeni nimic din toate astea. Nu mă deranjează. Dacă aş fi bănuit că vei crede, nu ţi-aş mai fi povestit. Promite-mi că nu vei crede un cuvânt.”

 Magia pentru începători este cartea scrisă de Kelly Link care cuprinde 9 poveşti fantastice, bizare şi pline de umor. A primit premiile Hugo în 2005 şi Nebula în 2006 şi a fost chiar mai bine primită decât volumul de debut al autoarei, Stranger Things Happen.

 De obicei nu citesc cărţi cu poveşti, prefer seriile în care autorul dezvoltă povestea pe parcursul a mai multor volume, apar şi dispar personaje, acţiunea e mai complexă, şi cred că acesta a fost motivul pentru care nu “€œam gustat” poveştile lui Kelly. Aş putea zice chiar că a fost o lectură greoaie, pentru mine, unele poveşti nu mi se părea că aveau sens.

 Totuşi, câteva, deşi erau mai ciudate, mi-au plăcut. De aceea am ales 2 poveşti care mi-au plăcut foarte mult şi o să vă zic cam despre ce e vorba.

 Prima poveste a cărţii se numeşte Geanta fărmăcată, fiind după cum sugerează titlul despre o geantă care dacă o deschideai într-o parte, era doar o geantă obişnuită. Dacă o deschideai din partea cealaltă te găseai într-un sătuc vechi numit Baldeziwurlekistan. Dacă o deschideai în modul greşit, te trezeai într-un tărâm întunecat unde trăia păzitorul genţii, un câine fără piele, care te sfâşia într-o clipă. Păzitoarea genţii, bunica Zofia, moare, însă nu înainte să-i spună nepoatei ei, Genevieve, secretul genţii şi că ea este următoarea păzitoare a acesteia.

 A cincea poveste a cărţii este Piele de pisică şi este vorba despre o vrăjitoare care era pe patul de moarte şi le spunea celor trei copii ai ei ce moştenire le va lăsa. Florei i-a lăsat maşina şi geanta ei, lui Jack i-a dat cărţile ei, iar Micuţului i-a lăsat peria ei de păr. După ce vrăjitoarea muri, copii o îngropaseră şi Flora şi Jack au plecat fiindcă erau deja maturi, neţinând cont de sfaturile mamei lor. Micuţul însă nu avea unde să se ducă, aşa că s-a întors în cimitir unde a adormit înconjurat de pisicile vrăjitoarei. Când s-a trezit a văzut o pisică neobişnuită, albă cu pete roşcate pe urechi. Numele ei era Răzbunarea Vrăjitoarei, ea fiind vrăjitoarea în corpul unei pisici. Ea se ajută de Micuţ să-şi răzbune moartea, ghidându-l şi învăţându-l ce să facă.

 Sper să vă placă şi să o înţelegeţi mai mult decât mine. Vă aştept cu un comentariu să-mi spuneţi părerea voastră.

Titlu romanesc: Magia pentru incepatori
Titlu original: Magic for beginners
Autori: Kelly Link
Editura romaneasca: Tritonic
Editura originala: Small Beer Press 

Traducator: Ona Frantz


Suflete cu ieşire la mare – Valeriu Stancu

Cartea este împărţită în două planuri narative . Cele două se împletesc şi se provoacă reciproc, completându-se una pe cealaltă. Autorul îmbină perfect iubirea dintre poet şi tânăra cubaneză cu fondul vieţii terorizante pe timpul dictaturii lui Fidel Castro.

 Acea viaţă sufocată şi epuizată aprinde scânteia declanşatoare spre focul iubirii. Iubirea lor e singurul lucru pur în carte. Scenele ce descriu regimul castrist sunt dezolante, te slăbesc la propriu. Am avut norocul de a mă naşte după regimul ceauşist. Din spusele autorului dictatura lui Castro e cu mult mai dură şi degradantă. Iubirea celor doi e cum ziceam, singurul lucru pur în acel abis de nesiguranţă, întrebări, suferinţă şi durere. Puritatea dragostei rămâne intactă însă iubirea capătă mai multe forme de-a lungul cărţii: de la desăvârşire la suferinţă.

 „- Ia-mă cu tine în Europa! Te rog, ia-mă cu tine! Du-mă oriunde, numai scoate-mă din iadul de aici! Abia atunci am remarcat că mă tutuia.

 Mi-aş fi dorit să nu mi se fi adresat, să nu fi auzit strigătul ei de deznădejde, până atunci îmi fusese bine în tihna mea mic-burgeza la care nu eram dispus să renunţ.”

 Izbucnirea ei a însemnat salvarea şi pierderea lor.

 Ei bine, cartea asta şi-a ocupat un bine meritat loc în topul meu 3. Eu una vă spun că ar fi chiar păcat să nu vă ajungă în mâini şi mai apoi în inimă.

Titlu românesc: Suflete cu ieşire la mare
Autor: Valeriu Stancu
Editura: Tritonic
Număr de pagini: 297

OKSA POLLOCK, VOL. 1 TĂRÂMUL INVIZIBIL de Anne Plichota şi Cendrine Wolf

“Naşterea unui băiat ar fi exclus până şi cea mai mică posibilitate.

Şi nu ar mai fi rămas nici măcar o urmă de speranţă…”

Atenţie, carte magică! Eu aş spune mai degrabă că este o carte plină de magie, de vrăji, de creaturi misterioase, de obiecte magice ca să nu mai vorbim despre poţiunile bunicii Dragomira,care are mereu o soluţie pentru fiecare problemă, medicală şi nu numai.

Oksa Pollock este o fată de treisprezece ani. Prietenul ei cel mai bun este Gus Bellanger, căruia nu îi ascunde niciun secret pentru că are deplină încredere în el şi pentru că îl cunoaşte de când erau mici. Adoră: astronomia, ninja, muzica rock şi îi place să se plimbe cu rolele, dar în schimb detestă culoarea roz, gâzele şi să atragă atenţia asupra ei ( chiar dacă în ultima vreme acest lucru se tot întâmplă ). Aceasta are doi părinţi iubitori : Pavel şi Marie Pollock, care sunt foarte mândri de singurul lor copil. Pâna acum totul este normal. De când familia Pollock împreună cu familia Bellanger se mută din Paris la Londra din motive dubioase cum că este ” o ocazie care nu apare decât o dată în viaţă ” de atunci încep să apară problemele. Probleme MARI care includ puteri supranaturale.

După prima zi de şcoală la Colegiul Sf.Proximus, care a inclus mari emoţii dacă Gus va fi în aceeaşi clasă cu ea, un profesor de mate stresant care le mai era şi diriginte şi un leşin neaşteptat cu o clasă întreagă holbandu-se la tine , Oksa  credea că nimic nu poate să meargă mai rău de atât. Dar atunci când îi dă foc lui Poupette, păpuşa preferată din copilărie, doar privind-o, fata începe să creadă că îşi pierde minţile din cauza oboselii şi a celor petrecute în ziua respectivă, aşa că se culcă sperând ca ziua următoare lucrurile să revină la normal. Da’ de unde! În ziua următoare lucrurile se înrăutăţesc. La şcoală,după ce un băiat răutăcios poreclit Ostrogotul nu vrea să o mai lase să iasă din baie, Oksa îl trânteşte de peretele băii făra să îl atingă. Ca să nu mai vorbim de marea vânătaie care i-a apărut din senin pe burtă. După ce îi arată bunicii ce i s-a întâmplat, Oksa află motivul tuturor lucrurilor ciudate care se petrecuseră zilele astea. Ce avea ea pe burtă se numeşte  Amprentă, ceea ce înseamnă că Oksa era ultima speranţă de salvare a unui tărâm invizibil numit Edefia, un tărâm din care făcea parte bunica Dragomira şi tatăl ei, Pavel.  În urmă cu 53 de ani, Dragomira – viitoarea suverană a Edefiei, pe atunci de vârsta Oksei, a fost obligată de răufăcători să-şi părăsească ţara şi să devină un Refugiat. Astfel, ea a fost obligată să se adapteze vieţii Din-Afară, chiar dacă mereu a sperat că intr-o bună zi se va putea întoarce înapoi. Şi Oksa era ultima Binevoitoare care putea sa salveze lumea Dinăuntru. Cum va reacţiona Oksa la toate cele auzite? Dar prietenul ei, Gus? Şi cum va primi vestea mama ei – o femeie normala – care va descoperi că tot ce credea că ştie despre familia ei nu este adevărat şi că a trăit într-o minciună permanentă? Asta este doar o mică parte din intriga acestei carţi minunate, pe care trebuie să o citiţi şi voi. Cu creaturi nemaivăzute precum : Sisizurli, Abominari,Zânele-fără-de-vârstă,Curbo-creatura,Goranova şi puteri magice ca : Camerochiul, Poluslingua, Magnetus,Zbortical,Aqua-Flottis,Knock-Bong , primul volum din Oksa Pollock vă va încânta prin imaginaţia fără limite a celor doua autoare şi vă va purta într-o călătorie extraordinara,despre puterea binelui, a prieteniei şi a familiei.

Şi asta nu e tot!

Cartea magică Oksa Pollock te trimite într-o vacanţă în Franţa. Iar pe dascălul tău preferat într-o tabără în Anglia. Dacă ai între 10 şi 16 ani, intră pe site-ul nostru şi completează formularul. Spune-ne care este personajul favorit din primul volum al seriei Oksa Pollock, “Tărâmul invizibil”,  până la data de  1 noiembrie 2011.

Pe lângă cele două tabere, pentru tine şi pentru profesorul tău, oferite de Mirunette International Education, punem la bătaie şi 100 de tricouri cu Oksa Pollock şi 500 de cupoane pe baza cărora ai 50% reducere la cumpărarea volumului 2 din Oksa Pollock.

Titlu românesc: Oksa Pollock :Tărâmul Invizibil
Titlu original: Oksa Pollock :L’Inespérée
Autori:  Anne Plichota şi Cendrine Wolf
Editura românească: ALLFA
Număr de  pagini: 456
Traducător: Corina Neacşu

Vremea Îngerului de Anne Rice. Cântecele Serafimului 1

“Când îngerii îşi aleg un ajutor, nu încep întotdeauna cu începutul. Cercetând viaţa unei fiinţe omeneşti, ei pot începe cu preyentul cel fierbinte, pot să meargă înapoi o treime din timp, să se întoarcă la începuturi şi să revină la clipa prezentă, pe măsură ce adună date şi ataşamentul emoţional se întăreşte. Şi să nu crezi niciodata pe cineva care-ţi va spune că noi nu ne ataşăm emoţional.”

Care noi? Îngerii. Dar nu îngeri căzuţi cum întâlnim în Îngerul Nopţii sau în Casa Nopţii. Ci îngeri adevăraţi, în care am fost învăţaţi să credem de când am fost mici, îngeri la care dacă ne rugam, ne protejeau şi ne înconjurau în aura lor pură şi plină de lumină, şi eram feriţi de orice pericol. Astfel de îngeri.Sau serafimi că oricum înseamnă acelaşi lucru.

Vremea Îngerului este prima mea carte citită de Anne Rice. Şi Doamne, cât de bine poate sa scrie această autoare şi cât de târziu o descopăr eu. Povestea pe care o relatează este incredibilă, dar şi cutremurătoare. Şi eu consider că este povestea unui om căruia i se acordă o a doua şansă la o viaţa corectă, cu credinţă în Dumnezeu. Orice fiinţa umană poate greşi şi o poate lua în direcţia greşită. Este în natura noastră,suntem oameni. Tocmai de aceea fiecare dintre noi are dreptul la o a doua şansă, la posibilitatea de a reveni pe calea cea dreaptă. Important este dacă vrem şi ne dorim asta.Cum a fost în cazul de faţă,Toby şi-a dorit mereu asta în adâncul sufletului lui şi de aceea serafimul Malchiah îi vine în ajutor. Toby O’Dare este un asasin plătit,care poartă înauntrul lui o copilărie dezastruoasă si o luptă furtunoasă dintre sentimente şi credinţă. Şi cu acel strop de credinţă rămasă, el se roagă îngerului păzitor şi îl cheamă, chiar dacă bărbatul este sigur că nu există şi că se roagă în zadar.

” Înger, Îngeraşul meu,

Ce mi te-a dat Dumnezeu,

Totdeauna fii cu mine 

Şi mă-nvaţă să fac bine “

Aceasta este totodată şi rugăciunea preferată a autoarei. O rugăciune simplă şi profundă. Trebuie neaparat să cumpăraţi această carte. Să cunoaşteţi povestea lui Toby, cât şi povestea familiei de evrei în Anglia secolului al XIII-lea, pe care el trebuie să o ajute pentru a fi iertat. Aştept cu nerăbdare volumul al doilea din seria Cântecele Serafimului – Dragostea şi Răul – pentru a urmări în continuare misiunea lui Toby de căutare a mântuirii, mai ales după finalul cărţii,care ne-a dezvăluit un lucru neaşteptat şi uimitor în acelaşi timp!

Titlu românesc: Vremea Îngerului
Titlu original: Angel Time
Autor: Anne Rice
Editura românească: Leda
Număr de  pagini: 351
Traducător: Iulia Arsintescu

Recent am primit o scrisoare anonimă în care am fost informaţi că Unificatoarea a fost văzută în compania unui bloger celebru care a lipsit un timp din blogosferă. Pe a opta cale veţi porni în căutarea blogului său.

Dacă îl veţi găsi, uraţi-i bun venit înapoi şi întrebaţi-l dacă ştie ceva despre Chloe King.

Strania Poveste a lui BENJAMIN BUTTON

” O poveste de dimensiuni epice care contemplează… naşterea, moartea şi mai presus de toate iubirea “

Strania Poveste a lui Benjamin Button este un film unic,poate şi cea mai bună producţie cinematografică din anul 2008.

Câştigător a 3 premii Oscar : Cea mai bună scenografie , Cele mai bune efecte vizuale şi Cel mai bun machiaj – acest lucru nu poate decât să arate calitatea superioară a acestui film,care nu trebuie ratat de nimeni fiindcă are o poveste mult prea interesantă,din care putem învaţa foarte multe lucruri.

Printr-o poveste emoţionantă,frumoasă şi captivantă prin felul în care este narată – lin precum într-un vis – filmul ne provoacă să ne imaginăm cum ar fi viaţa scursă în sensul invers al acelor de ceasornic, de la tinereţe la bătraneţe, de la rău spre mai bine.

“M-am născut în împrejurări neobişnuite” . Aceasta este prima propoziţie cu care începe filmul,care ne prezintă viaţa unui om care s-a născut octogenar şi care în loc să îmbătrânească, într-un mod ciudat, începe să întinerească,pentru a sfârşi ca un bebeluş. Pe mine filmul m-a impresionat puternic şi într-un mod plăcut, dar pe parcursul acestuia am avut un sentiment de tristeţe datorită dramei inevitabile care avea să se întample. Benjamin se naşte bătrân,dar pe măsură ce el înaintează în vârsta întineririi, toţi prietenii şi familia lui merg exact în sens invers, spre moarte. Iar el rămane singur. Şi tocmai prin această anomalie a lui, el nu are voie nici măcar să se îndrăgostească sau să facă copii pentru că el , însuşi , va deveni unul. Iar timpul cu persoana iubită este limitat de asemenea, este doar o perioadă de timp în care amândoi au aproximativ aceeaşi vârstă, apoi o iau în sensuri exact opuse. Dupa cum probabil bănuiţi, Benjamin se va îndrăgosti, iar el si Daisy vor trăi o minunată şi în acelaşi timp tragică poveste de dragoste. Mi-a plăcut foarte mult cuplul Brad Pitt şi Cate Blanchett în ipostaza de suflete-pereche.

Strania Poveste a lui BENJAMIN BUTTON este inspirat după nuvela lui  F. Scott Fitzgerald , care ne sfătuieşte să trăim clipa prezentă la maxim şi să ne bucurăm de momentele frumoase din viaţă, să fim mulţumiţi cu ce avem, chiar dacă viaţa e grea fiindcă nu putem ştii niciodată ce ne aduce ziua de mâine.

În concluzie, acest film este deosebit şi l-aş adăuga cu siguranţă în ” TOP 100 de FILME de văzut într-o VIAŢĂ“. Aşa că dacă vreţi să cunoaşteţi şi să vedeţi o poveste de viaţă adevarată transpusă într-un fantasy remarcabil , puteţi să vă achiziţionaţi propriul DVD cu film de aici, de pe site-ul PROVIDEO la doar 39,90 lei. Pe lânga film, puteţi afla multe lucruri interesante despre realizarea acestuia , cu discul bonus care conţine toate elementele speciale : Strania Poveste a lui Benjamin Button: 14 Mini-Documentare în Spatele Scenelor: Prefată, Dezvoltare şi Pre-Productie, Tech Scout, Partea 1 si 2 din Producţie, Design Costume, Înregistrări, Efecte Vizuale (Benjamin, Întinerirea, Chelsea, Lumea Simulată), Design Sunet, Instrumentele lui Desplat, Premiera / Galerie Foto: Storyboard, Scenografie, Costume, Producţie / Trailere si Spoturi TV.

Durata filmului: 166 min
Nota: 10

Moştenirea Ucigaşă de Gareth P.Jones

“-Şi pentru că veni vorba, am observat că astăzi au fost livrate doua cutii de otravă pentru şoareci. Nu cumva ţi-a trecut ceva prin cap?

Ovid a râs.

-Iubită surioară, avem un armistiţiu. Şi, pe lângă asta, crezi că aş recurge la ceva atât de lipsit de rafinament cum este otrava pentru şoareci?”

Moştenirea Ucigaşă este o carte atrăgătoare, atât în privinţa prezentării de pe spatele romanului cât şi în privinţa coperţii foarte amuzante, şi chiar şi a titlului. Mi-am dorit de foarte mult timp cartea asta şi acum că am avut ocazia să o citesc ( Mulţumesc librăriei online Libris) nu am mai lăsat-o din mână decât când am terminat-o. Şi m-a impresionat. Moştenirea Ucigaşă este o carte aparent simplă la început, dar cu cât înaintezi în adâncul acesteia lucrurile se complică şi nimic nu mai este ceea ce pare. Este o lectură antrenantă, plină de mister,dar şi cu o doză suficientă de amuzament, cu capitole mici (este unul singur care are unsprezece pagini, în rest nu sunt mai mari de cinci pagini), perfectă pentru vară şi de luat cu tine în vacanţă, aş spune eu. Romanul este addictive, plin de răsturnări de situaţie,cu albine ucigaşe,urşi furioşi,un joc de şah mortal,biciclete cu lanţul desfăcut şi fără frâne şi un secret tulburător , care le va schimba viaţa celor doi copii pentru totdeauna.

Şi acum să vă zic câteva cuvinte despre conţinutul cărţii,care este structurat în trei acte. Personajele principale sunt cei doi gemeni Thornthwaite : Lorelli si Ovid. Ei au treisprezece ani, sunt orfani, nu au grija temelor pentru că nu merg la şcoală (Ce viaţă!) şi trăiesc într-un conac uriaş şi retras de ochii lumii. Aaa..şi să nu uit , singurul lor scop în viaţă  este să îşi facă rău unul altuia,mai precis, nu ştiu ce alte metode să mai găsească ca să se omoare unul pe altul. Nimic deosebit până acum,nu?  Au încercat să facă şi un armistiţiu,dar care nu a ţinut prea mult timp fiindca unul dintre cei doi l-a încalcat. De abia când aceştia află că de fapt mai este cineva care le doreşte moartea,ei încep să cerceteze istoria familiei lor şi află lucruri inimaginabile,care îi obligă să privească pe toată lumea cu suspiciune,chiar şi pe cei mai apropiaţi oameni din viaţa lor.

Citiţi aceasă  carte pentru că merită şi vă asigur că nu veţi regreta! Cartea o puteţi comanda de aici.

Titlu românesc: Moştenirea Ucigaşă
Titlu original: The Thornthwaite Inheritance
Autor: Gareth P.Jones
Editura românească: Litera
Număr de  pagini: 284
Traducător: Aurelia Ulici

54+1/24 – Bogdan Teodorescu

“Apusuri, rasarituri, perdele de ploaie, ninsori, ceruri pline de stele, orase luminate in noapte, cetati vechi perfect conservate, ruine napadite de iarba, locuri pline de greutatea lor istorica, locuri frumoase si atat, munti violeti, paduri negre, lacuri verzi, mari albastre ca cerneala din caietele dictando din scoala primara, palate, sculpturi, picturi, fresce, catedrale, biserici, temple, altare, moschei, arabescuri, faiante si gresii, arcade, porti, coloane, capiteluri, muzee, capodopere, strazi pustii, strazi supaincarcate, strazi cu oameni fericiti, strazi cu oameni necajiti, magazine stralucitoare, buticuri selecte, tarabe incarcate cu toate inutilitatile lumii, bazaruri forfotitoare si intortocheate, serbari populare, parade, meciuri, expozitii, concerte pe stadioane, muzicanti in colt de strada, statii de metro, de autobuz, gari, aerogari, porturi si parcari, autostrazi aglomerate, autostrazi dintr-o zare in alta zare, serpentine, prapastii, piscuri, peisaje…

De fapt, toate sunt doar niste povesti. Povesti dintr-o viata din care sa fie pacat sa mori.”

Volumul “54+1/24″ de Bogdan Teodorescu a aparut la editura Tritonic si cuprinde, asa cum zice si autorul, povesti despre locurile vizitate de el de-a lungul timpului cum ar fi: Brazilia, India, Namibia, Mexic, Japonia, Belgia, Spania, Italia, Potugalia, Franta, Polonia, Marea Britanie si multe altele. 24 de tari, 54 de locuri vizitate plus unul bonus.

Cartea e destul de grosuta are 285 de pagini, dar nu ai timp sa te plictisesti. Desi fiecare loc vizitat este prezentat ca la carte, documentarea nu lipseste, ceea ce autorul reuseste foarte bine este sa redea senzatiile pe care le-a trait in locurile respective. Bogdan Teodorescu numeste turistul “colectionar de senzatii, imagini si trairi”, ceea ce ne ofera lectura acestei carti.

Mie mi-a placut foarte mult, sper ca si voua. La fel ca si autorul: “Va urez mai degraba “Drum bun” decat “Lectura placuta”. Si daca vreuna dintre povesti v-a inspirat si v-a indreptat spre coltul acela de lume, va multumesc pentru incredere.”

Titlu: 54+1/24
Autor: Bogdan Teodorescu
Editura: Tritonic

Cum se scrie un bestseller – Monica Ramirez

 “Oricine poate deveni scriitor, cu conditia sa simta in adancul sufletului ca are ceva important de spus”

“Cum se scrie un bestseller -Tehnica americana pentru a transforma o idee intr-un roman de succes” este un volum aparut la editura Tritonic, scris de Monica Ramirez, care ne ajuta sa realizam ca fiecare om are in adancul sufletului o poveste unica si originala de spus, o carte de scris, ceva de aratat lumii, el trebuie doar sa cunoasca anumite reguli pentru a invata cum sa spuna cat mai bine acel lucru.

Mi s-a parut foarte interesanta aceasta carte fiindca ne arata atat de multe aspecte in privinta unei carti, pe care trebuie sa le respecti cu sfintenie si sa fii atent, la care nu m-am gandit niciodata. Acest mic volum nu ne spune o poveste si de aceea unora s-ar putea sa li se para plictisitoare.

Cartea Monicai Ramirez ne invata sau macar ne arata pasii in creerea propriei noastre povesti, pasi importanti precum: povestea sa nu plictiseasca cititorii: sa facem descrieri scurte si precise, sa ne facem dinainte un plan de lucru, care sa contina cam tot ce vrem sa adaugam in carte, chiar daca pe parcursul acesteia vom mai sterge/ adauga noi idei, etc.

“Nu e usor sa va faceti cuvintele sa cante, stiu asta. Dar singurul mod posibil de-a fi si a ramane scriitor este sa incepeti si sa continuati sa scrieti. Pentru un scriitor adevarat, scrisul nu reprezinta ceva ce face din cand in cand, ci o nevoie mai puternica decat foamea, ori setea.”

Recomand aceasta carte tuturor, dar mai ales celor care si-au pus vreodata intrebarile: “Ce-ar fi daca as scrie si eu o carte? As putea? Ar avea succes?” Nici eu nu stiu. Incercam impreuna!

Titlu: Cum se scrie un bestseller
Autori: Monica Ramirez
Editura: Tritonic

Exercitii pentru fericire – Adriana Petrescu

“Fericirea este o stare pe care trebuie sa o descoperi in tine”. “Sa invatam sa fim fericiti!” este indemnul pe care ni-l lanseaza specialista in psihologie si comunicare Adriana Petrescu odata cu publicarea cartii “Exercitii pentru fericire”. Si pana la urma trebuie sa invatam acest lucru? Sau de fapt putem fi fericiti oricand ne dorim acest lucru cu adevarat?

Volumul “Exercitii pentru fericire” nu isi propune sa schimbe vieti. Dar isi propune sa ne ajute pe noi sa realizam cat de importanta e fericirea, acea stare naturala in care te simti bine in pielea ta si cat de mult ne-ar schimba viata daca am avea-o. E greu de obtinut? Nu. Vine singura? Nu. Trebuie sa ne-o dorim, ci nu sa asteptam sa ne-o ofere cineva pe tava.

Carticica Adrianei Petrescu nu-si propune sa schimbe vieti, ci incearca sa ne ajute sa invatam sa fim fericiti, sa ne bucuram chiar si de lucruri marunte in asteptarea celor marete, sa nu privim fericirea ca un lucru imposibil.

Aceasta carte reprezinta un imbold pentru cei care isi doresc sa redescopere fericirea ascunsa in ei. Pe mine m-a ajutat intr-o mare masura sa nu mai pun la suflet toate nedreptatile vietii si sa ma bucur de ceea ce am in acest moment. Sa ne auzim fericiti!

Titlu: Exercitii pentru fericire
Autor: Adriana Petrescu
Editura: Tritonic

Mobilul – Stephen King

INCREDIBIL. Cred ca asta e singurul cuvant ce poate descrie aceasta carte. Si ca sa fiu in ton cu stiul autorului: Am devorat-o la propriu din scoarta in scoarta. Si s-a lasat cu victime. Cu siguranta cartea asta a schimbat ceva la mine. Ceva mai mult.

Am mai citit carti scrise de King si cand am vazut recomandarile la aceasta, am spus ca trebuie sa o am. Nu m-a dezamagit.

Ideea e urmatoarea: Cineva sau ceva a transmis SEMNALUL. Dintr-o dupa amiaza, pe 1 octombrie,de la ora 3:03, fiecare persoana care a vorbit la telefon, s-a transformat. In ce? „Normalii” ramasi ii numesc intai telnebuni. Cartea urmareste drumul catorva normali dupa declansarea semnalului. Si nu in mod deosebit drumul propriu-zis, ci mai degraba felul in care se transforma ei in interior. Cum sentimentele lor migreaza de la confuzie, la nedumerire, la intelegere, furie, disperare, si in final acceptare.

Cred ca ce mi-a placut cel mai mult a fost felul in care mi-au fost prezentate personajele. Nu au existat perioade inainte-in timpul-dupa actiune, ci doar actiunea in sine. Eu spun ca a fost mult mai bine asa. Adica, tinand cont de ideea prezentata de carte si luand in seama ideea ca scriitorul s-a axat mai mult pe schimbarile petrecute in interiorul personajelor, cred ca am ajuns sa inteleg mai bine acel „drum” parcurs de acestea.

Dupa semnal, „normalii” se refugiaza pe unde apuca, si in cateva zile descopera o anumita rutina in actiunile telnebunilor. Odata cu trecerea timpului, ei renunta la violenta bruta de la inceput, si lupta acum pentru „binele cardului” . Se deplaseaza in carduri si numai ziua. Noaptea se strang in zone precum stadioane si „dorm” . Normalii se descurca cum pot, se deplaseaza noaptea si evita contactul cu telnebunii.

Numai ca cei transformati se schimba pe zi ce trece. Cei ramasi au cateva teorii despre aceste schimbari si despre toate cele intamplate. Ei cred ca odata cu semnalul, memoriile telnebunilor au fost sterse si acestia au revenit la nucleul original: violenta. Astfel, in fiecare seara, ei reinitializeaza. Telnebunii devin teloameni, ce pot comunica prin telepatie si care folosesc levitatia ca forma de deplasare.

Finalul este unul ce lasa loc de interpretare, perfect in ton cu restul actiunii. Fiecare tabara lupta pentru supravietuire. Interesant e ca telnebunilor li se justifica cumva atitudinea si violenta insa si normalii recurg la aceleasi metode fara a fi obligati . Totul devine un razboi pentru supravietuire:

„Jetul de gaz de pe stadion incepuse, in sfarsit, sa arda mocnit, dar gradenele continuau sa fie valvatai ca si loja presei.Arcada Tonney luase foc si stralucea in noapte ca o potcoava intr-o fierarie. Nimic din ce fusese pe terenul ala nu putea sa fi supravietuit-Alice avea dreptate in privinta asta,cu siguranta- insa de doua ori pe drumul de intoarcere in Cheatham [...] ei auzisera tipete spectrale purtate de vant dinspre alta carduri. Clay isi repeta ca nu auzea manie in strigatele acelea, ca nu era decat imaginatia lui – imaginatia lui vinovata, imaginatia lui de ucigas, imaginatia lui de ucigas in masa – dar nu credea asta pe de-a intregul.

Facuse o greseala, insa ce altceva ar fi putut face? El si Tom le simtisera chiar in dupa-amiaza aceea puterea care se cumula, o vazusera , si nu fusesera decat doi telnebuni, doar doi. Cum ar fi putut ingadui sa continue asa ceva? Cum ar fi putut ingadui s-o lase sa sporeasca?

- Blestemat dac-o faci, blestemat daca n-o faci, sopti el in barba si intoarse spatele ferestrei.”

Deci, cu siguranata aceasta este o carte de pe lista cu „trebuie citite”. Pe langa povestea incredibila, ai de-a face si cu excelentul stil de a scrie si descrie a lui Stephen King care nu poate face altceva decat sa te incante. La mine va fi curand pe lista cu „citite de mai bine de 10 ori”.

Titlu romanesc: Mobilul
Titlu original: Cell
Autori: Stephen King
Editura romaneasca: Nemira
Editura originala: Scribner

Traducator: Mihai Dan Pavelescu

Stephen King – The Shining

Desi stiam, in mare parte, la ce sa ma astept de la aceasta carte (vazusem in prealabil filmul), tot a avut un impact considerabil asupra mea.
Prima data auzisem de Stephen King pe la 12 – 13 ani, pe vremea cand eram fascinata, sa zicem, de orice insemna paranormal – sau mai bine zis, horror. Prima care a lui King pe care am citit-o a fost – mi se pare – Carrie, si recunosc ca am avut un gust cam amar dupa ce am terminat-o. Este o carte bunicica, dar parca nu se regasea prea mult din harul de care era inconjurat Stephen King in mintea mea.
Dar The Shining a fost cartea care mi-a confirmat de ce este omul asta in stare cu adevarat. Diferenta dintre aceasta carte si restul cartilor sale pe care le-am citit este faptul ca sentimentul de groaza nu reiese numai din actiunea in sine, ci mai degraba din schimbarile psihologice ce au loc, caci personajele sunt nevoite sa traiasca alaturi de raul absolut in mod mai mult sau mai putin constient. Teama, oroarea, nesiguranta, furia sunt sentimente care, odata ce pun stapanire pe mintea umana, ajung sa detina controlul complet.

Jack Torrance, fost profesor, actual scriitor, isi gaseste o slujba de iarna ca ingrijitor al hotelului Overlook, in muntii Colorado.

Imediat ce familia ramane izolata acolo, hotelul incepse sa  se joace cu mintile celorlalti, ii manipuleaza, ii controleaza. Copilul – Danny – are puteri extrasenzoriale – el simte ca ceva e in neregula cu locul acela, ca ceva tragic s-a intamplat in trecut, si ca istoria urma sa se repete – iar aceasta putere este numita “Shining”.

Sfarsitul este tragic : tatal innebuneste, iar familia este distrusa, incetul cu incetul.

The Shining este, cu siguranta, o opera ce aduna la un loc toate calitatile lui Stephen King in materie de povesti horror.

Titlu romanesc: Shining
Titlu original: The Shining
Autori: Stephen King
Editura romaneasca: Nemira
Editura originala: Pocket

Traducator: Ruxandra Toma

Inventia lui Hugo Cabret de de Brian Selznick

 

Inventia lui Hugo Cabret este cu siguranta o carte speciala. O carte cu mai mult de 500 de pagini pe care o poti citi cu usurinta intr-o zi.Cum? Pentru ca mai mult de jumatate din ea contine ilustratii, niste imagini superbe care iti iau ochii si te fascineaza. Eu stateam si analizam fiecare imagine in parte, uimit de claritatea si de perfectiunea acesteia si nu vroiam sa dau pagina,dar in cele din urma o dadeam si dadeam peste alta si apoi peste alta. Mai erau si pagini scrise, dar ele le citeam in graba, nerabdator pentru urmatoarea imagine. Inventia lui Hugo Cabret este un roman in cuvinte si in imagini, este un roman unic, care iti da senzatia ca vizionezi un film, ci nu citesti o carte. Si credeti-ma, e o senzatie si o experienta incredibila, pe care nu vreti sa o ratati!

Dupa cum presupun ca v-ati dat seama si din titlu, Hugo Cabret este personajul principal al acestui roman, un baiat mai inchis in sine datorita faptului ca este orfan, care locuieste intr-o gara din Paris. Singura sa ruda in viata, unchiul sau, il paraseste si ii lasa in grija munca sa, acea de a repara ceasurile din gara . Lui Hugo ii face placere sa repare si sa verifice ceasurile, dar in primul rand o face de nevoie pentru a nu trezi suspiciuni sefului garii ca el locuieste singur, pentru ca acesta l-ar alunga pe strazi imediat. Pentru a se intretine, baiatul mai fura mancare, dar si niste mecanisme ale unor jucarii din pravalia cu jucarii a unui batranel. Cu ajutorul acestora, Hugo spera ca intr-o buna zi sa repare singurul lucru lasat mostenire de catre tatal sau, o masinarie, care era de fapt un om mecanic. Daca ar reusi sa repare acest om mecanic si sa-i aranjeze fiecare mecanism, acesta ar putea sa scrie, iar Hugo spera ca tatal sau i-ar fi lasat si un mesaj prin intermediul acestui automat misterios.

Actiunea incepe sa se complice atunci cand Hugo este prins furand din pravalia cu jucarii de catre proprietarul acesteia, care ii ia la randul lui si singurul obiect cu care Hugo putea sa repare masinaria lasata de tatal lui: un carnetel in care se aflau toate instructiunile pentru reasamblarea acestuia. De-a lungul romanului, Hugo isi face si cativa prieteni : Isabelle si Etienne, care il vor ajuta in aventura acestuia. Chiar daca initial credeam, ca repararea omului mecanic reprezenta misterul cartii, vom vedea ca aceasta reprezinta doar intriga unei aventuri pline de secrete si de lucruri neastepate.

Inventia lui Hugo Cabret este un roman exceptional, cu 284 de pagini de desene originale si combinand elemente de carte cu ilustratii, roman grafic si film, este o forma inedita de lectura pe care nu aveti voie sa o ratati. Si mai ales la un incredibil pret de doar 15 lei!! Asa ca ce mai asteptati? Comandati-va si voi propriul exemplar de aici!

Titlu romanesc:  Inventia lui Hugo Cabret
Titlu original: The Invention of Hugo Cabret
Autori: Brian Selznick
Editura romaneasca: Corint Junior
Editura originala: Scholastic

Traducator: Mirella Acsente

A doua luna plina de Kelley Armstrong

 “A doua luna plina” este cartea a doua din seria Femei din Lumea de Dincolo de Kelley Armstrong. De la prima pagina povestea Elenei si a lui Clay m-a fascinat, mai ales fiind vorba despre varcolaci. :)

Cartea a doua nu se lasa mai prejos decat prima, ba chiar o intrece prin actiune si personaje, deoarece autoarea s-a gandit la mai multa actiune si la mai multe creaturi: vampiri, semi-demoni, samani, vrajitori, vrajitoare si multi altii. Insa, ce m-a dezamagit intr-un fel, este faptul ca personajele principale, Elena si Clay sunt despartite aproape toata cartea. In prima carte s-a insistat mai mult pe relatia dintre cei doi, pe cand acum s-a insistat mai mult pe Elena si celelalte creaturi.

Totul incepe cand Elena da peste un articol despre varcolaci si este nevoita sa investigheze daca cineva aflase despre ei sau nu. Se intalneste cu o vrajitoare si “nepoata” ei, Ruth si Paige, care o cunosteau pe Elena si incearca sa o avertizeze in legatura cu o organizatie care rapea si captura fiinte supranaturale.

La inceput Elena este sceptica, dar sfatuindu-se cu cei din Haita, accepta sa se intalneasca cu vrajitoarele si acolo descopera mult mai multe fiinte supranaturale, decat si-ar fi putut imagina vreodata. Ea credea ca varcolacii sunt singura specie pe langa cea a oamenilor, insa i se dovedeste contrariul.

Toti incep sa fie mai precauti, sa nu lase urme, stiind ca cineva e pe urmele lor. Dar, intr-o intrecere, Elena si Clay pierd legatura si Elena este rapita.

Din acest punct incepe adevarata actiune, dar nu va spun prea multe, trebuie sa cititi ca sa aflati. Veti fi fericiti, tristi, veti simti exact ce simt personajele.

Un citat care pe mine chiar m-a facut sa simt ce simte Elena este acesta:

“Winsloe a aruncat plicul spre mine. Cazut jos, m-am aplecat dupa el, rupandu-l si scotand continutul. Trei poze ale unui lup. Un lup cu parul auriu si ochi albastri. Am simtit un nod in gat. “

Mie mi-a placut foarte mult aceasta continuare, de-abia o astept si pe urmatoarea si sper ca v-am convins sa incepeti aceasta serie geniala.

Titlu romanesc:  A doua luna plina
Titlu original: Stolen
Autor: Kelley Armstrong
Editura romaneasca: Tritonic
Editura originala: Viking Press

Traducator: Raluca Mateescu

Razboiul Reginelor – Oana Stoica-Mujea

Razboiul Reginelor este prima carte a volumului I din seria Dinastiile. Inca de la prima pagina cartea m-a dus cu gandul la Stapanul Inelelor. Ambele au la inceput harta lumii in care se desfasoara actiunea. Desi harta din Razboiul Reginelor era cu mult mai sumara decat cea din Stapanul Inelelor, eram curioasa sa vad daca autoarea a reusit uimitoarea performanta de a intrece sau egala romanul lui J.R.R. Tolkien.

In aparenta, cartea spune povestea Yassunei, mostenitoarea tronului elfilor, pierduta la nastere in timpul ultimului razboi intre Regele Ceasornicar si restul popoarelor. Defapt, ea ne duce in lumea creata de autoare, lumea impartita intre elfi, arkuzi, pitici, zane, elpizi, sperieni si oameni. Pe langa aceste popoare exista si alte cateva care nu iau parte in aceeasi masura la actiune, dar care sunt mentionate, cum ar fi hefrimii, kruzii, sinarii.

Povestea elfei este una relativ simpla: dupa ce mama ei, Shirana o pierde la nastere in timpul razboiului,ea e gasita si ingrijita de o femeie numita Isodra. Ea isi traieste copilaria in Ziar, un oras saracacios din nordul regatului. Yas se simte diferita. Si cand afla cat este de diferita, intelege privirile infricosate adresate ei de catre cei din jur. Asa ca pleaca. Alege sa isi urmeze drumul. Merge sa isi gaseasca poporul, iar Samin, un tanar din sat indragostit de ea o insoteste, in parte pentru a o ajuta, dar si din propriile sale motive. Mai tarziu, apare in drumul ei Beor, fiul adoptiv al reginei arkude Morana. Lucrurile se complica cand si acesta se indragosteste de frumoasa elfa. Interesanta este atitudinea ei fata de cei doi: ramane mereu calma si calculata, refuza orice fel de apropiere de acest gen.Yas descopera curand ca aceasta calatorie nu va fi usoara. In primul rand pentru ca nu stie unde se afla poporul elf. Acesta s-au ascuns cu ajutorul magiei dupa razboi, pentru a putea recapata tot ce au pierdut atunci.

Asa ca Yassuna are multe de invatat. Ajutata de celelalte popoare( unele o fac din pura placere, altele pentru ca au datorii neplatite elfilor, altele chiar pentru ca spera la un viitor ajutor din partea acestora) ea avanseaza in cunoasterea lumii inconjuratoare si in autocunoastere. Este interesant procesul de transformare al personalitatii elfei. Poate de aceea consider ca cea mai buna parte a cartii este aceea in care Yas ia lectii de la regele elpid. Multe dintre acele randuri mi-au dat de gandit.

Ei bine, acum ca am terminat cartea, sunt absolut sigura ca nici macar nu se apropie de romanul lui Tolkien. Daca ma intrebati pe mine, ideea autoarei este una destul de buna, dar acest prim volum nu mi-a lasat un gust prea dulce. Se incearca introducerea tuturor popoarelor in poveste in doar 200 de pagini. Este mult prea putin! Nu apuci sa afli doua lucruri despre o civilizatie, ca dai pagina si alta intra in scena. Nici nu intelegi pe deplin poporul elf, care ar trebui sa fie subiectul principal al volumului, dar nici pe celelalte. De data asta, nici capra nici varza nu sunt impacate.

Deci , parerea mea despre aceasta carte este una relativ buna. Cum am mai spus, ideea promite, dar nu se ridica la nivelul asteptarilor. Cel putin nu pentru mine. Poate este si vina mea, caci am facut aceasta legatura cu Stapanul Inelelor si nu am lasat cartea sa isi ocupe propriul loc in mintea mea. :)

Titlu romanesc:  Razboiul Reginelor
Autor: Oana Stoica-Mujea
Editura romaneasca: Tritonic
Numar de pagini: 238

Sotia Calatorului in Timp – Audrey Niffenegger

„-De unde vii? De unde stii cum ma cheama? Adevarul si numai adevarul.

-Vin din viitor. Sunt un calator in timp. In viitor, noi doi suntem prieteni.

-Oamenii calatoresc in timp numai in filme.

-Asta vor ei sa te faca sa crezi.”

Henry poate calatori in timp. Totul se datoreaza bolii de care sufera: crono-afectiune. Astfel, lupta lui cu timpul incepe in copilarie, cand sinele lui de 5 ani il intalneste pe cel de 24.

Claire este sotia lui. Povestea lor incepe cand un Henry din viitor de 36 de ani apare pe Pajiste, locul ei special de pe proprietatea parintilor sai. La 6 ani, nu prea stii cum sa reactionezi cand un necunoscut apare din senin si nu poarta nici haine. Si totusi, ea trateaza situatia cu un calm desavarsit. Probabil aceasta conversatie dintre cei doi este cea mai interesanta parte a cartii. Citatul de mai sus este o bucatica mica din discutie. Sa iti cunosti viitorul sot la numai 6 ani este o idee destul de ciudata, nu?

Ei bine, intreaga existenta a celor doi este ciudata. Insa ciudata intr-un sens pozitiv. Relatia lor este una complicata, diferita, unica. De la aceasta prima intalnire lucrurile evolueaza. Cei doi invata sa se cunoasca si sa se accepte. Intalnirile lor au loc numai pe Pajiste si in subsolul casei ei pe timpul iernii. Pajistea este locul lor sacru, este parca portalul ce il aduce pe Henry la ea de fiecare data.

Intalnirea lor in timp normal are loc cand el are 28 de ani si ea 20. Ea astepta momentul. De mai bine de 2 ani nu il vazuse. El i-a spus ca se va intampla. Si asa e. Cei doi se intalnesc la biblioteca unde el lucreaza. Normal ca el nu o recunoaste. Claire e nevoita sa ii explice totul. Acum lucrurile intra in normal. Prin normal, ma refer la faptul ca ei se cunosc si in timp real. Pentru ca nimic altceva nu e normal la relatia lor. Intr-o cautare si o astepare continua, Claire e mereu nevoita sa aiba rabdare, sa fie intelegatoare, sa isi controleze nelinistile, sa astepte.

O poveste despre sacrificiu, rabdare si timp, Sotia Calatorului in Timp este o carte care nu se poate sa nu impresioneze.Si nu este vorba numai de poveste. Stilul autoarei de a scrie atrage intr-un fel special, care te tine lipit(a) de carte. Pe mine una m-a marcat intr-atat incat a devenit cartea mea preferata. Deci, v-o recomand cu toata caldura.

Titlu romanesc:  Sotia Calatorului in Timp
Titlu original: The Time Traveler’s Wife
Autor: Audrey Niffenegger
Editura romaneasca: Tritonic
Editura originala:MacAdam/Cage 

Traducator: Ona Frantz

Aproape Casatoriti – Jane Costello

Ce faci cand ai nevoie de o schimbare? Cand simti nevoia sa evadezi, in speranta ca trecutul nu te va urma? Zoe se vede pusa in situatia asta. Dupa ce logodnicul ei Jason o lasa balta la altar dupa o relatie de 7 ani, ea alege sa plece. Asa ca se angajeaza ca bona la o agentie si traverseaza oceanul spre Statele Unite in cautarea unui nou inceput . Numai ca viata ce se anunta roz se innegreste inca din prima zi. Destinatia ei se schimba de la Kalamazoo, Michingan ,unde urma sa geseasca o familie bogata, draguta, propriul ei SUV si o vacanta de lux in Bermude , la Hope Falls. Numele nu suna prea promitator si Zoe e deja sceptica in ceea ce priveste alegerea facuta. Si are dreptate: un vaduv ingamfat, nerecunoscator dar foarte atragator devine seful ei. Singura parte buna sunt cei doi copii pe care ii ingrijeste, care reusesc sa i se strecoare in inima . Noroc cu noile prietene, care o ajuta sa se puna din nou pe picioare, pe cat posibil.

Ca si cum lucrurile nu erau deja destul de complicate, Jason incearca sa ia legatura cu ea, in timp ce relatia cu Ryan trece in alt plan. Zoe e nevoita din nou sa aleaga. Se va intoarce la siguranta trecutului sau se va avanta in viitorul nesigur?

O carte din categoria celor pe care nu le poti lasa din mana pana nu le termini, “Aproape casatoriti” merita citita!

Titlu romanesc: Aproape Casatoriti
Titlu original: The Nearly-Weds
Autori: Jane Costello
Editura romaneasca: Litera
Editura originala: Simon & Schuster Ltd 

Traducator: Simona Toroscai si Oana Cristea

Revolta de Suzanne Collins

Revolta, ultimul volum, al seriei bestseller international – Jocurile Foamei – este incheierea perfecta dupa cum spune si School Library Journal.

Daca primele doua volume m-au tinut cu sufletul la gura, al treilea a atins apogeul oferindu-ne si mai mult decat am fi putut spera: actiune si rasturnari de situatie la tot pasul, iubire si dragoastea fata de propria familie, dar si fata de prieteni si in final suferinta la cote de neegalat. Am plans. Sincer nu stiu ce era mai bine? Daca autoarea nu omora personajul simbol al seriei, practic de la acesta a inceput totul sau daca il omora? Eu cred ca moartea acestuia a reprezentat sacrificiul final pentru a distruge definitv Capitoliul si a fost un lucru neasteptat, cel putin pentru mine, dar foarte bine gandit.

Personajele au evoluat intr-un mod extraordinar, de la primul volum si tin sa mentionez ca am ajuns sa le indragesc pe toate( bineinteles excluzandu-l pe Snow) cu defectele si calitatile lor. Persoana care a evoluat totusi cel mai mult a fost Katniss. De fapt a fost nevoita sa se maturizeze mult prea repede, a fost dezradacinata si totul a reprezentat un haos total in viata ei de la inceputul Jocurilor si pana la incheierea lor. Si pana la urma, cine ar mai ramane cu mintile intregi dupa astfel de evenimente si atatea morti,printre care se numara multi dragi ei? Morti care pana la urma aceasta o sa le aiba pe constiinta toata viata.

Mi s-a parut foarte dureroasa si respingerea lui Peeta,dupa ce este adus de la Capitoliu. Cate a putut sa indure aceasta fiinta umana pana sa ajunga sa aiba si ea un strop de fericire? Chiar daca sfarsitul e oarecum fericit, mie mi-a lasat un gust amar si o mare tristete, o carte si o serie pe care nu o voi uita prea curand.

Jocurile Foamei este o serie must-read, care pentru mine urca langa Harry Potter, este o serie socanta cu o idee geniala, un fantasy pe care nimeni, nici adulti si nici copii, nu au voie sa-l rateze!

Nota:10 curat!                                                                                                                                                                                                                Titlul romanesc: Revolta
Titlul original: Mockingjay
Autor: Suzanne Collins
Editura romaneasca: Nemira
Editura originala: Scholastic Press

Eu sunt numarul patru, Moştenirile Lorien #1 de Pittacus Lore

„-Explică-mi ce eşti, zice el.

-Ce tot spui acolo?

-Am văzut ce-ai făcut în pădure. Nu eşti om.

Mă temeam de aşa ceva, mă temeam că a văzut mai mult decât am sperat.

-Asta e o nebunie, Sam. Am luat parte la o încăierare. Fac arte marţiale de ani de zile.

-Mâinile tale luminează ca nişte lanterne. Şi poţi să-arunci oamenii de parc-ar fi uşori ca un fulg. Nu e normal.

-Nu fi prost, spun, cu mâinile încă în faţa mea. Uită-te la ele. Vezi vreo lumină? Ţi-am spus că erau nişte mănuşi pe care le purta Kevin.

-L-am întrebat pe Kevin. A spus că n-a avut mănuşi!

-Chiar crezi că ţi-ar mărturisi adevărul, dupa cele întâmplate? Lasă arma jos.

-Spune-mi! Ce eşti?

Îmi dau ochii peste cap.

-Da, Sam, sunt extraterestru. Vin de pe o planetă aflată la milioane de kilometri distanţă. Am supraputeri. Asta vrei s-auzi?”

John Smith e un adolescent normal. Sau cel puţin asta e impresia pe care ţi-o lasă dacă nu stai aproape destul cât să observi lucrurile inexplicabile pe care le poate face. Pentru numarul 4, viaţa pe Pământ este o continuă schimbare, o neîntreruptă fugă. Viaţa sa e o luptă pentru viaţă.

Dupa ce mogadorienii şi-au distrus planeta, Mogador, din neglijenţă şi nepăsare, ei doresc Lorien, planeta lorienilor precum 4. Cucerirea e una brutală, iar mogadorienii ocupa Lorien. Nimic din planeta aşa cum o ştia 4 nu rămâne. Ultima încercare de salvare a planetei sunt 9 Garzi (cei cu Moşteniri-puteri) si Cêpanii lor (aparatorii), care sunt trimişi pe Pământ cu singura navă rămasă. Ei sunt ultima speranţă.

Acum viaţa lor e în pericol. Mogadorienii îi urmăresc pentru a-i ucide, unul câte unul. Singura lor apărare sunt Moştenirile lor. Moştenirile şi vraja aruncată asupra lor la plecare, care îi protejează atâta timp cât sunt despărţiţi şi îi obligă pe mogadorienii să îi omoare pe rând. Vraja îi uneşte şi îi anunţă când vine rândul lor, prin cicatricile care le apar deasupra gleznei după fiecare moarte.

Trei au murit. 4 e următorul. Îşi cunoaşte datoria. Şi luptă pentru ai săi ajutat de Henri , Cêpanul său. Dar totuşi visează la o viaţă normală, pe care nu o poate avea. Totul se întoarce pe dos. Viaţa aşa cum o ştia se schimbă când ajunge în Paradise, Ohio sub numele de John Smith. Ar trebui să stea ascuns. Şi totuşi, într-o singură zi, John reuşeşte să îşi facă atât prieteni cât şi duşmani şi să se îndrăgostească.

Cum te descurci cu toate astea şi cu mogadorienii al căror scop nu mai e acum doar uciderea ta ci şi cucerirea Pământului?

4 va afla curând.

Pe mine una a reuşit să mă atragă. Are puţin din toate: acţiune, SF, chiar şi puţin romance. Deci tot ce pot face e să vă îndemn să o cumpăraţi cât mai repede pentru a o putea savura.

Titlu romanesc: Eu sunt numarul patru
Titlu original: I am number four
Autor: Pittacus Lore (James Frey si Jobie Hughes)
Editura romaneasca: Nemira
Editura originala:  HarperCollins

Traducator: Ana-Veronica Mircea

Aleea Intunericului, VM3 – Rachel Caine

Nici in cel de-al treilea volum al seriei Vampirii din Morganville, Rachel Caine nu se lasa mai prejos si reuseste inca o data sa realizeze o poveste plina de mister si suspans, asa cum ne-a obisnuit. In carte apar si cateva personaje noi: Jason, fratele lui Eve, care e pus pe rele si Myrnin, un vampir batran cu care Claire va avea “cursuri serale”. Aflam un lucru ingrozitor despre vampiri si despre soarta lor si se pare ca singura persoana care ar putea gasi o solutie este chiar, ghiciti cine, Claire!Normal ca aceasta nu ar fi avut motive sa-i ajute pe EI, daca acum nu ar fi fost in joc si viata prietenului recent mort-viu, Michael Glass.

Asadar, aceste cursuri serale reprezinta primul lucru pe care aceasta este nevoita sa-l urmeze de cand se afla sub protectia Fondatoarei, Amelie. De altfel,de cand a primit bratara de aur, Claire chiar nu a mai avut probleme,acum pana si Monica Morrell vrea sa-i fie prietena.

Bineinteles ca in Morganville nimic nu poate sa mearga bine prea mult timp, asa ca apar niste morti misterioase, care culmea se gasesc mereu in preajma casei Glass, o petrecere a Monicai la care nimic nu mai e ceea ce pare, un Jason furios si un Shane ranit. Ca sa nu mai reamintim de Myrnin si de pericolul pe care il reprezinta in fata lui Claire, noroc cu, cristalele rosii care incep(si ele) sa se cam termine.

Dupa ce ca aveau deja o groaza de probleme, finalul vine cu altele proaspete. Va las pe voi sa descoperiti cine poposeste in Morganville si se pare ca nu vrea sa plece prea curand.

Aleea Intunericului a fost un volum care m-a incantat ( ca si celelalte de altfel ), am patruns si mai adanc in poveste si am cunoscut ami bine personajele care incep sa evolueze si sa se maturizeze. Si pentru ca nu am mai dat de mult o nota unei carti recenzate( si vreau sa revin la vechiul obicei ) ii dau acesteia 10.

Titlu romanesc: Aleea Intunericului
Titlu original: Midnight Alley
Autor: Rachel Caine
Editura romaneasca: Leda
Editura originala:  NAL Jam

Traducator: Adrian Deliu

~Alex

Mai las-o moale cu fantomele- Megan Crewe

La inceput nu stiam la ce sa ma astept de la aceasta carte, citisem sinopsis-ul si imi placuse si coperta foarte mult, insa nu pot sa zic ca eram innebunita sa o incep. Dar am citit-o si mi-a placut. Nu a fost extraordinara, dar a avut o poveste frumoasa, imi place stilul autoarei, actiunea curge de la sine. Veti gasi in aceasta carte ura adolescentina, moartea cuiva drag, gasirea prieteniei, certurile dintre parinti, ajutorul dat prietenilor, pe scurt greutatile pe care aproape toti adolescentii le infrunta.

Cassie McKenna este o adolescenta de saisprezece ani care a trecut prin o mulțime de greutați, pierdandu-si sora, dar sic ea mai buna prietena. Acum singurul lucru bun care o mai inveseleste pe Cass sunt fantomele pe care le cunoaște, inclusiv sora ei. Norris si Bitzy sunt fantomele din scoala ei care o pun la current cu toate  secretele murdare ale colegilor ei. Fosta cea mai buna prietena a ei, Danielle, este inca in razboi cu ea, dar aceasta insa nu are avantajul lui Cass, acela de a sti toate secretele ei. Iar Cassie se foloseste de el si dezvaluie intregii scoli secretele Daniellei.

Totul se schimba atunci cand Tim, vicepresedintele consiliului de elevi, ii cere ajutorul pentru a putea lua legatura cu mama lui, acesta banuind secretul lui Cassie. Chiar daca la inceput nu este de acord, ajunge sa accepte si chiar se imprieteneste cu Tim. Acesta ajunge sa-si distruga viata fiindca nu poate trece peste moartea mamei lui, insa Cassie ii este mereu alaturi.

Legatura care se stabileste intre cei doi va fi foarte puternica si imi pare tare rau ca nu este o serie. Ar fi fost si mai reusita daca exista o continuare. Insa eu va recomand cartea, este o lectura foarte placuta si sper sa va placa si voua!

Titlu romanesc: Mai las-o moale cu fantomele
Titlu original: Give up the ghost
Autor: Megan Crewe
Editura romaneasca: Leda
Editura originala: Henry Holt and Co.

Traducator: Adrian Deliu

Semne bune de Terry Pratchett si Neil Gaiman

Semne bune este cartea scrisa de Terry Pratchett si Neil Gaiman publicata la Tritonic, pe care am primit-o la un concurs. Acesta este a doua carte a mea de-a lui Neil Gaiman, prima fiind Cartea Cimitirului, care mi-a placut foarte mult. Sincer, la inceput nu stiam la ce sa ma astept, vazand coperta si titlul, dar cand am citit sinopsis-ul am ramas muta. Iad, demoni, antichrist, apocalipsa, mari de foc, ploi cu pesti, luna se va transforma in sange… Creepy. Dar de fapt nu e asa, cartea este exact opusul imaginilor infricosatoare, este un fantasy comic minunat!

Acum va voi zice cate ceva despre actiunea cartii. Cartea incepe cu o discutie intre ingerul Aziraphale (ingerul din Gradina Edenului) si demonul Crowley (fost sarpe), care se acomodasera cu viata umana pe care o duceau pe Pamant, devenind chiar foarte buni prieteni.

Decid impreuna sa il supravegheze pe micutul antichrist. Raiul si Iadul se pregatesc pentru confruntarea finala, Apocalipsa, dar cei doi nu prea au chef de asta si oricum, Antichristul e doar un pusti simpatic de unsprezece ani, care are un caine, numit sugestiv “Caine” :).

Romanul este o combinatie intre fantasy si comic de mana intaia, care garantat va va tine cu sufletul la gura pana la sfarsit, desi veti muri de ras. Abia la sfarsit veti afla cine a castigat Lupta Finala, sa fie Raiul, Iadul ori sa fie o remiza? Veti afla numai citind cartea, pe care v-o recomand calduros!

Titlu romanesc: Semne bune
Titlu original: Good Omen
Autori: Terry Pratchett si Neil Gaiman
Editura romaneasca: Tritonic
Editura originala: HarperTorch

Traducator: Liviu Radu

~Andreea